opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OFUSCAT, -Ă, ofuscați, -te, adj. (Fam.) Jignit, supărat, ofensat. – V. ofusca.

OFUSCAT, -Ă, ofuscați, -te, adj. (Fam.) Jignit, supărat, ofensat. – V. ofusca.

ofuscat, ~ă a [At: REBREANU, R. I, 257 / Pl: ~ați, ~e / E: ofusca] 1 Jignit. 2 Supărat.

OFUSCA, ofuschez, vb. I. Refl. (Fam.) A se simți jignit; a se supăra, a se ofensa. – Din fr. offusquer, it. offuscare.

OFUSCA, ofuschez, vb. I. Refl. (Fam.) A se simți jignit; a se supăra, a se ofensa. – Din fr. offusquer, it. offuscare.

ofusca [At: GHICA, A. 565 / Pzi: ~chez și (rar) ofusc / E: fr offusquer, it offuscare] 1 vr A se simți jignit. 2 vr A se supăra. 3-4 vtr (Iuz) A (se) face întuneric Si: a (se) eclipsa, a (se) întuneca.

OFUSCA, ofuschez, vb. I. Refl. (Franțuzism rar) A se simți jignit, a se supăra. Inga se ofuscă, tocmai fiindcă moșneagul îi citise în suflet. REBREANU, R. I 143. ◊ Fig. Adjectivele își întorceau spatele, ofuscate că s-au aflat în asemenea companie. C. PETRESCU, O. P. I 257. – Prez. ind. și: ofusc.

OFUSCA vb. I. refl. (Fam.) A se supăra, simțindu-se jignit, a se ofensa. [P.i. 3,6 -chează. / < fr. offusquer, it. offuscare].

OFUSCA vb. refl. a se simți jignit, a se ofensa. (< fr. offusquer, it. offuscare)

A SE OFUSCA mă ~chez intranz. fam. A se simți jignit; a se ofensa. /<fr. offusquer, it. offuscare

ofuscà v. a întuneca vederea sau lumina.

*ofúsc și -chéz, a -cá v. tr. (fr. offusquer, lat. of-fuscare, d. fuscus, întunecat). Rar. Întunec, fac să nu se vadă. Fig. Supăr, displac: pe acest om toate-l ofuscă. V. refl. Mă simt ofuscat, mă supăr.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ofusca (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ofuschez, 3 se ofuschează; conj. prez. 1 sg. să mă ofuschez, 3 să se ofuscheze; imper. 2 sg. afirm. ofuschează-te; ger. ofuscându-mă

!ofusca (a se ~ ) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se ofuschează

ofusca vb., ind. prez. 1 sg. ofuschez, 3 sg. și pl. ofuschează; conj. prez. 3 sg. și pl. ofuscheze

ofusca vb., ind. prez. pers. 1 ofuschez (rar ofusc)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OFUSCAT adj. v. supărat.

ofuscat adj. v. SUPĂRAT.

OFUSCA vb. v. ofensa, supăra.

ofusca vb. v. OFENSA. SUPĂRA.

Intrare: ofuscat
ofuscat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ofuscat
  • ofuscatul
  • ofuscatu‑
  • ofuscată
  • ofuscata
plural
  • ofuscați
  • ofuscații
  • ofuscate
  • ofuscatele
genitiv-dativ singular
  • ofuscat
  • ofuscatului
  • ofuscate
  • ofuscatei
plural
  • ofuscați
  • ofuscaților
  • ofuscate
  • ofuscatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ofusca
verb (V204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ofusca
  • ofuscare
  • ofuscat
  • ofuscatu‑
  • ofuscând
  • ofuscându‑
 singular plural
  • ofuschează
  • ofuscați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ofuschez
 (să)
  • ofuschez
  • ofuscam
  • ofuscai
  • ofuscasem
a II-a (tu)
  • ofuschezi
 (să)
  • ofuschezi
  • ofuscai
  • ofuscași
  • ofuscaseși
a III-a (el, ea)
  • ofuschează
 (să)
  • ofuscheze
  • ofusca
  • ofuscă
  • ofuscase
plural I (noi)
  • ofuscăm
 (să)
  • ofuscăm
  • ofuscam
  • ofuscarăm
  • ofuscaserăm
  • ofuscasem
a II-a (voi)
  • ofuscați
 (să)
  • ofuscați
  • ofuscați
  • ofuscarăți
  • ofuscaserăți
  • ofuscaseți
a III-a (ei, ele)
  • ofuschează
 (să)
  • ofuscheze
  • ofuscau
  • ofuscară
  • ofuscaseră
verb (V16)
Surse flexiune: DMLR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ofusca
  • ofuscare
  • ofuscat
  • ofuscatu‑
  • ofuscând
  • ofuscându‑
 singular plural
  • ofuscă
  • ofuscați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ofusc
 (să)
  • ofusc
  • ofuscam
  • ofuscai
  • ofuscasem
a II-a (tu)
  • ofuști
 (să)
  • ofuști
  • ofuscai
  • ofuscași
  • ofuscaseși
a III-a (el, ea)
  • ofuscă
 (să)
  • ofuște
  • ofusca
  • ofuscă
  • ofuscase
plural I (noi)
  • ofuscăm
 (să)
  • ofuscăm
  • ofuscam
  • ofuscarăm
  • ofuscaserăm
  • ofuscasem
a II-a (voi)
  • ofuscați
 (să)
  • ofuscați
  • ofuscați
  • ofuscarăți
  • ofuscaserăți
  • ofuscaseți
a III-a (ei, ele)
  • ofuscă
 (să)
  • ofuște
  • ofuscau
  • ofuscară
  • ofuscaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ofuscat, ofuscatăadjectiv

etimologie:
  • vezi ofusca DEX '98 DEX '09

ofusca, ofuschezverb

  • 1. familiar A se simți jignit; a se supăra, a se ofensa. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: ofensa supăra
    • format_quote Inga se ofuscă, tocmai fiindcă moșneagul îi citise în suflet. REBREANU, R. I 143. DLRLC
    • format_quote figurat Adjectivele își întorceau spatele, ofuscate că s-au aflat în asemenea companie. C. PETRESCU, O. P. I 257. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.