aurărie sf [At: LM / P: a-u~ / Pl: ~ii / E: aur + -ărie] 1 (Înv) Mină de aur (1). 2 Atelier de prelucrare a metalelor prețioase. 3 Magazin unde se vând obiecte din aur. 4 Mărfuri din aur. 5 Totalitatea obiectelor din aur ale unei familii Cf argintărie. 6 Mulțime de obiecte din aur Cf argintărie.

AURĂRIE sf. 1 Grămadă de (bani, obiecte de) aur ¶ 2 Podoabă de aur sau avînd înfățișarea aurului.

AURĂRIE, aurării, s. f. 1. (Colectiv) Obiecte de aur. L-au vîrît întăi într-un ceardac, apoi într-o tindă lungă, după aceea într-o odaie cu aurării pe păreți. SADOVEANU, Z. C. 267. [în ladă] puse dalbele odoare, Veșmintele și aurăria toată. MURNU, O. 135. 2. (Popular, învechit) Mină de aur. – Pronunțat: a-u-.

AURĂRIE, aurării, s. f. 1. Obiecte de aur. 2. (Pop.) Mină de aur. [Pr.: a-u-] – Din aur + suf. -ărie.

AURĂRIE ~i f. 1) Obiecte de aur. 2) pop. Loc de unde se scoate aurul. /aur + suf. ~ărie

aurărie f. tot felul de scule de aur sau de argint.

aurăríe f. (d. aur). Cantitate de aur, lucrurĭ de aur.

aurărie (desp. a-u-) s. f., art. aurăria, g.-d. art. aurăriei; pl. aurării, art. aurăriile (desp. -ri-i-)

aurărie (a-u-) s. f., art. aurăria, g.-d. art. aurăriei; pl. aurării, art. aurăriile

aurărie s. f. (sil. a-u-), art. aurăria, g.-d. art. aurăriei; pl. aurării, art. aurăriile

AURĂRIE s. aurărime. (S-a găsit la el multă ~.)

AURĂRIE s. aurărime. (S-a găsit la el multă ~.)

aurărie, aurării, s.f. Obiecte din aur: „Și când au văzut ce aurării și scumpeturi au adus cu ei tătarii (…), s-au gândit cum să le fure” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 156). – Din aur + suf. -ărie (Scriban, MDA, DEX).