argintărie² sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ii / E: argintar + -ie] 1 Atelier unde se prelucrează argintul (1). 2 Magazin unde se vând obiecte din argint (1).

argintărie¹ sf [At: NECULCE, L. II, 165/25 / Pl: ~ii / E: argint + -ărie] 1 Tacâmuri, vase, sfeșnice etc. de argint (1) dintr-o casă Si: (înv) argintari (6). 2 Obiecte de argint care formează o garnitură. 3 Cusături cu fir de argint (1) pe haine, șa etc. 4 Arta de a lucra în argint (1) obiecte, bijuterii.

ARGINTĂRIE sf. 1 Multe obiecte de argint la un loc ¶ 2 Tacîmuri și vase de argint ¶ 3 Podoabă de argint sau avînd înfățișarea argintului ¶ 4 ⚚ Prăvălie de obiecte de argint.

ARGINTĂRIE, argintării, s. f. (Cu sens colectiv) Obiecte de argint (tacîmuri, vase, ornamente). Străvechea mea argintărie, cu-atîta artă cizelată... sclipea pe masă înșirată. ANGHEL-IOSIF, C. M. 11 81.

ARGINTĂRIE, argintării, s. f. Obiecte de argint. – Din argint + suf. -ărie.

ARGINTĂRIE ~i f. 1) Mulțime de obiecte de argint. 2) Magazin în care se vând obiecte de argint. [G.-D. argintăriei] /argint + suf. ~ărie

argintărie f. vase sau lucruri de argint.

argintărie f. Meșteșugu de a lucra obĭecte de argint și de aur saŭ de a le vinde: a învăța argintăria. Prăvălia argintaruluĭ. Obĭecte saŭ podoabe de argint. Mare cantitate de argint.

argintărie s. f., art. argintăria, g.-d. art. argintăriei; pl. argintării, art. argintăriile (desp. -ri-i-)

argintărie s. f., art. argintăria, g.-d. art. argintăriei; pl. argintării, art. argintăriile

argintărie s. f., art. argintăria, g.-d. art. argintăriei; pl. argintării, art. argintăriile

argintărie

ARGINTĂRIE s. (înv.) arginturi (pl.). (Posedă multă ~.)

ARGINTĂRIE s. (înv.) arginturi (pl.). Posedă multă ~.)