ORFEVRĂRÍE (< fr.) s. f. Meșteșugul de a executa obiecte de artă aplicată (vase, bijuterii, obiecte de cult, legături de cărți etc.) din metale prețioase. Printre cei mai mari maeștri ai genului s-a distins B. Cellini. În România, o. a avut o mare înflorire în sec. 16-17, mai ales în Transilvania, printre cei mai importanți meșteri numărându-se Sebastian Hann. ♦ Obiectele prelucrate prin acest meșteșug. ♦ Comerț cu obiecte fine de aur și de argint.