2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

omenire sf [At: DOSOFTEI, V. S. febmarie 50v/26 / Pl: (rar) ~ri / E: omeni] 1 (Rel; înv) Întrupare. 2 (Înv; îoc dumnezeire) Natură omenească. 3 (Îoc fiară) Ființă umană Si: om. 4 Totalitate a oamenilor de pe glob Si: umanitate. 5 Specie umană. 6 Mulțime mare de oameni Si: lume, public. 7 Venerare. 8 Primire ospitalieră. 9 Ospătare. 10 (Bis; înv) Omenie (1).

OMENÍRE s. f. 1. Întreaga populație a globului, totalitatea oamenilor de pe Pământ, neamul omenesc; umanitatea; omenime. ♦ Mulțime de oameni; lume, public. 2. (Înv.) Omenie; umanitarism. – Din om. Pentru 2, cf. omeni.

OMENÍRE s. f. 1. Întreaga populație a globului, totalitatea oamenilor de pe Pământ, neamul omenesc; umanitatea; omenime. ♦ Mulțime de oameni; lume, public. 2. (Înv.) Omenie; umanitarism. – Din om. Pentru 2, cf. omeni.

OMENÍRE, omeniri, s. f. Întreaga populație a globului, totalitatea oamenilor de pe pămînt, neamul omenesc; umanitatea. Zadarnic timpul trece c-un zbor neobosit, În sînul omenirii vărsînd a iernii gheață. ALECSANDRI, P. I 125. Misia istoriei este a ne arăta, a ne demonstra această transformație continuă, această mișcare progresivă a omenirii. BĂLCESCU, O. II 10. ♦ Mulțime mare de oameni; lume, public. Ascultau în puterea nopții frămîntul atîtor omeniri în mers, omeniri sleite de un marș lung. CAMILAR, N. II 51. Dădeau tîrcoale fabricei... ca să vezi cam ce fel de omenire intră acolo. PAS, Z. I 292. Omenirea împrejuru-i scotea țipete de jale. NEGRUZZI, S. II 6.

OMENÍRE f. Totalitate a oamenilor de pe globul pământesc; neamul omenesc; umanitate; lume. [G.-D. omenirii] /Din om

omeníre f. (d. oamenĭ). Neamu omenesc: istoria omeniriĭ. – Ardeleniĭ (dar nu poporu!) zic omenime.

omeni [At: COD. TOD. 229 / V: (reg) omini / Pzi: ~nesc / E: om] 1 vr (Rel; îrg) A lua înfățișare de om Si: a se întrupa, a se naște. 2 vt (Îvp) A manifesta respect și considerație față de cineva Si: a cinsti, respecta. 3 vt (Îvp) A venera. 4-6 vr (Înv) A se purta corect, cinstit, civilizat. 7 vt (Reg; îf omini) A ura cuiva noroc. 8 vt (Reg; îf omini) A felicita. 9 vt (Pop) A primi pe cineva în mod ospitalier Si: a ospăta. 10-11 vtr A mânca și a bea Si: a ospăta. 12 vt (Irn) A trage cuiva o bătaie zdravănă.

OMENÍ, omenesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A primi pe cineva în mod ospitalier; a ospăta, a cinsti. ♦ Refl. A se ospăta. 2. A cinsti, a onora, a slăvi. – Din om.

OMENÍ, omenesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A primi pe cineva în mod ospitalier; a ospăta, a cinsti. ♦ Refl. A se ospăta. 2. A cinsti, a onora, a slăvi. – Din om.

OMENÍ, omenesc, vb. IV. Tranz. (Popular) 1. A primi în mod ospitalier pe cineva, a trata cu mîncare și cu băutură; a cinsti (3), a ospăta. Dimineața, iar omeni muierea pe călători cu mămăligă și cu lapte cald. RETEGANUL, P. III 4. ◊ Refl. Stai jos și te omenește cu ceva d-ale mîncării și p-ormă om vedea ce-om face. CAMIL PETRESCU, O. II 166. ♦ (Ironic) A trage (cuiva) o bătaie zdravănă. Îl apucară voinicii amîndoi, apoi lasă că l-au omenit! Nici ferfeniță nu s-a ales de el. RETEGANUL, P. V 41. 2. A cinsti (1), a onora, a slăvi. Prietenii îi doresc și țara îi omenește. ISPIRESCU, U. 27. O, zei ai zeilor... Precum v-am cinstit Și v-am omenit, așa vă voi cinsti Și vă voi omeni. TEODORESCU, P. P. 108.

