11 definiții pentru osebi (vb.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSEBÍ, osebesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) diferenția, a (se) deosebi. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide. 3. Tranz. (Înv.) A lăsa deoparte, a excepta. – Din sl. osebiti.

OSEBÍ, osebesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) diferenția, a (se) deosebi. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide. 3. Tranz. (Înv.) A lăsa deoparte, a excepta. – Din sl. osebiti.

osebi2 [At: PSALT. 208 / V: (reg) us~, osibi, usibi / Pzi: ~besc / E: slv осєбити, особити (сѧ)] (Înv) 1-2 vtr (Pop) A (se) despărți. 3-4 vtr (Pop) A (se) izola. 5 vr (Reg) A se împărți. 6 vt (Reg) A alege. 7 vt (Reg) A îndepărta. 8-9 vtr (Pop) A (se) deosebi. 10 vt (Pop) A lăsa deoparte Si: a excepta.

OSEBÍ, osebesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și popular) 1. A diferenția, a deosebi (1). (Refl.) Ali se osebește în totul de Hassan. MACEDONSKI, O. IV 96. Eu sînt simțirea aceea prin care s-a osebit omul dintre dobitoace. CONACHI, P. 176. 2. A despărți, a separa, a izola; a împărți, a divide. Împăratu-i osebi, Ca să-i bage cîte unul în persoană a vorbi. PANN, N. H. 72. ◊ Refl. Puterea armată a Moldovei, ca și a Țării Romînești, se osebea în ostași cu leafă (armată) și ostași de scuteală (miliție). BĂLCESCU, O. I 117. 3. A excepta. N-aveau dreptul... d-a fi osebiți din legea comună pentru toți. BĂLCESCU, O. II 14. Toți. făr-a osebi pe unii, Țel au numai folosința. CONACHI, P. 285. – Variantă: (învechit) usebí (GORJAN, H. IV 155) vb. IV.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

osebi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. osebesc, 3 sg. osebește, imperf. 1 osebeam; conj. prez. 1 sg. să osebesc, 3 să osebească

osebi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. osebesc, imperf. 3 sg. osebea; conj. prez. 3 să osebească

osebí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. osebésc, imperf. 3 sg. osebeá; conj. prez. 3 sg. și pl. osebeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSEBÍ vb. v. deosebi, desluși, despărți, diferenția, discerne, discrimina, distinge, izola, separa.

osebi vb. v. DEOSEBI. DESLUȘI. DESPĂRȚI. DIFERENȚIA. DISCERNE. DISCRIMINA. DISTINGE. IZOLA. SEPARA.

Intrare: osebi (vb.)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • osebi
  • osebire
  • osebit
  • osebitu‑
  • osebind
  • osebindu‑
singular plural
  • osebește
  • osebiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • osebesc
(să)
  • osebesc
  • osebeam
  • osebii
  • osebisem
a II-a (tu)
  • osebești
(să)
  • osebești
  • osebeai
  • osebiși
  • osebiseși
a III-a (el, ea)
  • osebește
(să)
  • osebească
  • osebea
  • osebi
  • osebise
plural I (noi)
  • osebim
(să)
  • osebim
  • osebeam
  • osebirăm
  • osebiserăm
  • osebisem
a II-a (voi)
  • osebiți
(să)
  • osebiți
  • osebeați
  • osebirăți
  • osebiserăți
  • osebiseți
a III-a (ei, ele)
  • osebesc
(să)
  • osebească
  • osebeau
  • osebi
  • osebiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • usebi
  • usebire
  • usebit
  • usebitu‑
  • usebind
  • usebindu‑
singular plural
  • usebește
  • usebiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • usebesc
(să)
  • usebesc
  • usebeam
  • usebii
  • usebisem
a II-a (tu)
  • usebești
(să)
  • usebești
  • usebeai
  • usebiși
  • usebiseși
a III-a (el, ea)
  • usebește
(să)
  • usebească
  • usebea
  • usebi
  • usebise
plural I (noi)
  • usebim
(să)
  • usebim
  • usebeam
  • usebirăm
  • usebiserăm
  • usebisem
a II-a (voi)
  • usebiți
(să)
  • usebiți
  • usebeați
  • usebirăți
  • usebiserăți
  • usebiseți
a III-a (ei, ele)
  • usebesc
(să)
  • usebească
  • usebeau
  • usebi
  • usebiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

osebi, osebescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv învechit popular A (se) diferenția, a (se) deosebi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ali se osebește în totul de Hassan. MACEDONSKI, O. IV 96. DLRLC
    • format_quote Eu sînt simțirea aceea prin care s-a osebit omul dintre dobitoace. CONACHI, P. 176. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv învechit popular A (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Împăratu-i osebi, Ca să-i bage cîte unul în persoană a vorbi. PANN, N. H. 72. DLRLC
    • format_quote Puterea armată a Moldovei, ca și a Țării Romînești, se osebea în ostași cu leafă (armată) și ostași de scuteală (miliție). BĂLCESCU, O. I 117. DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit A lăsa deoparte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: excepta
    • format_quote N-aveau dreptul... d-a fi osebiți din legea comună pentru toți. BĂLCESCU, O. II 14. DLRLC
    • format_quote Toți. făr-a osebi pe unii, Țel au numai folosința. CONACHI, P. 285. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.