3 intrări

39 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OFICIU, oficii, s. n. 1. Denumire dată unor servicii ale unor întreprinderi sau instituții; serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. 2. Îndatorire (specială), funcție, slujbă. ◊ Loc. adj. și adv. Din oficiu = (care este) în conformitate cu o dispoziție dată de o autoritate (și nu la cererea cuiva); fig. în mod automat. ♦ (Înv.) Decizie, decret domnesc. 3. (La pl.) Ajutor, serviciu, înlesnire. ◊ Bune oficii = intervenție (diplomatică) binevoitoare (a unui stat) în scopul unei concilieri (între state beligerante sau aflate în litigiu); servicii făcute cuiva. ♦ Rol, funcție. 4. Slujbă religioasă, serviciu religios. 5. (Rar) Încăpere anexă a sufrageriei, în care se pregătesc cele necesare pentru servirea mesei. [Var.: (înv.) ofis s. n.] – Din lat. officium, germ. Offizium, fr. office.

OFIS s. n. v. oficiu.

oficiu sn [At: (a. 1779) BV II, 234 / V: (înv) ~chie, ~chion, ~ci, ~ie, ~is, ~iț, ~iție sf, ~ițiu / Pl: ~ii / E: ngr ὀφφίκιον, lat officium, -ii, ger Offizium, fr office] 1 Îndatorire specială Si: funcție (1), slujbă. 2 Însărcinare dată cuiva Si: misiune, sarcină. 3 (Înv; îs) Sfântul ~ Tribunal al inchiziției. 4 (Înv) Decret domnesc Si: decizie, ordonanță. 5 Servicii ale unei întreprinderi sau ale unei instituții. 6 Birouri în care acestea funcționează Si: local. 7-8 (Îljv) Din ~ (Care este) în conformitate cu o dispoziție dată de o autoritate, nu la cererea cuiva. 9-10 (Fig; îal) (În mod) automat. 11 (Lpl) Înlesnire. 12 (Îs) Bune ~cii Intervenție binevoitoare în scopul unei concilieri. 13 (Îas) Servicii făcute cuiva. 14 Rol. 15 (Lpl) Ajutor. 16 (Îs) ~ divin Slujbă bisericească. 17 (Rar) Încăpere mică lângă sufragerie, unde se depozitează tacâmuri, mâncăruri etc.

OFICIU, oficii, s. n. 1. Denumire dată unor servicii ale unor întreprinderi sau instituții; serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. 2. Îndatorire (specială), funcție, slujbă. ◊ Loc. adj. și adv. Din oficiu = (care este) în conformitate cu o dispoziție dată de o autoritate (și nu la cererea cuiva); fig. în mod automat. ♦ (Înv.) Decizie, decret domnesc. 3. (La pl.) Ajutor, serviciu, înlesnire. ◊ Bune oficii = intervenție binevoitoare în scopul unei concilieri; servicii făcute cuiva. ♦ Rol, funcție. 4. Slujbă bisericească, serviciu religios. 5. (Rar) Încăpere anexă a sufrageriei, în care se pregătesc cele necesare pentru servirea mesei. [Var.: (înv.) ofis s. n.] – Din lat. officium, germ. Offizium, fr. office.

OFICIU, oficii, s. n. 1. Serviciu al unei administrații, biroul unde este instalat serviciul. Oficiu poștal. Oficiu de stare civilă.Moșneagul însă mereu se află în treabă, deși n-are nimic de făcut, se codește și nu pleacă, pînă nu închidem oficiul. PĂUN-PINCIO, P. 97. 2. Îndatorire specială, funcție; slujbă. A face oficiul de secretar.Loc. adj. și adv. Din oficiu = în conformitate cu o dispoziție luată de o autoritate (și nu la cererea cuiva). Avocat din oficiu.Te-am apărat din oficiu, dar cît puteam să te apăr? SAHIA, N. 83. 3. (Mai ales la pl.) Ajutor, serviciu. Recurg la oficiile tale. ◊ Expr. Bune oficii = intervenție binevoitoare, servicii făcute cuiva. S-a hotărît să recurgă la bunele oficii ale Engliterei. GHICA, la CADE. 4. (Mai ales determinat prin «divin») Slujbă bisericească, serviciu religios.(Rar) încăpere (mică) lîngă sufragerie (u_nde se depozitează tacîmuri, mîncăruri etc.). O altă ușă în stingă... duce spre o altă încăpere (bucătărie, oficiu... ). SEBASTIAN, T. 256.

OFIS, ofisuri, s. n. (Învechit și arhaizant) Decizie, decret domnesc. O colecție a ofisurilor sale din ramul judecătoresc. KOGĂLNICEANU, S. 204. Ș-un ofis redijat bine e o lege-n prescurtare. ALEXANDRESCU, P. 158. – Variantă: ofisus s. n.

