12 definiții pentru omenire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMENÍRE s. f. 1. Întreaga populație a globului, totalitatea oamenilor de pe Pământ, neamul omenesc; umanitatea; omenime. ♦ Mulțime de oameni; lume, public. 2. (Înv.) Omenie; umanitarism. – Din om. Pentru 2, cf. omeni.

OMENÍRE s. f. 1. Întreaga populație a globului, totalitatea oamenilor de pe Pământ, neamul omenesc; umanitatea; omenime. ♦ Mulțime de oameni; lume, public. 2. (Înv.) Omenie; umanitarism. – Din om. Pentru 2, cf. omeni.

OMENÍRE, omeniri, s. f. Întreaga populație a globului, totalitatea oamenilor de pe pămînt, neamul omenesc; umanitatea. Zadarnic timpul trece c-un zbor neobosit, În sînul omenirii vărsînd a iernii gheață. ALECSANDRI, P. I 125. Misia istoriei este a ne arăta, a ne demonstra această transformație continuă, această mișcare progresivă a omenirii. BĂLCESCU, O. II 10. ♦ Mulțime mare de oameni; lume, public. Ascultau în puterea nopții frămîntul atîtor omeniri în mers, omeniri sleite de un marș lung. CAMILAR, N. II 51. Dădeau tîrcoale fabricei... ca să vezi cam ce fel de omenire intră acolo. PAS, Z. I 292. Omenirea împrejuru-i scotea țipete de jale. NEGRUZZI, S. II 6.

OMENÍRE f. Totalitate a oamenilor de pe globul pământesc; neamul omenesc; umanitate; lume. [G.-D. omenirii] /Din om

omeníre f. (d. oamenĭ). Neamu omenesc: istoria omeniriĭ. – Ardeleniĭ (dar nu poporu!) zic omenime.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

omeníre s. f., g.-d. art. omenírii

omeníre s. f., g.-d. art. omenírii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OMENÍRE s. lume, umanitate, (înv. și reg.) omenime. (Întreaga ~.)

OMENÍRE s. v. incarnare, incarnație, întrupare, omenie.

OMENIRE s. lume, umanitate, (înv. și reg.) omenime. (Întreaga ~.)

omenire s. v. INCARNARE. ÎNTRUPARE. OMENIE.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

THAT’S ONE SMALL STEP FOR A MAN, ONE GIANT LEAP FOR MANKIND (engl.) este un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire – Primul mesaj adresat pământenilor de Neil A. Armstrong la pășirea pe solul lunar (21 iul. 1969).

Intrare: omenire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omenire
  • omenirea
plural
  • omeniri
  • omenirile
genitiv-dativ singular
  • omeniri
  • omenirii
plural
  • omeniri
  • omenirilor
vocativ singular
plural

omenire

  • 1. Întreaga populație a globului, totalitatea oamenilor de pe Pământ, neamul omenesc; umanitatea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: omenime umanitate 2 exemple
    exemple
    • Zadarnic timpul trece c-un zbor neobosit, În sînul omenirii vărsînd a iernii gheață. ALECSANDRI, P. I 125.
      surse: DLRLC
    • Misia istoriei este a ne arăta, a ne demonstra această transformație continuă, această mișcare progresivă a omenirii. BĂLCESCU, O. II 10.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Mulțime de oameni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lume public 3 exemple
      exemple
      • Ascultau în puterea nopții frămîntul atîtor omeniri în mers, omeniri sleite de un marș lung. CAMILAR, N. II 51.
        surse: DLRLC
      • Dădeai tîrcoale fabricei... ca să vezi cam ce fel de omenire intră acolo. PAS, Z. I 292.
        surse: DLRLC
      • Omenirea împrejuru-i scotea țipete de jale. NEGRUZZI, S. II 6.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • (2.) Cf. omeni
    surse: DEX '09 DEX '98
  • om
    surse: DEX '09 DEX '98