12 definiții pentru omenos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMENÓS, -OÁSĂ, omenoși, -oase, adj. Plin de omenie; blând, bun, cumsecade, îngăduitor, înțelegător. – Om + suf. -os.

OMENÓS, -OÁSĂ, omenoși, -oase, adj. Plin de omenie; blând, bun, cumsecade, îngăduitor, înțelegător. – Om + suf. -os.

omenos, ~oa a [At: MARCOVICI, D. 217/14 / Pl: ~oși, ~oase / E: om + -os] 1 Plin de omenie (5) Si: blând, bun, cumsecade, îngăduitor, înțelegător. 2 (Reg) Plăcut.

OMENÓS, -OÁSĂ, omenosi., -oase, adj. Plin de omenie; blînd, bun, cumsecade, îngăduitor. Sanatoriul e curat și liniștit. Toți par a fi omenoși. C. PETRESCU, Î. II 236. Harap-Alb... samănăi a fi mult mai omenos, creangă, P. 210. Un stăpîn mai omenos, Care șede sus, dar ține cu norodul cel de jos! HASDEU, R. V. 116.

OMENÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care are (multă) omenie; cu multă omenie. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește omenie; care dă dovadă de omenie; uman. /om + suf. ~os

omenos a. plin de omenie: afabil, blând, bun.

omenós, -oásă adj. (d. oamenĭ). Plin de omenie, uman, blînd, milos: un șef omenos. Adv. Cu omenie, cu milă: l-a tratat omenos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

omenós adj. m., pl. omenóși; f. omenoásă, pl. omenoáse

omenós adj. m., pl. omenóși; f. sg. omenoásă, pl. omenoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OMENÓS adj. v. agreabil, plăcut.

OMENOS adj. bun, cumsecade, îngăduitor, înțelegător, (înv.) omenit. (S-a arătat ~ cu noi.)

Intrare: omenos
omenos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omenos
  • omenosul
  • omenosu‑
  • omenoa
  • omenoasa
plural
  • omenoși
  • omenoșii
  • omenoase
  • omenoasele
genitiv-dativ singular
  • omenos
  • omenosului
  • omenoase
  • omenoasei
plural
  • omenoși
  • omenoșilor
  • omenoase
  • omenoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

omenos

etimologie:

  • Om + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09