*ORIZONT (pl. -turi), poet. ORIZON (pl. -nuri) 1 🌍 Linie circulară unde cerul și pămîntul par că se unesc în ochii observatorului și unde se mărginește vederea lui, zare: soarele se ivește la ~; sta să apună soarele după orizon, cînd vestea că ajutorul așteptat a sosit (BĂLC.) ¶ 2 Partea suprafeței cerești sau pămîntești pe care o mărginește această linie circulară: orizontul se deschide, se lărgește din ce în ce (VLAH.); acest întreit șir de munți ce se întind în amfiteatru pe orizon (NEGR.) ¶ 3 Ⓕ Cîmp deschis activității, minții omenești, întinderea cunoștințelor și aspiratiunilor noastre: venirea unei trupe de operă i-a făcut să vază în arta muzicală orizonuri despre cari nu aveau nici o idee pîn’aci (I.-GH.); ~ul cunoștințelor noastre ¶ 4 Linia ~ului, linia pe care vin, în perspectivă, să se piardă liniile orizontale ¶ 5 ⏲ ~ul politic, starea actuală a vieții politice, liniștită sau turburată: ~ul politic s’a întunecat ¶ 6 🔷 Partea unui tablou unde cerul urmează pămîntului [lat. horizon].