3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OLÁN2, olane, s. n. 1. Piesă de argilă arsă, de obicei de formă semicilindrică, folosită pentru executarea învelitorilor la acoperișurile unor clădiri. 2. Tub de argilă arsă, din care se fac canale de scurgere a apei, coșuri pentru fum etc. [Var.: olánă s. f.] – Ol + suf. -an.

OLÁN2, olane, s. n. 1. Piesă de argilă arsă, de obicei de formă semicilindrică, folosită pentru executarea învelitorilor la acoperișurile unor clădiri. 2. Tub de argilă arsă, din care se fac canale de scurgere a apei, coșuri pentru fum etc. [Var.: olánă s. f.] – Ol + suf. -an.

OLÁN1, olani, s. m. Monedă de aur olandeză care a circulat până în sec. XIX și în Țările Române. – Cf. Olan[da].

olan1 sn [At: POLIZU / V: h~, ~ă sf / Pl: ~e / E: ol + -an] 1 Piesă de argilă arsă, de obicei de formă semicilindrică, folosită ca învelitoare a acoperișului, a streșinilor, (rar) a sobelor etc. Si: țiglă, (reg) oală (42). 2 Tub de argilă arsă din care se fac canale de scurgere a apei, coșuri pentru fum, stâlpi care împodobesc sobele țărănești etc.

olan2 sm [At: DEX / Pl: ~i / E: ns cf Olan(da)] Monedă de aur olandeză care a circulat până în sec. XIX și în țările românești.

OLÁN1, olani, s. m. Monedă de aur olandeză care a circulat până în sec. XIX și în țările românești. – Et. nec. Cf. Olan[da].

OLÁN, olane, s. n. 1. Bucată de argilă arsă, de formă semicilindrică, folosită ca învelitoare a (crestelor) acoperișului. Pe o parte și alta a ogrăzii se întindea cîte un șir de odăițe în paiantă, acoperite cu olane. I. BOTEZ, ȘC. 15. Pe deasupra caselor, ale căror olane înnegrite dovedeau un trecut îndepărtat, se zăreau dealurile cu vii arămii. BASSARABESCU, S. N. 23. Case înalte a căror streșini de olane se uitau în lună. EMINESCU, N. 63. 2. Tub de argilă arsă din care se fac canale de scurgere a apei, coșuri de fum etc. Răcoare ca într-o colivie; și nici o muscă; abia una mai înnegrește într-un punct olanul văruit al sobei. BASSARABESCU, S. N. 98. Un zid circular... ce se aseamănă cu un olan foarte spațios. ODOBESCU, S. I 390. Au adus două măsuri de apă pe olane de lut ars. I. IONESCU, P. 312.

OLÁN1 ~e n. 1) Material de construcție în formă de semicilindru, fabricat din argilă arsă sau din ciment și folosit, mai ales, pentru crestele acoperișurilor. 2) Fiecare dintre acești semicilindri. 3) Tub cilindric de argilă arsă, cu o mufă de îmbinare la capăt, folosit la construirea canalelor de scurgere a fluidelor. /ol + suf. ~an

OLÁN2 ~i m. înv. Monedă olandeză de aur (cu circulație și în Țara Moldovei). /Orig. nec.

olan n. 1. canal, urloiu de cișmea; 2. țiglă de învelit case, sobe. [Tras din oală sau ol].

1) olán m. (turc. oghlan. V. icĭoglan, ulan). Fc. Flăcăŭ robust.

2) olán n., pl. e (d. oală). Tub scurt de lut ars care servește la făcut stîlpĭ la sobe și conducte de apă. Țiglă, oală, placă curbă de lut ars cu care se acopere casele. (ȘI olană f., pl. e). V. tulă.

OLÁNĂ s. f. v. olan2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

olán2 (piesă de argilă) s. n., pl. oláne

olán1 (monedă) s. m., pl. oláni

olán (piesă de argilă arsă) s. n., pl. oláne

olán (monedă) s. m., pl. oláni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OLÁN s. (reg.) oală, scoc. (~ pentru acoperișuri.)

OLAN s. (reg.) oală, scoc. (~ pentru acoperișuri.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OLAN subst., dar cu precădere < tc. oglan „fiu”. 1. – b. (16 A I 154); Olăn/easca și -ești ss.; -escul (Glos). 2. Olănelul m-te. 3. Olănița t. 4. Cf. Ulan boier (Rel); – ilea, mold. (16 A I 284); cf. Ulan-Bator, oraș în Mongolia.

Intrare: Olan
nume propriu (I3)
  • Olan
Intrare: olan (monedă)
olan1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olan
  • olanul
  • olanu‑
plural
  • olani
  • olanii
genitiv-dativ singular
  • olan
  • olanului
plural
  • olani
  • olanilor
vocativ singular
plural
Intrare: olan (piesă)
olan2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olan
  • olanul
  • olanu‑
plural
  • olane
  • olanele
genitiv-dativ singular
  • olan
  • olanului
plural
  • olane
  • olanelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ola
  • olana
plural
  • olane
  • olanele
genitiv-dativ singular
  • olane
  • olanei
plural
  • olane
  • olanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

olan (monedă)

  • 1. Monedă de aur olandeză care a circulat până în secolul XIX și în Țările Române.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • cf. Olan[da]
    surse: DEX '98 DEX '09

olan (piesă) olană

  • 1. Piesă de argilă arsă, de obicei de formă semicilindrică, folosită pentru executarea învelitorilor la acoperișurile unor clădiri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: oală scoc attach_file 3 exemple
    exemple
    • Pe o parte și alta a ogrăzii se întindea cîte un șir de odăițe în paiantă, acoperite cu olane. I. BOTEZ, ȘC. 15.
      surse: DLRLC
    • Pe deasupra caselor, ale căror olane înnegrite dovedeau un trecut îndepărtat, se zăreau dealurile cu vii arămii. BASSARABESCU, S. N. 23.
      surse: DLRLC
    • Case înalte a căror streșini de olane se uitau în lună. EMINESCU, N. 63.
      surse: DLRLC
  • 2. Tub de argilă arsă, din care se fac canale de scurgere a apei, coșuri pentru fum etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Răcoare ca într-o colivie; și nici o muscă; abia una mai înnegrește într-un punct olanul văruit al sobei. BASSARABESCU, S. N. 98.
      surse: DLRLC
    • Un zid circular... ce se aseamănă cu un olan foarte spațios. ODOBESCU, S. I 390.
      surse: DLRLC
    • Au adus două măsuri de apă pe olane de lut ars. I. IONESCU, P. 312.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ol + sufix -an.
    surse: DEX '98 DEX '09