ONESTITATE s. f. Cinste, corectitudine; (învechit) onestate, onestie. cf. heliade, v. XXVIII/13. Ar considera ca binevenită pentru cultura noastră o revistă strict literară, de a cărei onestitate profesională să garantez eu...? caragiale, o. vii, 220. Fac zgomot mulți scriitori, care-și iau sarcina de a critica pe alții, ne-avînd… nici spiritul, nici onestitatea indispensabilă unei îndeletniciri de felul acesta. vlahuțĂ, o. a. 211, cf. șăineanu, alexi, w. Această onestitate mă impresiona. galaction, o. a. i, 233. Marca aceasta a onestității intrată în sînge am observat-o nu numai aici, ci pretutindeni. sadoveanu, o. ix, 230. Inteligența presupune în primul rînd o modestă onestitate. ralea, s. t.iii, 218. – Onest + suf. -itate.