oligarh sm [At: BARIȚIU, P. A. I, 1 / Pl: ~i / E: drr oligarhie] (Înv) 1-2 (Membru sau) partizan al unei oligarhii (1).

oligarhie sf [At: CR (1829) 172²/18 / V: (iuz) ~rșie / S și: ~rchie / Pl: ~ii / E: ngr ὀλιγαρχία, fr oligarchie] 1 (Înv) Formă de guvernământ în care puterea aparținea exclusiv vârfurilor aristocratice Si: oligocrație. 2 Stat în care exista această formă de guvernământ. 3 (Îs) ~ bancară, ~ financiară Grup restrâns de persoane care, prin averea și poziția lor socială, domină viața politică și economică a unui stat.

oligarșie sf vz oligarhie^[1] corectat(ă)

*OLIGARHIE sf. ⏲ Sistem de guvernămînt în care puterea e în mîinile unui mic număr de persoane [fr.].

OLIGARH, oligarhi, s. m. Membru al unei oligarhii; partizan al oligarhiei.

OLIGARHIE, oligarhii, s. f. 1. (În antichitate și în evul-mediu) Formă de guvernămînt în care puterea aparține exclusiv vîrfurilor aristocratice. Oligarhia venețiană din secolul al XIV-lea. ♦ Stat în care există această formă de guvernămînt. 2. Grup restrîns de persoane care, prin averea și poziția lor socială, domină viața politică și economică a unui stat capitalist. Oligarhie financiară. ▭ Iobăgia intelectuală, în care un autor se afla pînă acum cîțiva ani față de un bogătaș ori față de o mică și stupidă oligarhie, a încetat. IONESCU-RION, C. 115.

OLIGARH s.n. Membru, partizan al unei oligarhii. [Cf. fr. oligarque].

OLIGARHIE s.f. 1. Guvernare, conducere în care puterea este exercitată numai de un mic număr de persoane sau de familii; oligocrație. ♦ Stat cu o asemenea formă de guvernămînt. 2. Dominația politică și economică a unui grup, reprezentanți ai marelui capital monopolist; grup care exercită dominația politică-economică. [Gen. -iei. / cf. fr. oligarchie, it. oligarchia, gr. oligarchia < oligos – puțin, arche – putere].

OLIGARH s. m. membru, adept al unei oligarhii. (< fr. oligarque)

OLIGARHIE s. f. 1. formă de guvernământ în care puterea este exercitată de un număr mic de persoane sau de familii. ◊ grup de persoane care exercită puterea într-o asemenea formă de guvernământ. 2. ~ financiară = grup restrâns de reprezentanți ai capitalului financiar care dețin sau controlează ramurile principale ale economiei. (< fr. oligarchie)

OLIGARH ~i m. 1) Adept al oligarhiei. 2) Membru al unei oligarhii. /Din oligarhie

OLIGARHIE ~i f. 1) Formă de conducere statală în care puterea politică și economică aparține unui grup restrâns de persoane privilegiate. 2) Stat cu o astfel de formă de guvernământ. [G.-D. oligarhiei] /<ngr. oligarhía, fr. oligarchie

oligarhie f. guvern în care autoritatea suverană depinde de un mic număr de persoane: republica Veneției era o oligarhie.

*oligarhíe f. (vgr. oligarhía, d. oligos, puțin, și arhé, domnie. V. mon-arhie). Guvern în care autoritatea e numaĭ în mîna cîtor-va: oligarhia înlocui la Atena regalitatea primitivă.

oligarh (desp. -li-garh/-lig-arh) s. m., pl. oligarhi

oligarhie (desp. -li-gar-/-lig-ar-) s. f., art. oligarhia, g.-d. art. oligarhiei; pl. oligarhii, art. oligarhiile (desp. -hi-i-)

!oligarh (-li-garh/-lig-arh) s. m., pl. oligarhi

!oligarhie (-li-gar-/-lig-ar-) s. f., art. oligarhia, g.-d. art. oligarhiei; pl. oligarhii, art. oligarhiile

oligarh s. m. (sil. mf. -lig-), pl. oligarhi

oligarhie s. f. (sil. mf. -lig-), art. oligarhia, g.-d. art. oligarhiei; pl. oligarhii, art. oligarhiile

oligarhie

oligarhie, -hii.

OLIG-, v. OLIGO-. □ ~acant (v. -acant), adj., care prezintă spini sporadici; ~andru (v. -andru), adj., (despre androceu) format din cîteva stamine; ~anter (v. -anter), adj., care prezintă puține antere; ~antropie (v. -antropie), s. f., scădere a populației; ~arhie (v. -arhie₁), s. f., formă de conducere a statului în care puterea este exercitată de un număr restrîns de persoane, aparținînd claselor exploatatoare; sin. oligocrație; ~odont (v. -odont), adj., cu dinți puțini; ~odonție (v. -odonție), s. f., anomalie dentară în ceea ce privește numărul dinților; ~urie (v. -urie), s. f., scădere a cantității de urină.

OLIGARH s. m. (Învechit) Membru sau partizan al unei oligarhii. Domnitorii Transilvaniei... nu voiau să mai auză nici ei, nici aristocrații și oligarhii de vechile raporturi de vaivodat vasal. barițiu, p. a. i, 1, cf. iii, 1. Politiciani, oligarhi și plutocrați prostearnă-se cu toții la picioarele tronului, izbească-și cu toții fruntea de treptele palatului...! Lit. antimonarhică, 183. Sparta luptă... să aducă la putere pe aristocrați și oligarhi. v. rom. septembrie 1954, 214. – PI.: oligarhi. – Derivat regresiv de la oligarhie.

OLIGARHIE s. f. (În antichitate și în evul mediu) Formă de guvernămînt în care puterea aparținea exclusiv vîrfurilor aristocratice. Dacă... nobilii biruiesc și aleg pe unii dintr-înșii ca să cîrmuiască, oblăduirea să numește oligarhie. cr (1829), 1722/18, cf. valian, v. 98. Așa numita oligarchia, ...în acei zece ani înpinsese foarte departe reacțiunea în contra drepturilor politice și civili proclamate în 1848. barițiu, p. a. iii, 1. Preste tot gîndul de... a cîrmui pe deasupra domnului o oligarșie venețiană. russo, s. 120, cf. aristia, plut., șăineanu, barcianu, severin, s. 95, SCRIBAN, d. Forța... poate fi o putere tradițională: gerontocrație, monarhie, plutocrație, oligarhie. ralea, s. t. ii, 267. ♦ Stat în care exista această formă de guvernămînt. cf. dl, dm. ♦ (De obicei urmat de determinări ca „bancară”, „financiară”, „capitalistă” etc.) Grup restrîns de persoane care, prin averea și poziția lor socială, domină viața politică și economică a unui stat capitalist. Boierii rămasără totuși oligarșia de mai înainte. russo, s. 116, cf. cocea, p. 26. În noua orînduire, a încetat pentru totdeauna rolul monetei și al creditului ca instrumente în slujba oligarhiei capitaliste. contemp. 1949, nr. 159, 6/5, cf. nr. 156, 4/5. – Scris și: oligarchie. – pl.: oligarhii. – Și: oligarșie s. f. – Din ngr. ὀλιγαρχία fr. oligarchie.