OCTOGON, -Ă s. n., adj. 1. s. n. Poligon cu opt laturi. Cf. geometria a. m. 16^v/13, conv. geom. 81/13. Ȋn centrul tăvii este o rozetă de fine arabescuri în octogone, rotocoale și romboide. ODOBESCU, S. II, 188, cf. BARCIANU, ALEXI, W. Temelia ei este un larg octogon de piatră. galacion, o. ii, 390. .2. Adj. Octogonal. Este o zidire octagonă (în opt unghiuri). cr (1830), 167²/10. Turn în formă de piramidă octogonă. filimon, o.ii, 146. O salǎ octogonă formează acest local. bolintineanu, ap, șǎineanu. E o cameră pătrată cu patru pilaștri octogoni ce susțin un turn boltit. odobescu, s. i, 390. – PI.: octogoni, -oane, (rar, n.) -one. – Și: octagón, -ă (asachi, g. 31^r/11, scriban, d.) adj., s. n. – Din fr. octogone. – Octagon < gr. άχτάγωνον.