8 definiții pentru dichisit

dichisít, ~ă a [At: CARAGIALE, O. II, 215 / Pl: ~iți, ~e / E: dichisi] 1 (Pfm) Care este îmbrăcat cu multă îngrijire, cu gust, frumos Si: gătit, împodobit. 2 (Prt; d. oameni) Gătit prea mult, cu exagerare Si: împopoțonat. 3 (D. lucruri) Aranjat cu multă migală și minuțiozitate. 4 (Reg; d. oameni) Pârât.

DICHISÍT, -Ă, dichisiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Gătit frumos, aranjat cu gust; împodobit. – V. dichisi.

DICHISÍT, -Ă, dichisiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Gătit frumos, aranjat cu gust; împodobit. – V. dichisi.

DICHISÍT, -Ă, dichisiți, -te, adj. (Uneori cu nuanță ușor peiorativă) Gătit frumos, aranjat cu gust, împodobit. Cînd îl vedea îmbrăcat cu îngrijire și dichisit... se încredința numaidecît că cuconul Ioniță e un mare berbant. HOGAȘ, DR. II 91. Săptămîna trecută l-am văzut la teatru, dichisit, pomădat. VLAHUȚĂ, O. A. 448. Făcu altul mai frumos și mai dichisit. ISPIRESCU, U. 89. ◊ (Metaforic) Dacă [operele mele] n-au avut noroc să fie destul de frumoase, încai să s-arate curate și dichisite. CARAGIALE, O. VII 285.

DICHISÍT adj. v. gătit.

dichisit a. gătit frumos, spilcuit.

dichisít, -ă adj. Bine echipat. Bine îmbrăcat, spilcuit. Orînduit, ordonat, cu socoteală, chibzuit, echilibrat: om dichisit.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DICHISIT adj. aranjat, cochet, elegant, fercheș, ferchezuit, gătit, îngrijit, spilcuit, (pop. și fam. depr.) sclivisit, (pop.) dres, (Transilv. și Ban.) cinaș, (Transilv.) nialcoș, (turcism înv.) muchelef. (Un tînăr ~.)

Intrare: dichisit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dichisit dichisitul dichisi dichisita
plural dichisiți dichisiții dichisite dichisitele
genitiv-dativ singular dichisit dichisitului dichisite dichisitei
plural dichisiți dichisiților dichisite dichisitelor
vocativ singular
plural