12 definiții pentru „onestitate”   declinări

ONESTITÁTE s. f. Cinste, corectitudine. – Onest + suf. -itate.

ONESTITÁTE s. f. Cinste, corectitudine. – Onest + suf. -itate.

ONESTITÁTE s. f. Cinste (I), corectitudine. Ar considera ca binevenită pentru cultura noastră o revistă strict literară, de a cărei onestitate profesională să garantez eu? CARAGIALE, O. VII 220.

onestitáte s. f., g.-d. art. onestitắții

onestitáte s. f., g.-d. art. onestității

ONESTITÁTE s. v. cinste.

ONESTITÁTE s.f. Cinste, corectitudine. [< onest + -itate, după fr. honnéteté].

ONESTITÁTE s. f. cinste, corectitudine. (< onest + -itate)

ONESTITÁTE f. 1) Caracter onest; probitate; integritate; cinste. 2) Comportament onest; corectitudine; probitate. /onest + suf. ~itate

onestitate f. caracterul celui onest: practica virtuții și a probității.

*onestitáte f. (d. onest și suf. -itate, după fr. honnêteté, d. honnête; lat. honéstas, -átis, it. onesta). Calitatea de a fi onest.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ONESTITÁTE s. cinste, corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, (livr.) probitáte, (rar) onorabilitáte, (înv.) onestáte, onestíe, (înv. și reg. fig.) curățénie, curățíe. (E de-o ~ ireproșabilă.)