OLIGARHIE s. f. (În antichitate și în evul mediu) Formă de guvernămînt în care puterea aparținea exclusiv vîrfurilor aristocratice. Dacă... nobilii biruiesc și aleg pe unii dintr-înșii ca să cîrmuiască, oblăduirea să numește oligarhie. cr (1829), 1722/18, cf. valian, v. 98. Așa numita oligarchia, ...în acei zece ani înpinsese foarte departe reacțiunea în contra drepturilor politice și civili proclamate în 1848. barițiu, p. a. iii, 1. Preste tot gîndul de... a cîrmui pe deasupra domnului o oligarșie venețiană. russo, s. 120, cf. aristia, plut., șăineanu, barcianu, severin, s. 95, SCRIBAN, d. Forța... poate fi o putere tradițională: gerontocrație, monarhie, plutocrație, oligarhie. ralea, s. t. ii, 267. ♦ Stat în care exista această formă de guvernămînt. cf. dl, dm. ♦ (De obicei urmat de determinări ca „bancară”, „financiară”, „capitalistă” etc.) Grup restrîns de persoane care, prin averea și poziția lor socială, domină viața politică și economică a unui stat capitalist. Boierii rămasără totuși oligarșia de mai înainte. russo, s. 116, cf. cocea, p. 26. În noua orînduire, a încetat pentru totdeauna rolul monetei și al creditului ca instrumente în slujba oligarhiei capitaliste. contemp. 1949, nr. 159, 6/5, cf. nr. 156, 4/5. – Scris și: oligarchie. – pl.: oligarhii. – Și: oligarșie s. f. – Din ngr. ὀλιγαρχία fr. oligarchie.