23 de definiții pentru orizont orizon orizonte (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

ORIZÓNT, orizonturi, s. n. 1. Linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței Pământului cu bolta cerească; parte a cerului sau a Pământului pe care o mărginește această linie; limită până la care ajunge vederea noastră; zare. ◊ Orizont adevărat = cercul de intersecție a sferei cerești cu un plan perpendicular pe verticala locului și care trece prin centrul Pământului. ♦ Fig. Întindere, sferă a cunoștințelor, a unei activități intelectuale; perspectivă; capacitate, putere de înțelegere, de orientare; nivel intelectual. ◊ Loc. adj. Fără orizont = cu vederi înguste, cu concepții înapoiate. 2. (Geol.; și în sintagma orizont de sol) Strat al profilului de sol, diferențiat prin anumite însușiri specifice privind culoarea, structura, compoziția chimică etc. ♦ Strat sau ansamblu de strate de aceeași origine, de aceeași vârstă, de aceeași rocă și având aceeași poziție geometrică în cuprinsul unui etaj. ♦ Totalitatea lucrărilor de exploatare dintr-o mină, situate în același plan orizontal. 3. (În artele plastice și în teatru) Fundal. [Var.: (înv.) orizón, orizónte s. n.] – Din lat. horizon, -ntis, ngr. orízon, germ. Horizont, it. orizzonte, fr. horizon.

ORIZÓNT, orizonturi, s. n. 1. Linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței Pământului cu bolta cerească; parte a cerului sau a Pământului pe care o mărginește această linie; limită până la care ajunge vederea noastră; zare. ◊ Orizont adevărat = cercul de intersecție a sferei cerești cu un plan perpendicular pe verticala locului și care trece prin centrul Pământului. ♦ Fig. Întindere, sferă a cunoștințelor, a unei activități intelectuale; perspectivă; capacitate, putere de înțelegere, de orientare; nivel intelectual. ◊ Loc. adj. Fără orizont = cu vederi înguste, cu concepții înapoiate. 2. (Geol.) Strat distinct din formația unui sol, care prezintă caracteristicile condițiilor climatologice în care s-a format acel sol. ♦ Strat sau ansamblu de straturi de aceeași origine, de aceeași vârstă, de aceeași rocă și având aceeași poziție geometrică în cuprinsul unui etaj. ♦ Totalitatea lucrărilor de exploatare dintr-o mină, situate în același plan orizontal. 3. (În artele plastice și în teatru) Fundal. [Var.: (înv.) orizón, orizónte s. n.] – Din lat. horizon, -ntis, ngr. orízon, germ. Horizont, it. orizzonte, fr. horizon.

