13 definiții pentru oblu (adv.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÓBLU, OÁBLĂ, obli, oable, adj., adv. I. Adj. 1. (Pop.) Care se prezintă ca o linie dreaptă; fără cotituri, drept. ♦ (Despre câmpii) Plan, neted. ♦ (Despre înălțimi, urcușuri) Aproape vertical; abrupt. 2. (Despre mers) Încet și uniform. II. Adv. (Pop.) În linie dreaptă; drept; p. ext. (în legătură cu verbe de mișcare) fără înconjur, fără ocol, direct. – Din sl. oblŭ.

ÓBLU, OÁBLĂ, obli, oable, adj., adv. I. Adj. 1. (Pop.) Care se prezintă ca o linie dreaptă; fără cotituri, drept. ♦ (Despre câmpii) Plan, neted. ♦ (Despre înălțimi, urcușuri) Aproape vertical; abrupt. 2. (Despre mers) Încet și uniform. II. Adv. (Pop.) În linie dreaptă; drept; p. ext. (în legătură cu verbe de mișcare) fără înconjur, fără ocol, direct. – Din sl. oblŭ.

oblu1, oablă [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pl: ~i, ~e / E: slv обьлъ] 1-2 a (Îrg) Neted (și rotunjit). 3 a (Pop) Drept. 4 a (D. suprafețe) Plan. 5 a (D. înălțimi, urcușuri) Aproape vertical Si: abrupt. 6 avr) în ordine normală, directă. 7 a (Fig; îvr; d. oameni) Cumsecade. 8 a (D. mers) Încet și uniform. 9 av (Pop) În linie dreaptă. 10 av (Pop; pex; în legătură cu verbele de mișcare) Fără înconjur Si: direct. 11 av (Reg; îe) A spune (sau a zice, a grăi) ~ A vorbi deschis, direct. 12 av (Reg; îe) A-i merge cuiva ~ A-i merge bine. 13 av Tocmai. 14 av Ușor.

ÓBLU1 adv. (Regional) În linie dreaptă, drept; p. ext. (în legătură cu verbe de mișcare) fără înconjur, fără ocol, direct. O sanie cu tălpi de lemn hineca oblu, fără zgomot. C. PETRESCU, R. DR. 143. Se ducea oblu pe drumul prăfuit, gîndindu-se la atîtea și atîtea lucruri. ZAMFIRESCU, R. 223. Deștept copilul geme și oblu-n sus tresare. COȘBUC, P. II 188.

ÓBLU oáblă (óbli, oáble) și adverbial 1) Care are aspect de linie dreaptă; fără cotituri; drept. 2) (despre terenuri, câmpii) Care are suprafața dreaptă; fără ridicături sau adâncituri; plan; neted. 3) (despre înălțimi, urcușuri) Care este aproape vertical; cu pantă repede; abrupt. [Sil. o-blu] /<sl. oblu

oblu a. și adv. 1. drept înainte: a merge oblu; 2. șes: câmpie oablă; 3. binișor: încet, oblu, că mi-i prăvăli AL. [Tras din obli, a da cu oblul, a aplana, de unde oblu, plan].

2) óblu, oáblă adj. (vsl. oblŭ, rătund; rus. ’blyĭ, corpulent). Vechĭ. Rătund. Azĭ. Trans. Mold. Pop. Neted, șes: cîmpie oablă. Drept: linie oablă. Adv. Încet, lin: a merge oblu.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÓBLU adv. v. ață, chiar, direct, exact, întocmai, neocolit, precis, sfoară, tocmai.

oblu adv. v. AȚĂ. CHIAR. DIRECT. EXACT. ÎNTOCMAI. NEOCOLIT. PRECIS. SFOARĂ. TOCMAI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

óblu (oáblă), adj.1. (Înv.) Rotund. – 2. Plan lis. – 3. (Adv.) Direct, drept. Sl. oblu „rotund” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220; Conev 97), cf. sb., cr. obli „rotund”, pol. obły „rotund”, rus. oblyi „îndesat”. – Der. obleț (var. oblete), s. m. (pește, Alburnus lucidus); obli, vb. (a netezi, a egala; a gelui), unde a intervenit în ultimul sens oblu, s. n. (rindea), cuvînt trans., din germ. Hobel.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

óblu, oablă, adj., adv. – (reg.) Drept, direct: „Și ne-o spus să înturnăm / Și să vinim oblu la voi” (Bilțiu, 1990: 74). – Din sl. oblǔ „rotund” (Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).

óblu, adv. – Drept, direct: „Și ne-o spus să înturnăm / Și să vinim oblu la voi” (Bilțiu 1990: 74). – Din sl. oblǔ „rotund”.

Intrare: oblu (adv.)
oblu2 (adv.) adverb
  • silabație: o-blu info
adverb (I8)
  • oblu

oblu (adv.)

  • 1. popular În linie dreaptă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: drept (adv.) attach_file 3 exemple
    exemple
    • O sanie cu tălpi de lemn luneca oblu, fără zgomot. C. PETRESCU, R. DR. 143.
      surse: DLRLC
    • Se ducea oblu pe drumul prăfuit, gîndindu-se la atîtea și atîtea lucruri. ZAMFIRESCU, R. 223.
      surse: DLRLC
    • Deștept copilul geme și oblu-n sus tresare. COȘBUC, P. II 188.
      surse: DLRLC

etimologie: