ORFEVRĂRIE, orfevrării, s. f. Meșteșugul creării obiectelor de artă aplicată, din metale prețioase. ♦ Obiecte prelucrate prin acest meșteșug. ♦ Comerț cu obiecte fine de aur și de argint. [Var.: orfevrerie, orfăurărie s. f.] – Din fr. orfèvrerie.

orfevrărie sf [At: ODOBESCU, S. I, 456 / V: (reg) ~rerie, orfăur~ / Pl: ~ii / E: fr orfévrerie] 1 Meșteșug al creării obiectelor de artă aplicată, podoabe, vase etc., din metal prețios Si: orfăurărie (1). 2 Obiecte fabricate prin acest meșteșug. 3 Comerț cu obiecte de aur și de argint Si: orfăurărie (2).

ORFEVRĂRIE, orfevrării, s. f. Meșteșugul creării obiectelor de artă aplicată, din metal prețios. ♦ Obiecte prelucrate prin acest meșteșug. ♦ Comerț cu obiecte fine de aur și de argint. [Var.: orfevrerie, orfăurărie s. f.] – Din fr. orfèvrerie.

ORFEVRĂRIE s.f. Arta, meșteșugul confecționării obiectelor fine, lucrate în aur și argint; aurărie. ♦ Obiecte de aur lucrate prin acest meșteșug. ♦ Comerț cu obiecte fine de aur și argint. [Gen. -iei, var. orfevrerie s.f. / < fr. orfèvrerie].

ORFEVRĂRIE s. f. meșteșugul confecționării obiectelor fine de ornament din metale prețioase, din piele etc. ◊ obiectele lucrate prin acest meșteșug. ◊ comerț cu obiecte fine de aur și argint. (< fr. orfèvrerie)

ORFEVRĂRIE ~i f. 1) Meserie de orfevru. 2) Atelier al orfevrului. [G.-D. orfevrăriei; Sil. -vră-] /<fr. orfevrerie

orfevrerie sf vz orfevrărie

ORFĂURĂRIE, orfăurării, s. f. (Neobișnuit) Meseria aurarului și a argintarului; argintărie, aurărie. Interesante modele de orfăurărie medievală. ODOBESCU, S. I 456.

ORFEVRERIE s.f. v. orfevrărie.

orfevrărie (desp. -fe-vră-) s. f., art. orfevrăria, g.-d. art. orfevrăriei; (obiecte, ateliere) pl. orfevrării, art. orfevrăriile (desp. -ri-i-)

orfevrărie (-fe-vră-) s. f., art. orfevrăria, g.-d. art. orfevrăriei; pl. orfevrării, art. orfevrăriile

orfevrărie s. f. (sil. -vră-), art. orfevrăria, g.-d. art. orfevrăriei; pl. orfevrării, art. orfevrăriile

ORFEVRĂRÍE (< fr.) s. f. Meșteșugul de a executa obiecte de artă aplicată (vase, bijuterii, obiecte de cult, legături de cărți etc.) din metale prețioase. Printre cei mai mari maeștri ai genului s-a distins B. Cellini. În România, o. a avut o mare înflorire în sec. 16-17, mai ales în Transilvania, printre cei mai importanți meșteri numărându-se Sebastian Hann. ♦ Obiectele prelucrate prin acest meșteșug. ♦ Comerț cu obiecte fine de aur și de argint.