OCTOGON, octogoane, s. n. Poligon cu opt laturi. În centrul tăvii este o rozetă de fine arabescuri în octogoane, rotocoale și romboide. ODOBESCU, S. II 188. ♦ (Adjectival, neobișnuit, despre corpuri geometrice) Care are opt fețe (corespunzînd unei baze octogonale). E o cameră pătrată cu patru pilaștri octogoni ce susțin un turn boltit. ODOBESCU, S. I 390. – Pl. și: (m.) octogoni.