12 definiții pentru onestitate

ONESTITÁTE s. f. Cinste, corectitudine. – Onest + suf. -itate.

ONESTITÁTE s. f. Cinste, corectitudine. – Onest + suf. -itate.

ONESTITÁTE s. f. Cinste (I), corectitudine. Ar considera ca binevenită pentru cultura noastră o revistă strict literară, de a cărei onestitate profesională să garantez eu? CARAGIALE, O. VII 220.

onestitáte s. f., g.-d. art. onestitắții

onestitáte s. f., g.-d. art. onestității

ONESTITÁTE s. v. cinste.

ONESTITÁTE s.f. Cinste, corectitudine. [< onest + -itate, după fr. honnéteté].

ONESTITÁTE s. f. cinste, corectitudine. (< onest + -itate)

ONESTITÁTE f. 1) Caracter onest; probitate; integritate; cinste. 2) Comportament onest; corectitudine; probitate. /onest + suf. ~itate

onestitate f. caracterul celui onest: practica virtuții și a probității.

*onestitáte f. (d. onest și suf. -itate, după fr. honnêteté, d. honnête; lat. honéstas, -átis, it. onesta). Calitatea de a fi onest.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ONESTITÁTE s. cinste, corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, (livr.) probitáte, (rar) onorabilitáte, (înv.) onestáte, onestíe, (înv. și reg. fig.) curățénie, curățíe. (E de-o ~ ireproșabilă.)

Intrare: onestitate
onestitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular onestitate onestitatea
plural
genitiv-dativ singular onestități onestității
plural
vocativ singular
plural