OFISUS s. n. v. ofis.

OFICIU s.n. 1. Serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. ◊ Din oficiu = fără a fi cerut; ca un serviciu obligatoriu; (în mod) oficial. 2. Funcție, îndatorire, slujbă. 3. (la pl.) Servicii, ajutoare, înlesniri. ◊ Bune oficii = intervenție diplomatică a unui stat în vederea împăcării unor state în litigiu sau beligerante. 4. Slujbă religioasă. 5. Mică încăpere lîngă sufragerie în care se depozitează cele necesare pentru servirea mesei; cămară. [Pron. -ciu, var. ofițiu s.n. / cf. lat. officium, germ. Offizium, fr. office].

OFICIU s. n. 1. serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. ♦ ~ diplomatic = misiune diplomatică pe lângă o organizație internațională; din ~ = fără a fi cerut, ca un serviciu obligatoriu; (în mod) oficial. 2. funcție, îndatorire, slujbă. 3. (pl.) servicii, ajutoare, înlesniri. ♦ bune ĩi = intervenție diplomatică a unui stat în vederea împăcării unor state în litigiu sau beligerante. 4. slujbă religioasă. 5. mică încăpere lângă sufragerie, în care se depozitează cele necesare pentru servirea mesei. (< lat. officium, germ. Offizium, fr. office)

OFICIU ~i n. 1) Serviciu administrativ special în cadrul unei întreprinderi sau instituții. ~ poștal. ~ comercial.Din ~ a) în conformitate cu o dispoziție a autorităților oficiale; b) în mod automat. 2) Local al acestui serviciu. 3) înv. Decret domnesc. 4): ~ divin slujbă religioasă. /<lat. officium, germ. Offizium, fr. office

oficiu n. 1. post, funcțiune: a face oficiul de secretar; 2. biurou: oficiu telegrafo-poștal; 3. serviciu: a recurge la bunele sale oficii; din oficiu, din propria sa voință, fără a fi cerut: jurământ dat din oficiu; advocat din oficiu, numit de tribunal spre a apăra pe un acuzat; 4. rugăciuni, ceremonii bisericești: oficiul divin; 5. sfântul Oficiu, tribunalul Inchizițiunii.

ofis n. od. decret domnesc: un ofis redijat bine GR. AL. [Rus. OFISŬ (din fr. office)].

ofície f. (după rus. ofis și rom. oficiŭ). Rar. Hîrtie oficială.

*ofíciŭ n. (lat. of-ficium, datorie, obligațiune, funcțiune, d. fácere, a face. V. ofițer). Post, funcțiune: a îndeplini oficiu de dirigent. Bĭuroŭ: oficiŭ telegrafo-postal. Serviciŭ, îndatorire, intervențiune amicală p. împăcare: a recurge la oficiile saŭ (maĭ des) la bunele oficiĭ ale cuĭva. Totalitatea rugăcĭunilor și ceremoniilor liturgice: oficiu morților, oficiu divin. Sfîntu Oficiŭ, tribunalu Inchizițiuniĭ. Din oficiŭ, în virtutea funcțiuniĭ sale, fără să fi cerut: avocat numit din oficiŭ (de judecător) ca să apere un acuzat.

ofís n., pl. urĭ și e (rus. ofis, d. fr. office, oficiŭ). Vechĭ. Decret domnesc, hîrtie oficială, oficie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oficiu s. n., art. oficiul; pl. oficii, art. oficiile (desp. -ci-i-)

oficiu [ciu pron. cĭu] s. n., art. oficiul; pl. oficii, art. oficiile (-ci-i-)

oficiu s. n. [-ciu pron. -cĭu], art. oficiul; pl. oficii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OFICII s. pl. ajutor, concurs, serviciu, sprijin. (Vă ofer ~iile mele.)

OFICIU s. I. 1. datorie, îndatorire, obligație, rol, sarcină. (Și-a îndeplinit bine ~ de gazdă.) 2. v. serviciu. II. v. agenție.

