OCTOGON, -Ă, octogoni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Poligon cu opt laturi. 2. (Înv.) Adj. Octogonal. – Din fr. octogone.

octogon, ~ă [At: ASACHI, G. 31^r/11 / V: (reg) ~tagon / Pl: ~i, ~oane, (rar, sn) ~one / E: fr octogone, ngr ὀκτάγωνον] 1 sn Poligon cu opt laturi. 2 a Octogonal.

*OCTOGON (pl. -oane) I. sn. 📐 Ori-ce poligon cu opt unghiuri și opt laturi (🖼 3411). II. adj. Care are opt unghiuri și opt laturi: un turn ~; o sală ~ă [fr.].

OCTOGON, -Ă, octogoni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Poligon cu opt laturi. 2. Adj. Octogonal. – Din fr. octogone.

OCTOGON, octogoane, s. n. Poligon cu opt laturi. În centrul tăvii este o rozetă de fine arabescuri în octogoane, rotocoale și romboide. ODOBESCU, S. II 188. ♦ (Adjectival, neobișnuit, despre corpuri geometrice) Care are opt fețe (corespunzînd unei baze octogonale). E o cameră pătrată cu patru pilaștri octogoni ce susțin un turn boltit. ODOBESCU, S. I 390. – Pl. și: (m.) octogoni.

OCTOGON s.n. Poligon cu opt laturi. [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. octogone, cf. lat. octogonos, gr. oktogonos].

OCTOGON s. n. poligon cu opt laturi. (< fr. octogone)

OCTOGON ~oane n. Poligon cu opt laturi și opt unghiuri. /<fr. octogone

octogon n. Geom. poligon cu opt laturi. ║ a. cu opt fețe: o sală octogonă formează acest local BOL.

*octogón, V. octagon.

octagon, ~ă a, sn vz octogon

*octagón n., pl. oane (vgr. oktágonon, d. októ, opt, și gonía, colț. V. tri-, penta- și poli-gon). Geom. Poligon în opt colțurĭ (unghĭurĭ). – Și octo- (după fr.).

octogon² s. n., pl. octogoane

octogon¹ (înv.) adj. m., pl. octogoni; f. octogonă, pl. octogone

octogon¹ (înv.) adj. m., pl. octogoni; f. octogonă, pl. octogone

octogon² s. n., pl. octogoane

octogon s. n., pl. octogoane

octogon adj. m., pl. octogoni; f. sg. octogonă, pl. octogone

OCTO- „opt, de opt ori”. ◊ gr. okto „opt” > fr. odo-, it. id., engl. id., germ. okto- > rom. octo-. □ ~cer (v. -cer₁), adj., care are opt coarne sau tentacule; ~dactil (v. -dactil), adj., cu opt degete; ~fil (v. -fil₂), adj., compus din opt frunze sau foliole; ~gin (v. -gin), adj., cu opt pistile; ~gon (v. -gon₂), s. n., poligon cu opt laturi; ~petal (v. -petal), adj., cu opt petale libere; ~pod (v. -pod), adj., s. n. pl., 1. adj., Care are opt picioare sau opt tentacule. 2. s. n. pl., Ordin de moluște cefalopode care au în jurul capului opt tentacule; ~sperm (v. -sperm), adj., cu opt semințe; ~spor (v. -spor), adj., care prezintă opt spori; ~stih (v. -stih), adj., (despre frunze) care este dispus pe opt rînduri longitudinale; ~stil (v. -stil), s. n., edificiu avînd fațada decorată cu opt coloane; sin. octastil; ~stom (v. -stom), adj., cu opt orificii.

OCTOGON adj. v. octogonal.

octogon adj. v. OCTOGONAL.

OCTOGON, -Ă s. n., adj. 1. s. n. Poligon cu opt laturi. Cf. geometria a. m. 16^v/13, conv. geom. 81/13. Ȋn centrul tăvii este o rozetă de fine arabescuri în octogone, rotocoale și romboide. ODOBESCU, S. II, 188, cf. BARCIANU, ALEXI, W. Temelia ei este un larg octogon de piatră. galacion, o. ii, 390. .2. Adj. Octogonal. Este o zidire octagonă (în opt unghiuri). cr (1830), 167²/10. Turn în formă de piramidă octogonă. filimon, o.ii, 146. O salǎ octogonă formează acest local. bolintineanu, ap, șǎineanu. E o cameră pătrată cu patru pilaștri octogoni ce susțin un turn boltit. odobescu, s. i, 390. – PI.: octogoni, -oane, (rar, n.) -one. – Și: octagón, -ă (asachi, g. 31^r/11, scriban, d.) adj., s. n. – Din fr. octogone. – Octagon < gr. άχτάγωνον.