2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMENÍRE s. f. 1. Întreaga populație a globului, totalitatea oamenilor de pe Pământ, neamul omenesc; umanitatea; omenime. ♦ Mulțime de oameni; lume, public. 2. (Înv.) Omenie; umanitarism. – Din om. Pentru 2, cf. omeni.

OMENÍRE s. f. 1. Întreaga populație a globului, totalitatea oamenilor de pe Pământ, neamul omenesc; umanitatea; omenime. ♦ Mulțime de oameni; lume, public. 2. (Înv.) Omenie; umanitarism. – Din om. Pentru 2, cf. omeni.

omenire sf [At: DOSOFTEI, V. S. febmarie 50v/26 / Pl: (rar) ~ri / E: omeni] 1 (Rel; înv) Întrupare. 2 (Înv; îoc dumnezeire) Natură omenească. 3 (Îoc fiară) Ființă umană Si: om. 4 Totalitate a oamenilor de pe glob Si: umanitate. 5 Specie umană. 6 Mulțime mare de oameni Si: lume, public. 7 Venerare. 8 Primire ospitalieră. 9 Ospătare. 10 (Bis; înv) Omenie (1).

OMENÍRE, omeniri, s. f. Întreaga populație a globului, totalitatea oamenilor de pe pămînt, neamul omenesc; umanitatea. Zadarnic timpul trece c-un zbor neobosit, În sînul omenirii vărsînd a iernii gheață. ALECSANDRI, P. I 125. Misia istoriei este a ne arăta, a ne demonstra această transformație continuă, această mișcare progresivă a omenirii. BĂLCESCU, O. II 10. ♦ Mulțime mare de oameni; lume, public. Ascultau în puterea nopții frămîntul atîtor omeniri în mers, omeniri sleite de un marș lung. CAMILAR, N. II 51. Dădeau tîrcoale fabricei... ca să vezi cam ce fel de omenire intră acolo. PAS, Z. I 292. Omenirea împrejuru-i scotea țipete de jale. NEGRUZZI, S. II 6.

OMENÍRE f. Totalitate a oamenilor de pe globul pământesc; neamul omenesc; umanitate; lume. [G.-D. omenirii] /Din om

omeníre f. (d. oamenĭ). Neamu omenesc: istoria omeniriĭ. – Ardeleniĭ (dar nu poporu!) zic omenime.

OMENÍ, omenesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A primi pe cineva în mod ospitalier; a ospăta, a cinsti. ♦ Refl. A se ospăta. 2. A cinsti, a onora, a slăvi. – Din om.

OMENÍ, omenesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A primi pe cineva în mod ospitalier; a ospăta, a cinsti. ♦ Refl. A se ospăta. 2. A cinsti, a onora, a slăvi. – Din om.

omeni [At: COD. TOD. 229 / V: (reg) omini / Pzi: ~nesc / E: om] 1 vr (Rel; îrg) A lua înfățișare de om Si: a se întrupa, a se naște. 2 vt (Îvp) A manifesta respect și considerație față de cineva Si: a cinsti, respecta. 3 vt (Îvp) A venera. 4-6 vr (Înv) A se purta corect, cinstit, civilizat. 7 vt (Reg; îf omini) A ura cuiva noroc. 8 vt (Reg; îf omini) A felicita. 9 vt (Pop) A primi pe cineva în mod ospitalier Si: a ospăta. 10-11 vtr A mânca și a bea Si: a ospăta. 12 vt (Irn) A trage cuiva o bătaie zdravănă.

OMENÍ, omenesc, vb. IV. Tranz. (Popular) 1. A primi în mod ospitalier pe cineva, a trata cu mîncare și cu băutură; a cinsti (3), a ospăta. Dimineața, iar omeni muierea pe călători cu mămăligă și cu lapte cald. RETEGANUL, P. III 4. ◊ Refl. Stai jos și te omenește cu ceva d-ale mîncării și p-ormă om vedea ce-om face. CAMIL PETRESCU, O. II 166. ♦ (Ironic) A trage (cuiva) o bătaie zdravănă. Îl apucară voinicii amîndoi, apoi lasă că l-au omenit! Nici ferfeniță nu s-a ales de el. RETEGANUL, P. V 41. 2. A cinsti (1), a onora, a slăvi. Prietenii îi doresc și țara îi omenește. ISPIRESCU, U. 27. O, zei ai zeilor... Precum v-am cinstit Și v-am omenit, așa vă voi cinsti Și vă voi omeni. TEODORESCU, P. P. 108.

A OMENÍ ~ésc tranz. pop. 1) (persoane) A trata cu omenie (adăpostind, ospătând, acordând susținere etc.). 2) rar A înzestra cu trăsături de om; a face să aibă însușiri umane. /Din om

omenì v. 1. a primi cu omenie: îl ospătă și’l omeni ca pe un călător ISP.