OFICIU s. 1. datorie, îndatorire, obligație, sarcină. (Și-a îndeplinit bine ~ de gazdă.) 2. (BIS.) ceremonie, serviciu, slujbă. (~ divin.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oficiu (oficii), s. n. – Serviciu; birou; meserie; funcție; slujbă religioasă. – Var. înv. oficie. Fr. office, lat. officium (sec. XIX). Este dubletul lui ofis, s. n., din fr., prin intermediul rus. ofis, sec. XIX, înv., și al ofichie, s. f. (sarcină, misiune), din ngr. ỏφφίϰιον, sec. XVIII, înv.Der. oficia, vb., din fr. officier; oficial (var. sec. XVIII ofichial), adj., s. m., din fr. officiel și mai înainte din ngr. ỏφφιϰιάλης; oficialitate, s. f. din fr. officialité; oficină, s. f., din fr. officine; oficios, adj., din fr. officieux; oficinal, adj., din fr. officinal; cf. ofițer.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

oficie, oficii, s.f. (înv.) hârtie oficială.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Bons offices („Bune oficii”) – expresie franceză, care înseamnă un serviciu prietenesc. Prin extensiune, cuvintele a-și oferi bunele oficii au căpătat și și-au păstrat mai ales un caracter diplomatic, în sensul unei intervenții a unui stat sau a unui om politic influent, pentru aplanarea unui conflict, pentru încheierea unui tratat etc. IST.

Ex officio (lat. „din oficiu”).

Intrare: oficii
substantiv neutru (N92)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • oficii
  • oficiile
genitiv-dativ singular
plural
  • oficii
  • oficiilor
vocativ singular
plural
Intrare: oficie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oficie
  • oficia
plural
  • oficii
  • oficiile
genitiv-dativ singular
  • oficii
  • oficiei
plural
  • oficii
  • oficiilor
vocativ singular
plural
Intrare: oficiu
  • pronunție: oficĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oficiu
  • oficiul
  • oficiu‑
plural
  • oficii
  • oficiile
genitiv-dativ singular
  • oficiu
  • oficiului
plural
  • oficii
  • oficiilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ofis
  • ofisul
  • ofisu‑
plural
  • ofisuri
  • ofisurile
genitiv-dativ singular
  • ofis
  • ofisului
plural
  • ofisuri
  • ofisurilor
vocativ singular
plural
ofiție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ofițiu
  • ofițiul
  • ofițiu‑
plural
  • ofiții
  • ofițiile
genitiv-dativ singular
  • ofițiu
  • ofițiului
plural
  • ofiții
  • ofițiilor
vocativ singular
plural
ofiț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ofici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ofichion
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ofisus
  • ofisusul
  • ofisusu‑
plural
  • ofisusuri
  • ofisusurile
genitiv-dativ singular
  • ofisus
  • ofisusului
plural
  • ofisusuri
  • ofisusurilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ofichie
  • ofichia
plural
  • ofichii
  • ofichiile
genitiv-dativ singular
  • ofichii
  • ofichiei
plural
  • ofichii
  • ofichiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oficiu, oficiisubstantiv neutru

  • 1. Denumire dată unor servicii ale unor întreprinderi sau instituții; serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: serviciu
    • format_quote Oficiu poștal. Oficiu de stare civilă. DLRLC
    • format_quote Moșneagul însă mereu se află în treabă, deși n-are nimic de făcut, se codește și nu pleacă, pînă nu închidem oficiul. PĂUN-PINCIO, P. 97. DLRLC
    • 1.1. Oficiu diplomatic = misiune diplomatică pe lângă o organizație internațională. MDN '00
  • 2. Îndatorire (specială). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A face oficiul de secretar. DLRLC
    • 2.1. învechit Decizie, decret domnesc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: decret
      • format_quote O colecție a ofisurilor sale din ramul judecătoresc. KOGĂLNICEANU, S. 204. DLRLC
      • format_quote Ș-un ofis redijat bine e o lege-n prescurtare. ALEXANDRESCU, P. 158. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Din oficiu = (care este) în conformitate cu o dispoziție dată de o autoritate (și nu la cererea cuiva). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Avocat din oficiu. DLRLC
      • format_quote Te-am apărat din oficiu, dar cît puteam să te apăr? SAHIA, N. 83. DLRLC
      • chat_bubble figurat În mod automat. DEX '09
  • 3. (la) plural Ajutor, serviciu, înlesnire. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Recurg la oficiile tale. DLRLC
    • 3.1. Bune oficii = intervenție (diplomatică) binevoitoare (a unui stat) în scopul unei concilieri (între state beligerante sau aflate în litigiu); servicii făcute cuiva. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote S-a hotărît să recurgă la bunele oficii ale Engliterei. GHICA, la CADE. DLRLC
    • 3.2. Funcție, rol. DEX '09
  • 4. Slujbă religioasă, serviciu religios. DEX '09 DLRLC DN
  • 5. rar Încăpere anexă a sufrageriei, în care se pregătesc cele necesare pentru servirea mesei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cămară
    • format_quote O altă ușă în stînga... duce spre o altă încăpere (bucătărie, oficiu...). SEBASTIAN, T. 256. DLRLC
  • comentariu Varianta ofisus este indicată de DLRLC doar pentru sensul (2.1.).
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.