ordinat, ~ă a vz ordonat

ordinată sf vz ordonată

ordonat, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. I, 258 / V: (înv) ordin~ / Pl: ~ați, ~e / E: ordona] 1 Aranjat. 2 Grupat. 3 (D. oameni) Care păstrează ordinea. 4 (D. felul de viață sau de muncă al cuiva) Disciplinat. 5 (D. felul de viață sau de muncă al cuiva) Echilibrat.

ordonată sf [At: MAIORESCU, L. 173 / V: (înv) ordin~ / Pl: ~e / E: fr ordonnée, ger Ordinate] (Mat) 1 A doua coordonată a unui punct în sistemul rectangular de coordonare în plan sau în spațiu. 2 Înălțime a unui punct de pe traiectoria unei proiecții în raport cu linia de ochire.

ORDONAT, -Ă, ordonați, -te, adj. (Despre oameni) Căruia îi place ordinea, care păstrează ordinea. Așa îi voia și ea: cuminți, ordonați și cuviincioși. C. PETRESCU, C. V. 9. ♦ (Despre obiecte, încăperi etc.) (Pus) în ordine, rînduit. Rînduri ordonate.

ORDONATĂ, ordonate, s. f. (Mat.) Coordonata unui punct dintr-un plan, măsurată pe axa care trebuie rotită în sensul acelor unui ceasornic pentru a obține o altă axă, numită axa absciselor. ♦ Înălțimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil, în raport cu linia de ochire.

ORDONAT, -Ă adj. Dispus, așezat în ordine. ♦ Bine îngrijit, pus la punct. [< ordona].

ORDONATĂ s.f. Una dintre cele două coordonate (cea verticală) care servesc pentru a determina poziția unui punct. ♦ Ordonată balistică = înălțimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. [Cf. fr. ordonnée].

ORDONAT, -Ă I. adj. dispus, așezat în ordine. ◊ bine îngrijit, pus la punct. ♦ (mat.) mulțime ~ă = mulțime cu ordine bine determinată de dispunere a elementelor componente. II. s. f. a doua coordonată (cea verticală) a unui punct dintr-un sistem rectangular. ◊ înălțimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. (după fr. ordoné)

ORDONAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ORDONA. 2) (despre persoane) Care păstrează ordinea; căruia îi place ordinea. 3) Care este îngrijit în îmbrăcăminte; îmbrăcat cu grijă; curat. /v. a ordona

ORDONATĂ ~e f. mat. Una dintre cele două linii (cea verticală) care determină poziția unui punct pe un plan; a doua coordonată carteziană a unui punct din plan. /<fr. ordonnée

*ordonát, -ă adj. (fr. ordonné). Dichist, echilibru, rînduit, ĭubitor de ordine: elev ordonat. S. f. Geom. Linie dreaptă trasă dintr’un punct al uneĭ curbe perpendiculare pe axa eĭ. Adv. În mod ordonat: a trăi ordonat. V. dezordonat.

ordonată (mat.) s. f., g.-d. art. ordonatei; pl. ordonate

ordonată (mat.) s. f., g.-d. art. ordonatei; pl. ordonate

ordonată (mat.) s. f., pl. ordonate

ordon, -nat prt.

ORDONAT adj. 1. v. aranjat. 2. v. disciplinat.

ORDONAT adj. 1. aranjat, clasat, organizat, rînduit, sistematizat. (Material documentar ~.) 2. disciplinat, regulat. (Duce o viață ~.)

Ordonat ≠ dezordonat