OLAN s. n. 1. Piesă de argilă arsă, de obicei de formă semicilindrică, folosită ca învelitoare a (crestelor) acoperișului, a streșinilor, (rar) a sobelor etc.; (regional) oală (II 1). Învălitoarea [casei] era de olane. filimon, o. i, 264. Țigla, adecă cărămida de acoperit casele în loc de olane, se aduce de la Panciova. i. ionescu, m. 740. Un cer albastru și fără nori, case înalte a căror streșini de olane se uitau în lună – iată tabloul. eminescu, n. 63, cf. șăineanu. Răsar amîndoi, tinerii de odinioară, Daniil și Natalia, coborînd în amurgit treptele casei lor albe, acoperită cu olane roșii. sadoveanu, o. ii, 600. Soarele, coborîndu-și razele, însîngera acoperișul de olane. dunăreanu, ch. 132. Întocmai se fac și țiglele sau olanele de învelit casele și streșinat gardurile. pamfile, i. c. 386. Zărirăm turnul înalt... cu creasta lui de olane roșii. hogaș, dr. i, 28. Un vînt aspru, tomnatic vîjîia prin porumbiștea dimprejur, scutura stăruitor olanele coperișelor. rebreanu, nuv. 263. Pe deasupra caselor, ale căror olane înnegrite dovedeau un trecut îndepărtat, se zăreau dealurile cu vii arămii. bassarabescu, s. n. 23. Pe o parte și alta a ogrăzii se întindea cîte un șir de odăițe în paiantă, acoperite cu olane. i. botez, șc. 15. S-a prăbușit și acaretul! Nimeni nu i-a mai întors olanul, nimeni n-a mai bătut un țăruș la ulucă. klopștock, f. 187. Prăvălia... acoperită cu olane. v. rom. decembrie 1954, 63, cf. bul. Fil. vii-viii, 382, alr ii/i h 231, alr ii 5 319/987. 2. Tub de argilă arsă din care se fac canale de scurgere a apei, coșuri pentru fum, stîlpi care împodobesc sobele tărănești etc. cf. oală (II 2). Nu găsești în Prosta o palmă de pămînt nestrăpuns d-a lungul și d-a curmezișul de olane de pămînt. ghica, s. 545. Au adus două măsuri de apă pe olane de lut ars. i., ionescu, p. 312. Un zid circular... ce se aseamănă cu un olan foarte spațios. odobescu, s. i, 390, cf. șăineanu, tdrg. Abia... [o muscă] mai înnegrește într-un punct olanul văruit al sobei. bassarabescu, v. 169, cf. chest., ii 343/66, alr i 684/772. – PI.: olane. – Și: olană (polizu, ddrf, barcianu, alr ii/i h 231, ib. h 279, alr ii 5 319/987) s. f. ; holan (h xvii 38) s. n. – Ol + suf. -an.