ORIZÓNT, (rar) orizonturi, s. n. 1. Linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței pămîntului cu bolta cerească; partea cerului sau a pămîntului pe care o mărginește această linie; zare. Pe orizontul purpuriu a apărut, puternic conturat, un plugar... venind spre mine dinspre soarele ce se scufunda. SADOVEANU, L. 7. Pe orizontul înalt și închis de culmi, soarele începea să lase trandafiri. GALACTION, O. I 211. Nava se duce, se duce Dincolo de-albastru orizont. COȘBUC, P. II 95. Pămîntul n-am zărit. Orizontul ne încinge Ca un cerc nemărginit. ALECSANDRI, O. 137. ◊ Fig. Țăranul, în scrierile sale, formează orizontul albastru, pe care se profilează tipurile grotești ale clasei de sus. IBRĂILEANU, SP. CR. 148. Un orizont întins și glorios se deschidea aspirațiunilor naționale. GHICA, A. 20. În urma multor pătimiri, multor nenorociri, un orizont mai senin ni se arată. KOGĂLNICEANU, S. A. 75. ◊ Fig. (Mai ales la pl.) Întindere, sferă a cunoștințelor, a unei activități intelectuale; perspectivă; capacitate de înțelegere, de orientare. Lăsați să zboare-n voie Ușoara poezieMai multe orizonturi! Mai multă fantezie. TOPÎRCEANU, P. 309. Puterea gîndirii și-a deschis orizonturi din ce în ce mai largi și-n timp, și-n spațiu. VLAHUȚĂ, O. A. II 227. ◊ Om fără orizont = om cu vederi înguste, cu concepții înapoiate. 2. Strat distinct din formația unui sol, care prezintă caracteristicile condițiilor climatologice în care s-a format acel sol. ♦ (Geol.) Strat sau ansamblu de straturi de aceeași origine, de aceeași vîrstă, de aceeași rocă și aceeași poziție geometrică în cuprinsul unui etaj. De la suprafață și pînă la trei sute de metri adîncime sînt numai straturi de cărbune, orizonturi care le străbat și transversele care merg pe lîngă pereții lor. BOGZA, V. J. 60. ♦ Totalitatea lucrărilor de exploatare dintr-o mină, situate în același plan orizontal. Și multe încă nu s-ar întîmpla, Colo, prin orizontul șase sau șapte, Unde noaptea e ziuă și amiaza e noapte. DEȘLIU, G. 46. La orizontul nouă, din sectorul III se vede c-a ridicat cineva podul, DAVIDOGLU, M. 33. Tot coborîm dintr-o galerie în alta, ajungem jos, la «orizont». BOGZA, Ț. 63. ♦ Subdiviziune geologică de ultimul ordin. 3. (În artele plastice și în teatru) Fundal. – Variante: (învechit) orizónte (ODOBESCU, S. III 96), orizón (MACEDONSKI, O. I 76, EMINESCU, O. I 175, ALECSANDRI, P. A. 110, NEGRUZZI, S. I 105) s. n.

orizónt s. n., pl. orizónturi

ORIZÓNT s. 1. zare, (astăzi rar) zariște, (pop.) poala cerului. (Se vede ceva la ~.) 2. (ASTRON.) orizont adevărat = orizont matematic; orizont matematic v. orizont adevărat. 3. v. fundal. 4. v. cicloramă. 5. v. strat.

ORIZÓNT s. v. perspectivă.

ORIZÓNT s.n. 1. Linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței Pământului cu bolta cerească. ◊ Orizont ceresc = cercul mare rezultat din intersectarea sferei cerești cu un plan perpendicular pe raza observatorului și care trece prin centrul Pământului. 2. (Fig.) Întindere a cunoștințelor, perspectivă; putere de orientare; nivel intelectual. 3. Strat sau ansamblu de strate de aceeași origine și aproximativ de aceeași vârstă, alcătuit în general din aceeași rocă. ♦ Totalitatea lucrărilor miniere care se află la același nivel. 4. Fundal (în teatru, în pictură etc.). [Var. orizon s.n. / < lat., gr. horizon, cf. fr. horizon, it. orizzonte].

ORIZÓNT s. n. 1. linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței terestre cu bolta cerească. ◊ cerc din intersectarea sferei cerești cu un plan perpendicular pe direcția verticală dusă prin centrul Pământului sau prin locul de observație. 2. (fig.) întindere a cunoștințelor, perspectivă; putere de orientare; nivel intelectual. 3. ~ de timp = lungime a perioadei de timp după care se face previziunea evoluției fenomenelor economice. 4. (geol.) strat sau ansamblu de straturi de aceeași origine și aproximativ de aceeași vârstă, prin compoziția petrografică și prin resturile de organisme pe care le conține. ◊ totalitatea lucrărilor miniere care se află la același nivel. 5. arie de răspândire a trăsăturilor analoage sau identice ale unor elemente de civilizație. ◊ (arheol.) depozit de materiale de civilizație suprapuse în împrejurări diferite. 6. fundal (în teatru, în pictură etc.). 7. ~ artificial = instrument la executarea observațiilor cu sextantul, care permite măsurarea înălțimii unui astru deasupra planului orizontului. (< fr., lat. horizon)

orizónt (orizónturi), s. n. – Zare. – Var. înv. orizon. It. orizonte și var. din fr. horizon.Der. orizontal, adj., din fr.

ORIZÓNT ~uri n. 1) Linie care delimitează aparent sfera cerească de suprafața globului pământesc. 2) Porțiune a suprafeței globului terestru vizibilă pe un teren deschis. 3) fig. Cerc de cunoștințe și de interese ale unui om; nivel intelectual. ◊ Fără ~ cu vederi înguste; cu concepții înapoiate. 4) Subdiviziunea stratigrafică cea mai mică în cuprinsul unui etaj geologic. 5) Totalitate a construcțiilor miniere situate la același nivel. 6) (în artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat. 7) (la teatru) Decor care acoperă partea din fund a unei scene. /<lat. horison, ~ntis, ngr. orízon, germ. Horizont, it. orizzonte, fr. horizon

orizont n. 1. linie circulară cu care se mărginește vederea noastră: orizontul pe mare e mărginit; 2. partea cerului unde pare că atinge pământul: luna apare la orizont; 3. locul de pe un tablou unde cerul urmează pământului; 4. fig. întinderea unei acțiuni, perspectiva viitorului: orizontul politic s’a întunecat.

*orizont n., pl. urĭ (vgr. ῾orízon, ῾orizontos, d. ῾orízo, mărginesc, limitez, care vine d. ῾óros, hotar. V. afurisesc, oropsesc, aorist, ursesc, enorie). Mare cerc care taĭe sfera în doŭă părțĭ egale (una numită emisferu superior, și alta emisferu inferior) și care are ca polĭ zenitu și nadiru. Locu unde se termină vederea noastră, unde pămîntu pare că se unește cu ceru: o corabie se arată la orizont. Plan perpendicular verticaleĭ. Fig. Întinderea uneĭ acțiunĭ, uneĭ activitățĭ oare-care: orizontu spirituluĭ se lărgește cu instrucțiunea. Perspectiva viitoruluĭ: orizontu politic. Pict. Fondu ceruluĭ unuĭ tabloŭ: orizonturile luĭ Chintreuil îs admirabile.

ORIZÓN s. n. v. orizont.

ORIZÓNTE s. n. v. orizont.

orizon n. (poetic) orizont: pășind peste orizonuri, sburând peste câmpii AL.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

orizónt s. n., pl. orizónturi

ORIZONT s. 1. zare, (astăzi rar) zariște, (pop.) poala cerului. (Se vede ceva la ~.) 2. fundal. (~ pe scena unui teatru.) 3. (TEATRU) cicloramă. (~ este un fundal de scenă curbat.) 4. (GEOL.) strat.

ORIZONT, publicație politică, socială și literar-artistică apărută la Timișoara, lunar între 1964 și dec. 1989, în continuarea revistei „Scrisul bănățean”. Red.-șefi: Al. Jebeleanu, I. Arieșeanu, A. Dumbrăveanu. Colaboratori: Al. Andrițoiu, E. Barbu, V. Nicolescu, L. Dimov, E. Dorcescu, I. Mărgineanu, H. Țugui ș.a. Din 1990, serie nouă, sub conducerea Adrianei Babeți, cu noi colaboratori: G.I. Tohăneanu, G. Liiceanu, M. Ciobanu, P. Goma, L. Ciocârlie, M. Mihăieș, C. Ungureanu, H.R. Patapievici ș.a.

arată toate definițiile

Intrare: orizont
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orizont
  • orizontul
  • orizontu‑
plural
  • orizonturi
  • orizonturile
genitiv-dativ singular
  • orizont
  • orizontului
plural
  • orizonturi
  • orizonturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orizon
  • orizonul
  • orizonu‑
plural
  • orizonuri
  • orizonurile
genitiv-dativ singular
  • orizon
  • orizonului
plural
  • orizonuri
  • orizonurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N35)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orizonte
  • orizontele
plural
genitiv-dativ singular
  • orizonte
  • orizontelui
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orizont orizon orizonte

