17 definiții pentru original

ORIGINÁL, -Ă, originali, -e, adj. 1. (Despre acte, documente, opere artistice și literare, fotografii etc.; adesea substantivat, n.) Care constituie primul exemplar, care a servit sau poate servi drept bază pentru copii, reproduceri sau multiplicări; care a fost produs pentru prima oară într-o anumită formă. ◊ Loc. adj. și adv. În original = în forma primară, necopiat; în limba în care a fost scris, netradus. ♦ Care are, prin autenticitate, o valoare reală, de necontestat. 2. (Despre idei, teorii, opere etc.) Care este propriu unei persoane sau unui autor; neimitat după altcineva; personal, nou, inedit. ♦ (Despre artiști, scriitori, oameni de știință) Care creează ceva nou, personal, fără a folosi un model făcut de altul. ♦ (Substantivat, n.) Ființă sau obiect care servește ca model pentru o operă de artă. 3. (Adesea substantivat) Care iese din comun, neobișnuit, ciudat, bizar; excentric, extravagant. – Din lat. originalis, fr. original.

ORIGINÁL, -Ă, originali, -e, adj. 1. (Despre acte, documente, opere artistice și literare, fotografii etc.; adesea substantivat, n.) Care constituie întâiul exemplar, care a servit sau poate servi drept bază pentru copii, reproduceri sau multiplicări; care a fost produs pentru prima oară într-o anumită formă. ◊ Loc. adj. și adv. În original = în forma primară, necopiat; în limba în care a fost scris, netradus. ♦ Care are, prin autenticitate, o valoare reală, de necontestat. 2. (Despre idei, teorii, opere etc.) Care este propriu unei persoane sau unui autor; neimitat după altcineva; personal, nou, inedit. ♦ (Despre artiști, scriitori, oameni de știință) Care creează ceva nou, personal, fără a folosi un model făcut de altul. ♦ (Substantivat, n.) Ființă sau obiect care servește ca model pentru o operă de artă. 3. (Adesea substantivat) Care iese din comun, neobișnuit, ciudat, bizar; excentric, extravagant. – Din lat. originalis, fr. original.

ORIGINÁL, -Ă, originali, -e, adj. 1. (Despre acte și documente, despre opere artistice și literare) Care constituie întîiul exemplar și a servit sau poate servi pentru copii sau reproduceri; care a fost produs pentru prima oară într-o anumită formă. V. autentic. Manuscris original.Acest număr corespunde cu același număr al hirtiei originale. GHICA, A. 21. ◊ (Substantivat, n.) Copie conformă cu originalul.S-a bătut: originalul pe alb și trei copii pe trei foițe de trei culori diferite. BARANGA, I. 204. Păstrez originalele tuturor actelor ce voi publica aici. GHICA, A. 6. ◊ Loc. adj. și adv. În original = în forma primitivă, necopiat; în limba în care a fost scris, netradus. Eminescu citea în original pe clasicii antici, VLAHUȚĂ, O. A. 239. Îți trimit chiar scrisoarea în original. GHICA, A. 155. ♦ Care are o valoare autentică, reală, indiscutabilă, care nu poate fi pus la îndoială în privința autenticității. Eu sînt născut la Iași, la 6 septembrie 1817, după cum rezultă din însemnarea originală scrisă de tatăl meu. KOGĂLNICEANU, S. A. 189. 2. (Despre idei, teorii, concepții, realizări artistice sau științifice) Care e propriu unei persoane sau unui autor; personal, neimitat după altceva; nou. Să cercetăm acum acele vederi critice care sînt individuale, originale. GHEREA, ST. CR. II 262. Ideea acestui june părîndu-mi originală și nimerită, o împărtășesc d-tale. NEGRUZZI, S. I 199. Alecsandri începu a ne arăta frumoasele lui opuri. «Iorgu de la Sadagura» fu întîia sa piesă originală. id. ib. 344. ♦ (Despre artiști, scriitori, oameni de știință) Care creează ceva nou, personal, fără a imita servil un model. Cînd un poet simte adine dragostea și o poate întrupa în forme desăvîrșite poetice, atunci el va fi original. GHEREA, ST. CR. I 148. 3. Care iese din comun, neobișnuit; ciudat, bizar, excentric, extravagant. Are un fel al lui original de a fi. SADOVEANU, O. VIII 198. Grierii și broatecii din iarbă făceau o muzică originală. NEGRUZZI, S. I 100. ◊ (Substantivat) Pe cît mi se pare mie, deocamdată, domnul Arsene era un original. HOGAȘ, M. N. 233.

originál1 (inedit) adj. m., pl. origináli; f. originálă, pl. originále

originál2 s. n., pl. originále

originál s. n., pl. originále

originál (inedit) adj. m., pl. origináli; f. sg. originálă, pl. or originále

ORIGINÁL adj., s. 1. adj. autentic. (Document ~.) 2. s. (înv.) matcă. (~ al unui act.) 3. s. (FILOL.) (livr.) arhetip. (~ al unei scrieri.) 4. adj. v. adevărat. 5. adj. nou, (livr. fig.) inedit. (Spectacol, procedeu ~.) 6. adj. personal. (Manieră ~ de a scrie.) 7. adj. v. neobișnuit.

Original ≠ fals, plagiat

ORIGINÁL, -Ă adj. 1. (Despre acte, opere literare și artistice; adesea s.) Care nu este făcut după nici un model, care constituie primul exemplar; care a fost produs pentru prima oară într-o anumită formă; primitiv; autentic. ♦ În original = în formă primară; necopiat; netradus. 2. (Despre idei, teorii etc.) Care a fost spus pentru prima dată de cineva, care aparține în întregime cuiva; nou. ♦ (Despre creatori de artă, de poezie etc.) Care scrie, compune, creează ceva cu totul nou, personal. 3. (adesea s.) Neobișnuit; extravagant, bizar; excentric. [Cf. lat. originalis, fr. original].

ORIGINÁL, -Ă adj. 1. (despre acte, opere literare și artistice; și s. n.) primul exemplar; produs pentru prima oară într-o anumită formă; primitiv, autentic. ♦ în ~ = în formă primară, neimitat, necopiat; netradus. 2. spus pentru prima dată de cineva, care aparține în întregime cuiva; nou, inedit. ◊ (despre artiști, scriitori etc.) care creează ceva cu totul nou, personal. 3. (și s. m. f.) ieșit din comun, neobișnuit; extravagant, bizar; excentric. (< fr. original, lat. originalis)

ORIGINÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) (despre acte, documente, opere de artă, fotografii etc.) Care constituie forma de origine; produs pentru prima oară; servind drept bază pentru copii, reproduceri sau multiplicări. 2) (despre opere, teorii, idei etc.) Care se impune prin valoare irepetabilă; de valoare autentică. 3) (despre oameni de artă sau de știință) Care realizează o operă de valoare irepetabilă; producător de opere autentice. 4) Care se caracterizează prin trăsături puțin obișnuite; ieșit din comun; neobișnuit; curios. /<lat. originalis, fr. original

ORIGINÁL2 ~e n. 1) (în opoziție cu copie) Exemplar inițial unic care constituie originea unei opere de artă sau a unui act scris. 2) (în opoziție cu traducere) Lucrare în limba de origine (în care a fost scrisă). 3) (în opoziție cu variantă) Manuscris în forma prezentată de autor. /<lat. originalis, fr. original

original a. 1. care are un caracter de origină, primitiv: izvoarele originale ale istoriei; 2. care provine dela origină: păcatul original; 3. particular cuiva, marcat cu un caracter propriu: idei originale; 4. ciudat, bizar: om original. ║ m. om bizar: e un original. ║ n. 1. manuscript primitiv: originalul unui text; 2. se zice de o scriere literară, în opozițiune cu traducerea ei: această traducere reproduce fidel originalul; 3. operă de artă ce nu e o imitațiune; 4. persoană căreia se face portretul, model după care se desenează.

*originál, -ă adj. (lat. originalis). De la origine, primitiv: izvoarele originale ale istoriiĭ. Care n’a fost imitat după altu, ci e scos din propria ta minte: cugetare originală, tabloŭ original. Care scrie, care compune cum n’aŭ maĭ scris (n’aŭ maĭ compus) alțiĭ pînă atuncĭ: scriitor, pictor original. Singular, straniŭ, excentric, bizar, cĭudat, ca la neoamenĭ: caracter original. Păcatu original (saŭ originar, păcatu de care, după credința creștinească, s’aŭ făcut vinovațĭ toțĭ oameniĭ pin persoana luĭ Adam. S. m. și f. Persoană excentrică. S. n., pl. e și urĭ. Manuscript, text, carte după care s’a făcut o copie saŭ o traducere: originalu uneĭ poeziĭ, unuĭ tratat. Operă de artă după care s’a făcut o imitațiune saŭ persoană al căreĭ portret s’a făcut: portret care nu seamănă cu originalu (V. izvod). Adv. Chear de la origine: contract original vițiat. În original, în textu original, în opera de artă originală: am citit Iliada în original, am văzut acest tabloŭ în original la Luvru.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ORIGINAL adj., s. 1. adj. autentic. (Document ~.) 2. s. (înv.) matcă. (~ al unui act.) 3. s. (FILOL.) (livr.) arhetip. (~ al unei scrieri.) 4. adj. adevărat, autentic, curat, nefalsificat, veritabil. (Artă ~.) 5. adj. nou, (livr. fig.) inedit. (Spectacol, procedeu ~.) 6. adj. personal. (Manieră ~ de a scrie.) 7. adj. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant*, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)[1]

  1. *În original, incomplet tipărit: abracabrant LauraGellner

ORIGINAL DIXIELAND JASS BAND, grup american de jaz. Alcătuit numai din muzicieni albi, s-a constituit în 1913, la New Orleans. În 1917 a scos primul disc din istoria jazului (înregistrare de gramofon).

Intrare: original
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular original originalul origina originala
plural originali originalii originale originalele
genitiv-dativ singular original originalului originale originalei
plural originali originalilor originale originalelor
vocativ singular
plural