11 definiții pentru onestitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ONESTITÁTE s. f. Cinste, corectitudine. – Onest + suf. -itate.

ONESTITÁTE s. f. Cinste, corectitudine. – Onest + suf. -itate.

ONESTITÁTE s. f. Cinste (I), corectitudine. Ar considera ca binevenită pentru cultura noastră o revistă strict literară, de a cărei onestitate profesională să garantez eu? CARAGIALE, O. VII 220.

ONESTITÁTE s.f. Cinste, corectitudine. [< onest + -itate, după fr. honnéteté].

ONESTITÁTE s. f. cinste, corectitudine. (< onest + -itate)

ONESTITÁTE f. 1) Caracter onest; probitate; integritate; cinste. 2) Comportament onest; corectitudine; probitate. /onest + suf. ~itate

onestitate f. caracterul celui onest: practica virtuții și a probității.

*onestitáte f. (d. onest și suf. -itate, după fr. honnêteté, d. honnête; lat. honéstas, -átis, it. onesta). Calitatea de a fi onest.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

onestitáte s. f., g.-d. art. onestitắții

onestitáte s. f., g.-d. art. onestității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ONESTITÁTE s. v. cinste.

ONESTITATE s. cinste, corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, (livr.) probitate, (rar) onorabilitate, (înv.) onestate, onestie, (înv. și reg. fig.) curățenie, curăție. (E de-o ~ ireproșabilă.)

Intrare: onestitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • onestitate
  • onestitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • onestități
  • onestității
plural
vocativ singular
plural

onestitate

etimologie:

  • Onest + sufix -itate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN