Definiția cu ID-ul 923464:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OFÍCIU, oficii, s. n. 1. Serviciu al unei administrații, biroul unde este instalat serviciul. Oficiu poștal. Oficiu de stare civilă.Moșneagul însă mereu se află în treabă, deși n-are nimic de făcut, se codește și nu pleacă, pînă nu închidem oficiul. PĂUN-PINCIO, P. 97. 2. Îndatorire specială, funcție; slujbă. A face oficiul de secretar.Loc. adj. și adv. Din oficiu = în conformitate cu o dispoziție luată de o autoritate (și nu la cererea cuiva). Avocat din oficiu.Te-am apărat din oficiu, dar cît puteam să te apăr? SAHIA, N. 83. 3. (Mai ales la pl.) Ajutor, serviciu. Recurg la oficiile tale. ◊ Expr. Bune oficii = intervenție binevoitoare, servicii făcute cuiva. S-a hotărît să recurgă la bunele oficii ale Engliterei. GHICA, la CADE. 4. (Mai ales determinat prin «divin») Slujbă bisericească, serviciu religios.(Rar) încăpere (mică) lîngă sufragerie (u_nde se depozitează tacîmuri, mîncăruri etc.). O altă ușă în stingă... duce spre o altă încăpere (bucătărie, oficiu... ). SEBASTIAN, T. 256.