2) omenésc v. tr. (d. oamenĭ). Primesc (tratez) cu omenie: pe popă îl omenim (VR. 1927, 1, 26), am să te omenesc de cinste (Agrb. Înt. 48).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

omenire s. f., g.-d. art. omenirii

omenire s. f., g.-d. art. omenirii

omeníre s. f., g.-d. art. omenírii

omeni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omenesc, 3 sg. omenește, imperf. 1 omeneam; conj. prez. 1 sg. să omenesc, 3 să omenească

omeni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omenesc, imperf. 3 sg. omenea; conj. prez. 3 omenească

omení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omenésc, imperf. 3 sg. omeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. omeneáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OMENÍRE s. lume, umanitate, (înv. și reg.) omenime. (Întreaga ~.)

OMENÍRE s. v. incarnare, incarnație, întrupare, omenie.

OMENIRE s. lume, umanitate, (înv. și reg.) omenime. (Întreaga ~.)

omenire s. v. INCARNARE. ÎNTRUPARE. OMENIE.

OMENÍ vb. v. cinsti, incarna, întruchipa, întrupa, ospăta, servi, trata.

omeni vb. v. CINSTI. INCARNA. ÎNTRUCHIPA. ÎNTRUPA. OSPĂTA. SERVI. TRATA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

omení, omenesc, (omini), vb. tranz., refl. – 1. A (se) ospăta, a (se) cinsti: „Ne-am ominit on ptic și ne-am dus și ne-am culcat” (Memoria, 2014: 153; Oarța de Sus). 2. A trata cu omenie. – Din om (DEX, MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

THAT’S ONE SMALL STEP FOR A MAN, ONE GIANT LEAP FOR MANKIND (engl.) este un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire – Primul mesaj adresat pământenilor de Neil A. Armstrong la pășirea pe solul lunar (21 iul. 1969).

Intrare: omenire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omenire
  • omenirea
plural
  • omeniri
  • omenirile
genitiv-dativ singular
  • omeniri
  • omenirii
plural
  • omeniri
  • omenirilor
vocativ singular
plural
Intrare: omeni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • omeni
  • omenire
  • omenit
  • omenitu‑
  • omenind
  • omenindu‑
singular plural
  • omenește
  • omeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • omenesc
(să)
  • omenesc
  • omeneam
  • omenii
  • omenisem
a II-a (tu)
  • omenești
(să)
  • omenești
  • omeneai
  • omeniși
  • omeniseși
a III-a (el, ea)
  • omenește
(să)
  • omenească
  • omenea
  • omeni
  • omenise
plural I (noi)
  • omenim
(să)
  • omenim
  • omeneam
  • omenirăm
  • omeniserăm
  • omenisem
a II-a (voi)
  • omeniți
(să)
  • omeniți
  • omeneați
  • omenirăți
  • omeniserăți
  • omeniseți
a III-a (ei, ele)
  • omenesc
(să)
  • omenească
  • omeneau
  • omeni
  • omeniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

omenire, omenirisubstantiv feminin

  • 1. Întreaga populație a globului, totalitatea oamenilor de pe Pământ, neamul omenesc; umanitatea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Zadarnic timpul trece c-un zbor neobosit, În sînul omenirii vărsînd a iernii gheață. ALECSANDRI, P. I 125. DLRLC
    • format_quote Misia istoriei este a ne arăta, a ne demonstra această transformație continuă, această mișcare progresivă a omenirii. BĂLCESCU, O. II 10. DLRLC
    • 1.1. Mulțime de oameni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ascultau în puterea nopții frămîntul atîtor omeniri în mers, omeniri sleite de un marș lung. CAMILAR, N. II 51. DLRLC
      • format_quote Dădeai tîrcoale fabricei... ca să vezi cam ce fel de omenire intră acolo. PAS, Z. I 292. DLRLC
      • format_quote Omenirea împrejuru-i scotea țipete de jale. NEGRUZZI, S. II 6. DLRLC
  • 2. învechit Omenie, umanitarism. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • (2.) cf. omeni DEX '09 DEX '98
  • om DEX '09 DEX '98

omeni, omenescverb

  • 1. popular A primi pe cineva în mod ospitalier. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dimineața, iar omeni muierea pe călători cu mămăligă și cu lapte cald. RETEGANUL, P. III 4. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se ospăta. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Stai jos și te omenește cu ceva d-ale mîncării și p-ormă om vedea ce-om face. CAMIL PETRESCU, O. II 166. DLRLC
    • 1.2. ironic A trage (cuiva) o bătaie zdravănă. DLRLC
      • format_quote Îl apucară voinicii amîndoi, apoi lasă că l-au omenit! Nici ferfeniță nu s-a ales de el. RETEGANUL, P. V 41. DLRLC
  • 2. Cinsti, onora, slăvi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prietenii îi doresc și țara îi omenește. ISPIRESCU, U. 27. DLRLC
    • format_quote O, zei ai zeilor... Precum v-am cinstit Și v-am omenit, așa vă voi cinsti Și vă voi omeni. TEODORESCU, P. P. 108. DLRLC
etimologie:
  • om DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.