  • 1. Linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței Pământului cu bolta cerească; parte a cerului sau a Pământului pe care o mărginește această linie; limită până la care ajunge vederea noastră.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: zare 7 exemple
    exemple
    • Pe orizontul purpuriu a apărut, puternic conturat, un plugar... venind spre mine dinspre soarele ce se scufunda. SADOVEANU, L. 7.
      surse: DLRLC
    • Pe orizontul înalt și închis de culmi, soarele începea să lase trandafiri. GALACTION, O. I 211.
      surse: DLRLC
    • Nava se duce, se duce Dincolo de-albastru orizont. COȘBUC, P. II 95.
      surse: DLRLC
    • Pămîntul n-am zărit. Orizontul ne încinge Ca un cerc nemărginit. ALECSANDRI, O. 137.
      surse: DLRLC
    • figurat Țăranul, în scrierile sale, formează orizontul albastru, pe care se profilează tipurile grotești ale clasei de sus. IBRĂILEANU, SP. CR. 148.
      surse: DLRLC
    • figurat Un orizont întins și glorios se deschidea aspirațiunilor naționale. GHICA, A. 20.
      surse: DLRLC
    • figurat În urma multor pătimiri, multor nenorociri, un orizont mai senin ni se arată. KOGĂLNICEANU, S. A. 75.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Orizont adevărat = cercul de intersecție a sferei cerești cu un plan perpendicular pe verticala locului și care trece prin centrul Pământului.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • diferențiere Orizont ceresc = cercul mare rezultat din intersectarea sferei cerești cu un plan perpendicular pe raza observatorului și care trece prin centrul Pământului.
        surse: DN
    • 1.2. Orizont artificial = instrument la executarea observațiilor cu sextantul, care permite măsurarea înălțimii unui astru deasupra planului orizontului.
      surse: MDN '00
    • 1.3. figurat Întindere, sferă a cunoștințelor, a unei activități intelectuale; capacitate, putere de înțelegere, de orientare; nivel intelectual.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: perspectivă 2 exemple
      exemple
      • Lăsați să zboare-n voie Ușoara poezie – Mai multe orizonturi! Mai multă fantezie. TOPÎRCEANU, P. 309.
        surse: DLRLC
      • Puterea gîndirii și-a deschis orizonturi din ce în ce mai largi și-n timp, și-n spațiu. VLAHUȚĂ, O. A. II 227.
        surse: DLRLC
      • 1.3.1. locuțiune adjectivală Fără orizont = cu vederi înguste, cu concepții înapoiate.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.4. Orizont de timp = lungime a perioadei de timp după care se face previziunea evoluției fenomenelor economice.
      surse: MDN '00
  • 2. geologie (în) sintagmă (Orizont de sol) Strat al profilului de sol, diferențiat prin anumite însușiri specifice privind culoarea, structura, compoziția chimică etc.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.1. Strat sau ansamblu de strate de aceeași origine, de aceeași vârstă, de aceeași rocă și având aceeași poziție geometrică în cuprinsul unui etaj.
      surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • De la suprafață și pînă la trei sute de metri adîncime sînt numai straturi de cărbune, orizonturi care le străbat și transversele care merg pe lîngă pereții lor. BOGZA, V. J. 60.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Totalitatea lucrărilor de exploatare dintr-o mină, situate în același plan orizontal.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
      exemple
      • Și multe încă nu s-ar întîmpla, Colo, prin orizontul șase sau șapte, Unde noaptea e ziuă și amiaza e noapte. DEȘLIU, G. 46.
        surse: DLRLC
      • La orizontul nouă, din sectorul III... se vede c-a ridicat cineva podul. DAVIDOGLU, M. 33.
        surse: DLRLC
      • Tot coborîm dintr-o galerie în alta, ajungem jos, la «orizont». BOGZA, Ț. 63.
        surse: DLRLC
    • 2.3. Subdiviziune geologică de ultimul ordin.
      surse: DLRLC
  • 3. Arie de răspândire a trăsăturilor analoage sau identice ale unor elemente de civilizație.
    surse: MDN '00
    • 3.1. arheologie Depozit de materiale de civilizație suprapuse în împrejurări diferite.
      surse: MDN '00
  • 4. În artele plastice și în teatru:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: fundal

etimologie: