3 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÓBLU, OÁBLĂ, obli, oable, adj., adv. I. Adj. 1. (Pop.) Care se prezintă ca o linie dreaptă; fără cotituri, drept. ♦ (Despre câmpii) Plan, neted. ♦ (Despre înălțimi, urcușuri) Aproape vertical; abrupt. 2. (Despre mers) Încet și uniform. II. Adv. (Pop.) În linie dreaptă; drept; p. ext. (în legătură cu verbe de mișcare) fără înconjur, fără ocol, direct. – Din sl. oblŭ.

ÓBLU, OÁBLĂ, obli, oable, adj., adv. I. Adj. 1. (Pop.) Care se prezintă ca o linie dreaptă; fără cotituri, drept. ♦ (Despre câmpii) Plan, neted. ♦ (Despre înălțimi, urcușuri) Aproape vertical; abrupt. 2. (Despre mers) Încet și uniform. II. Adv. (Pop.) În linie dreaptă; drept; p. ext. (în legătură cu verbe de mișcare) fără înconjur, fără ocol, direct. – Din sl. oblŭ.

oblu1, oablă [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pl: ~i, ~e / E: slv обьлъ] 1-2 a (Îrg) Neted (și rotunjit). 3 a (Pop) Drept. 4 a (D. suprafețe) Plan. 5 a (D. înălțimi, urcușuri) Aproape vertical Si: abrupt. 6 avr) în ordine normală, directă. 7 a (Fig; îvr; d. oameni) Cumsecade. 8 a (D. mers) Încet și uniform. 9 av (Pop) În linie dreaptă. 10 av (Pop; pex; în legătură cu verbele de mișcare) Fără înconjur Si: direct. 11 av (Reg; îe) A spune (sau a zice, a grăi) ~ A vorbi deschis, direct. 12 av (Reg; îe) A-i merge cuiva ~ A-i merge bine. 13 av Tocmai. 14 av Ușor.

oblu2 sn [At: LIUBA – IANA, M. 100 / Pl: ~uri / E: ger Hobel] (Ban; Trs) 1 Rindea. 2 Mistrie.

ÓBLU2, OÁBLĂ, obli, oable, adj. (Regional) Care se prezintă ca o linie dreaptă, drept. Dîră oablă din apa Nistrului pînă-n muntele ăl mare. DELAVRANCEA, O. II 30. Dar ea are fața albă Ca tăiată-n flori de nalbă Oblu trup ca bradu-n plai. COȘBUC, P. II 210. Prinse a căuta lemne oable de casă. RETEGANUL, P. III 60. ♦ (Despre cîmpii) Plan, neted, șes. Toată acea lată și oablă cîmpie se arăta scăldată într-o lumină gălbuie. ODOBESCU, S. III 194. ♦ (Despre înălțimi, urcușuri) Aproape vertical, abrupt, povîrnit. Săpătura costișei venea oablă ca o prăpastie. SADOVEANU, B. 227. [Muntele] era mai luciu decît oglinda și mai oblu decît păretele. RETEGANUL, P. I 41.

ÓBLU1 adv. (Regional) În linie dreaptă, drept; p. ext. (în legătură cu verbe de mișcare) fără înconjur, fără ocol, direct. O sanie cu tălpi de lemn hineca oblu, fără zgomot. C. PETRESCU, R. DR. 143. Se ducea oblu pe drumul prăfuit, gîndindu-se la atîtea și atîtea lucruri. ZAMFIRESCU, R. 223. Deștept copilul geme și oblu-n sus tresare. COȘBUC, P. II 188.

ÓBLU oáblă (óbli, oáble) și adverbial 1) Care are aspect de linie dreaptă; fără cotituri; drept. 2) (despre terenuri, câmpii) Care are suprafața dreaptă; fără ridicături sau adâncituri; plan; neted. 3) (despre înălțimi, urcușuri) Care este aproape vertical; cu pantă repede; abrupt. [Sil. o-blu] /<sl. oblu

OBLU adj. (Trans. N) Drept. Nu-i prea naltă, nici prea mică, Oablă-n trup și subțirică. CÎNTECE, 3v. Etimologie: sl. obĭlŭ.

oblu a. și adv. 1. drept înainte: a merge oblu; 2. șes: câmpie oablă; 3. binișor: încet, oblu, că mi-i prăvăli AL. [Tras din obli, a da cu oblul, a aplana, de unde oblu, plan].

2) óblu, oáblă adj. (vsl. oblŭ, rătund; rus. ’blyĭ, corpulent). Vechĭ. Rătund. Azĭ. Trans. Mold. Pop. Neted, șes: cîmpie oablă. Drept: linie oablă. Adv. Încet, lin: a merge oblu.

1) óblu n., pl. urĭ și oable (germ. hobel, ceh. hobl, pol. hebel). Trans. Rîndea, gealăŭ. V. oblesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oblu (drept) (pop.) (o-blu) adj. m., pl. obli; f. oablă, pl. oable

óblu adj. m. (sil. -blu), pl. óbli; f. sg. oáblă, pl. oáble

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÓBLU adv. v. ață, chiar, direct, exact, întocmai, neocolit, precis, sfoară, tocmai.

ÓBLU adj. v. abrupt, drept, neted, perpendicular, pieptiș, pieziș, plan, plat, prăpăstios, priporos, râpos, șes, vertical.

oblu adv. v. AȚĂ. CHIAR. DIRECT. EXACT. ÎNTOCMAI. NEOCOLIT. PRECIS. SFOARĂ. TOCMAI.

oblu adj. v. ABRUPT. DREPT. NETED. PERPENDICULAR. PIEPTIȘ. PIEZIȘ. PLAN. PLAT. PRĂPĂSTIOS. PRIPOROS. RÎPOS. ȘES. VERTICAL.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

óblu (oáblă), adj.1. (Înv.) Rotund. – 2. Plan lis. – 3. (Adv.) Direct, drept. Sl. oblu „rotund” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220; Conev 97), cf. sb., cr. obli „rotund”, pol. obły „rotund”, rus. oblyi „îndesat”. – Der. obleț (var. oblete), s. m. (pește, Alburnus lucidus); obli, vb. (a netezi, a egala; a gelui), unde a intervenit în ultimul sens oblu, s. n. (rindea), cuvînt trans., din germ. Hobel.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

óblu, oáble, s.n. (înv.) rindea, gealău.

óblu, oablă, adj., adv. – (reg.) Drept, direct: „Și ne-o spus să înturnăm / Și să vinim oblu la voi” (Bilțiu, 1990: 74). – Din sl. oblǔ „rotund” (Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).

óblu, adv. – Drept, direct: „Și ne-o spus să înturnăm / Și să vinim oblu la voi” (Bilțiu 1990: 74). – Din sl. oblǔ „rotund”.

Intrare: oblu (adj.)
oblu1 (adj.) adjectiv
  • silabație: o-blu info
adjectiv (A99)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oblu
  • oblul
  • oblu‑
  • oablă
  • oabla
plural
  • obli
  • oblii
  • oable
  • oablele
genitiv-dativ singular
  • oblu
  • oblului
  • oable
  • oablei
plural
  • obli
  • oblilor
  • oable
  • oablelor
vocativ singular
plural
Intrare: oblu (adv.)
oblu2 (adv.) adverb
  • silabație: o-blu info
adverb (I8)
  • oblu
Intrare: oblu (s.n.)
oblu3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N37.1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oblu
  • oblul
plural
  • oable
  • oablele
genitiv-dativ singular
  • oblu
  • oblului
plural
  • oable
  • oablelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oblu, oablăadjectiv

  • 1. popular Care se prezintă ca o linie dreaptă; fără cotituri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: drept
    • format_quote Dîră oablă din apa Nistrului pînă-n muntele ăl mare. DELAVRANCEA, O. II 30. DLRLC
    • format_quote Dar ea are fața albă Ca tăiată-n flori de nalbă Oblu trup ca bradu-n plai. COȘBUC, P. II 210. DLRLC
    • format_quote Prinse a căuta lemne oable de casă. RETEGANUL, P. III 60. DLRLC
    • 1.1. Despre câmpii: neted, plan, șes. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Toată acea lată și oablă cîmpie se arăta scăldată într-o lumină gălbuie. ODOBESCU, S. III 194. DLRLC
    • 1.2. (Despre înălțimi, urcușuri) Aproape vertical. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Săpătura costișei venea oablă ca o prăpastie. SADOVEANU, B. 227. DLRLC
      • format_quote [Muntele] era mai luciu decît oglinda și mai oblu decît păretele. RETEGANUL, P. I 41. DLRLC
  • 2. (Despre mers) Încet și uniform. DEX '09 DEX '98
etimologie:

obluadverb

  • 1. popular În linie dreaptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: drept
    • format_quote O sanie cu tălpi de lemn luneca oblu, fără zgomot. C. PETRESCU, R. DR. 143. DLRLC
    • format_quote Se ducea oblu pe drumul prăfuit, gîndindu-se la atîtea și atîtea lucruri. ZAMFIRESCU, R. 223. DLRLC
    • format_quote Deștept copilul geme și oblu-n sus tresare. COȘBUC, P. II 188. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune (În legătură cu verbe de mișcare) Fără înconjur, fără ocol. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: direct
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.