2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ofuscat, ~ă a [At: REBREANU, R. I, 257 / Pl: ~ați, ~e / E: ofusca] 1 Jignit. 2 Supărat.

OFUSCÁT, -Ă, ofuscați, -te, adj. (Fam.) Jignit, supărat, ofensat. – V. ofusca.

OFUSCÁT, -Ă, ofuscați, -te, adj. (Fam.) Jignit, supărat, ofensat. – V. ofusca.

ofusca [At: GHICA, A. 565 / Pzi: ~chez și (rar) ofusc / E: fr offusquer, it offuscare] 1 vr A se simți jignit. 2 vr A se supăra. 3-4 vtr (Iuz) A (se) face întuneric Si: a (se) eclipsa, a (se) întuneca.

OFUSCÁ, ofuschez, vb. I. Refl. (Fam.) A se simți jignit; a se supăra, a se ofensa. – Din fr. offusquer, it. offuscare.

OFUSCÁ, ofuschez, vb. I. Refl. (Fam.) A se simți jignit; a se supăra, a se ofensa. – Din fr. offusquer, it. offuscare.

OFUSCÁ, ofuschez, vb. I. Refl. (Franțuzism rar) A se simți jignit, a se supăra. Inga se ofuscă, tocmai fiindcă moșneagul îi citise în suflet. REBREANU, R. I 143. ◊ Fig. Adjectivele își întorceau spatele, ofuscate că s-au aflat în asemenea companie. C. PETRESCU, O. P. I 257. – Prez. ind. și: ofúsc.

OFUSCÁ vb. I. refl. (Fam.) A se supăra, simțindu-se jignit, a se ofensa. [P.i. 3,6 -chează. / < fr. offusquer, it. offuscare].

OFUSCÁ vb. refl. a se simți jignit, a se ofensa. (< fr. offusquer, it. offuscare)

A SE OFUSCÁ mă ~chéz intranz. fam. A se simți jignit; a se ofensa. /<fr. offusquer, it. offuscare

ofuscà v. a întuneca vederea sau lumina.

*ofúsc și -chéz, a -cá v. tr. (fr. offusquer, lat. of-fuscare, d. fuscus, întunecat). Rar. Întunec, fac să nu se vadă. Fig. Supăr, displac: pe acest om toate-l ofuscă. V. refl. Mă simt ofuscat, mă supăr.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!ofuscá (a se ~ ) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se ofuscheáză

ofuscá vb., ind. prez. 1 sg. ofuschéz, 3 sg. și pl. ofuscheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. ofuschéze

ofuscá vb., ind. prez. pers. 1 ofuschez (rar ofusc)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OFUSCÁT adj. v. supărat.

OFUSCÁ vb. v. ofensa, supăra.

Intrare: ofuscat
ofuscat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ofuscat
  • ofuscatul
  • ofuscatu‑
  • ofusca
  • ofuscata
plural
  • ofuscați
  • ofuscații
  • ofuscate
  • ofuscatele
genitiv-dativ singular
  • ofuscat
  • ofuscatului
  • ofuscate
  • ofuscatei
plural
  • ofuscați
  • ofuscaților
  • ofuscate
  • ofuscatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ofusca
verb (V204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ofusca
  • ofuscare
  • ofuscat
  • ofuscatu‑
  • ofuscând
  • ofuscându‑
singular plural
  • ofuschea
  • ofuscați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ofuschez
(să)
  • ofuschez
  • ofuscam
  • ofuscai
  • ofuscasem
a II-a (tu)
  • ofuschezi
(să)
  • ofuschezi
  • ofuscai
  • ofuscași
  • ofuscaseși
a III-a (el, ea)
  • ofuschea
(să)
  • ofuscheze
  • ofusca
  • ofuscă
  • ofuscase
plural I (noi)
  • ofuscăm
(să)
  • ofuscăm
  • ofuscam
  • ofuscarăm
  • ofuscaserăm
  • ofuscasem
a II-a (voi)
  • ofuscați
(să)
  • ofuscați
  • ofuscați
  • ofuscarăți
  • ofuscaserăți
  • ofuscaseți
a III-a (ei, ele)
  • ofuschea
(să)
  • ofuscheze
  • ofuscau
  • ofusca
  • ofuscaseră
verb (V16)
Surse flexiune: DMLR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ofusca
  • ofuscare
  • ofuscat
  • ofuscatu‑
  • ofuscând
  • ofuscându‑
singular plural
  • ofuscă
  • ofuscați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ofusc
(să)
  • ofusc
  • ofuscam
  • ofuscai
  • ofuscasem
a II-a (tu)
  • ofuști
(să)
  • ofuști
  • ofuscai
  • ofuscași
  • ofuscaseși
a III-a (el, ea)
  • ofuscă
(să)
  • ofuște
  • ofusca
  • ofuscă
  • ofuscase
plural I (noi)
  • ofuscăm
(să)
  • ofuscăm
  • ofuscam
  • ofuscarăm
  • ofuscaserăm
  • ofuscasem
a II-a (voi)
  • ofuscați
(să)
  • ofuscați
  • ofuscați
  • ofuscarăți
  • ofuscaserăți
  • ofuscaseți
a III-a (ei, ele)
  • ofuscă
(să)
  • ofuște
  • ofuscau
  • ofusca
  • ofuscaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ofuscat

etimologie:

  • vezi ofusca
    surse: DEX '98 DEX '09

ofusca

  • 1. familiar A se simți jignit; a se supăra, a se ofensa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ofensa supăra 2 exemple
    exemple
    • Inga se ofuscă, tocmai fiindcă moșneagul îi citise în suflet. REBREANU, R. I 143.
      surse: DLRLC
    • figurat Adjectivele își întorceau spatele, ofuscate că s-au aflat în asemenea companie. C. PETRESCU, O. P. I 257.
      surse: DLRLC

etimologie: