OCTOGON, -Ă, octogoni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Poligon cu opt laturi. 2. (Înv.) Adj. Octogonal. – Din fr. octogone.

octogon, ~ă [At: ASACHI, G. 31^r/11 / V: (reg) ~tagon / Pl: ~i, ~oane, (rar, sn) ~one / E: fr octogone, ngr ὀκτάγωνον] 1 sn Poligon cu opt laturi. 2 a Octogonal.

OCTOGON, -Ă, octogoni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Poligon cu opt laturi. 2. Adj. Octogonal. – Din fr. octogone.

OCTOGON, octogoane, s. n. Poligon cu opt laturi. În centrul tăvii este o rozetă de fine arabescuri în octogoane, rotocoale și romboide. ODOBESCU, S. II 188. ♦ (Adjectival, neobișnuit, despre corpuri geometrice) Care are opt fețe (corespunzînd unei baze octogonale). E o cameră pătrată cu patru pilaștri octogoni ce susțin un turn boltit. ODOBESCU, S. I 390. – Pl. și: (m.) octogoni.

OCTOGON s.n. Poligon cu opt laturi. [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. octogone, cf. lat. octogonos, gr. oktogonos].

OCTOGON s. n. poligon cu opt laturi. (< fr. octogone)

OCTOGON ~oane n. Poligon cu opt laturi și opt unghiuri. /<fr. octogone

octogon n. Geom. poligon cu opt laturi. ║ a. cu opt fețe: o sală octogonă formează acest local BOL.

*octogón, V. octagon.

octagon, ~ă a, sn vz octogon

*octagón n., pl. oane (vgr. oktágonon, d. októ, opt, și gonía, colț. V. tri-, penta- și poli-gon). Geom. Poligon în opt colțurĭ (unghĭurĭ). – Și octo- (după fr.).

octogon¹ (înv.) adj. m., pl. octogoni; f. octogonă, pl. octogone

octogon² s. n., pl. octogoane

octogon¹ (înv.) adj. m., pl. octogoni; f. octogonă, pl. octogone

octogon² s. n., pl. octogoane

octogon s. n., pl. octogoane

octogon adj. m., pl. octogoni; f. sg. octogonă, pl. octogone

OCTOGON adj. v. octogonal.

octogon adj. v. OCTOGONAL.

OCTO- „opt, de opt ori”. ◊ gr. okto „opt” > fr. odo-, it. id., engl. id., germ. okto- > rom. octo-. □ ~cer (v. -cer₁), adj., care are opt coarne sau tentacule; ~dactil (v. -dactil), adj., cu opt degete; ~fil (v. -fil₂), adj., compus din opt frunze sau foliole; ~gin (v. -gin), adj., cu opt pistile; ~gon (v. -gon₂), s. n., poligon cu opt laturi; ~petal (v. -petal), adj., cu opt petale libere; ~pod (v. -pod), adj., s. n. pl., 1. adj., Care are opt picioare sau opt tentacule. 2. s. n. pl., Ordin de moluște cefalopode care au în jurul capului opt tentacule; ~sperm (v. -sperm), adj., cu opt semințe; ~spor (v. -spor), adj., care prezintă opt spori; ~stih (v. -stih), adj., (despre frunze) care este dispus pe opt rînduri longitudinale; ~stil (v. -stil), s. n., edificiu avînd fațada decorată cu opt coloane; sin. octastil; ~stom (v. -stom), adj., cu opt orificii.