A OMENÍ ~ésc tranz. pop. 1) (persoane) A trata cu omenie (adăpostind, ospătând, acordând susținere etc.). 2) rar A înzestra cu trăsături de om; a face să aibă însușiri umane. /Din om

omenì v. 1. a primi cu omenie: îl ospătă și’l omeni ca pe un călător ISP.

2) omenésc v. tr. (d. oamenĭ). Primesc (tratez) cu omenie: pe popă îl omenim (VR. 1927, 1, 26), am să te omenesc de cinste (Agrb. Înt. 48).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

omeníre s. f., g.-d. art. omenírii

omeníre s. f., g.-d. art. omenírii

omení (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omenésc, imperf. 3 sg. omeneá; conj. prez. 3 omeneáscă

omení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omenésc, imperf. 3 sg. omeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. omeneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OMENÍRE s. v. incarnare, incarnație, întrupare, omenie.

OMENÍRE s. lume, umanitate, (înv. și reg.) omenime. (Întreaga ~.)

OMENIRE s. lume, umanitate, (înv. și reg.) omenime. (Întreaga ~.)

arată toate definițiile

Intrare: omenire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omenire
  • omenirea
plural
  • omeniri
  • omenirile
genitiv-dativ singular
  • omeniri
  • omenirii
plural
  • omeniri
  • omenirilor
vocativ singular
plural
Intrare: omeni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • omeni
  • omenire
  • omenit
  • omenitu‑
  • omenind
  • omenindu‑
singular plural
  • omenește
  • omeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • omenesc
(să)
  • omenesc
  • omeneam
  • omenii
  • omenisem
a II-a (tu)
  • omenești
(să)
  • omenești
  • omeneai
  • omeniși
  • omeniseși
a III-a (el, ea)
  • omenește
(să)
  • omenească
  • omenea
  • omeni
  • omenise
plural I (noi)
  • omenim
(să)
  • omenim
  • omeneam
  • omenirăm
  • omeniserăm
  • omenisem
a II-a (voi)
  • omeniți
(să)
  • omeniți
  • omeneați
  • omenirăți
  • omeniserăți
  • omeniseți
a III-a (ei, ele)
  • omenesc
(să)
  • omenească
  • omeneau
  • omeni
  • omeniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

omenire

  • 1. Întreaga populație a globului, totalitatea oamenilor de pe Pământ, neamul omenesc; umanitatea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: omenime umanitate 2 exemple
    exemple
    • Zadarnic timpul trece c-un zbor neobosit, În sînul omenirii vărsînd a iernii gheață. ALECSANDRI, P. I 125.
      surse: DLRLC
    • Misia istoriei este a ne arăta, a ne demonstra această transformație continuă, această mișcare progresivă a omenirii. BĂLCESCU, O. II 10.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Mulțime de oameni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lume public 3 exemple
      exemple
      • Ascultau în puterea nopții frămîntul atîtor omeniri în mers, omeniri sleite de un marș lung. CAMILAR, N. II 51.
        surse: DLRLC
      • Dădeai tîrcoale fabricei... ca să vezi cam ce fel de omenire intră acolo. PAS, Z. I 292.
        surse: DLRLC
      • Omenirea împrejuru-i scotea țipete de jale. NEGRUZZI, S. II 6.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • (2.) Cf. omeni
    surse: DEX '09 DEX '98
  • om
    surse: DEX '09 DEX '98

omeni

  • 1. popular A primi pe cineva în mod ospitalier.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cinsti ospăta un exemplu
    exemple
    • Dimineața, iar omeni muierea pe călători cu mămăligă și cu lapte cald. RETEGANUL, P. III 4.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se ospăta.
      surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
      exemple
      • Stai jos și te omenește cu ceva d-ale mîncării și p-ormă om vedea ce-om face. CAMIL PETRESCU, O. II 166.
        surse: DLRLC
    • 1.2. ironic A trage (cuiva) o bătaie zdravănă.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Îl apucară voinicii amîndoi, apoi lasă că l-au omenit! Nici ferfeniță nu s-a ales de el. RETEGANUL, P. V 41.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Prietenii îi doresc și țara îi omenește. ISPIRESCU, U. 27.
      surse: DLRLC
    • O, zei ai zeilor... Precum v-am cinstit Și v-am omenit, așa vă voi cinsti Și vă voi omeni. TEODORESCU, P. P. 108.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • om
    surse: DEX '09 DEX '98