OLEACĂ adv. (Pop.) Puțin, nițel. ◊ Loc. adv. Nici oleacă = niciun pic, deloc. Oleacă de... = puțin, într-o măsură oarecare, întrucâtva. [Var.: (înv. și reg.) leacă adv.] – Din ngr. oligháki.

oleacă¹ av [At: DOSOFTEI, ap. GCR I, 253/5 / V: (îrg) l~, (reg) ola~, oleac / E: ngr ὀλίγακι] (Pop) 1 Puțin. 2 (Reg; îlav) Nici (sau nice) ~ Nici un pic. 3 (Îlav) ~ de Puțin. 4 (Îal) într-o măsură oarecare Si: întrucâtva.

OLEACĂ adv. (Pop.) Puțin, nițel. ◊ Loc. adv. Nici oleacă = nici un pic, deloc. Oleacă de... = puțin, într-o măsură oarecare, întrucâtva. [Var.: (înv. și reg.) leacă adv.] – Din ngr. oligháki.

OLEACĂ adv. Puțin. Ascultă-mă și pe mine oleacă, Costel. C. PETRESCU, C. V. 87. Dumneata bei oleacă? REBREANU, I. 18. Lasă, Oană, pe biata doamnă să se întinză oleacă. DELAVRANCEA, A. 129. ◊ Loc. adj. Oleacă de... = puțin. Oleacă de apă.

OLEACĂ adv. pop. În cantitate mică; nu prea mult; puțin; nițel. ◊ ~ de... puțin; câtva. Nici ~ nici măcar puțin; nici un pic; deloc; defel. /<ngr. oligháki

oleacă adv. Mold. V. leacă.

oleácă, V. leacă.

olacă¹ av vz oleacă

leacă f. Mold. puțin de tot: o leacă de vin, așteaptă o leacă. [Gr. mod. OLIGAKI (vocala inițială considerată ca pronume)].

leácă (ea dift.) f. (ngr. oligáki și oliáki, puțintel, dim. d. oligos, puțin, prefăcut în o leacă după o țîră, o bucată. Cp. și cu vsl. olĕkŭ, otŭlĕkŭ, rămășiță). Est. Puțin: o leacă de pîne, de apă; a do mi o leacă. – Se scrie ob. oleacă. V. lecuță.

oleacă adv.

oleacă.

OLEACĂ adv. v. câtva, nițel, puțin.

oleacă adv. v. CÎTVA. NIȚEL. PUȚIN.

leacă s. f. – Pic, cîtime mică, fărîmă, pișcătură, fir, bob, strop. (Se folosește numai cu art. indef. oleacă „puțin”). Ngr. ὀλιγάϰι dim. al lui ὀλίγο (Cihac, II, 680; Philippide, Principii, 107; Scriban). Ngr. se pronunță și ὀλιάϰι; cf. abruz. licca „un pic”. A ajuns să se confunde cu leac „remediu”, prin obișnuința de a administra medicamentele în cantități foarte mici; din această confuzie rezultă leac, s. n. (pic), de leac (încrucișat cu de loc) „complet, total, fără limite”. Pentru separarea lui o, considerat greșit ca art., cf. strachină și, în sens contrar, omidă.

oleacă, (leacă, ole), adv. – (reg.) Puțin, un strop, un pic: „Mai lăsați-mă-olecuță” (Antologie, 1980: 8). „Șî mai fă-mi ole de umbră” (Ștețco, 1990: 150). – Din ngr. oligháki „puțintel” (Scriban, DEX, MDA) < oligos „puțin” (Scriban).

oleacă, (leacă, ole), adv. – Puțin, un strop, un pic: „Mai lăsați-mă-olecuță” (Antologie 1980: 8). „Șî mai fă-mi ole de umbră” (Ștețco 1990: 150). – Din ngr. oligháki (DEX).