4 definiții pentru oblu (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oblu2 sn [At: LIUBA – IANA, M. 100 / Pl: ~uri / E: ger Hobel] (Ban; Trs) 1 Rindea. 2 Mistrie.

1) óblu n., pl. urĭ și oable (germ. hobel, ceh. hobl, pol. hebel). Trans. Rîndea, gealăŭ. V. oblesc.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

oblu, oable, s.n. (înv.) rindea, gealău.

Intrare: oblu (s.n.)
oblu3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N37.1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oblu
  • oblul
plural
  • oable
  • oablele
genitiv-dativ singular
  • oblu
  • oblului
plural
  • oable
  • oablelor
vocativ singular
plural