2 intrări

15 definiții

OARECÁRE, oarecare, adj. pron. nehot., pron. nehot. I. Adj. pron. invar. 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape; oareșicare. ♦ Anumit. 2. Indiferent care; careva. 3. Fără importanță, neînsemnat; care nu iese din comun. II. Pron. (Înv. și reg.) Cineva, unul; careva. – Oare + care.

OARECÁRE, oarecare, adj. nehot., pron. nehot. I. Adj. nehot. 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape; oareșicare. ♦ Anumit. 2. Indiferent care; careva. 3. Fără importanță, neînsemnat; care nu iese din comun. II. Pron. nehot. (Înv. și reg.) Cineva, unul; careva. – Oare + care.

OARECÁRE adj. nehot. 1. Anumit. Simeon privea cu oarecare mirare la supunerea lui. Mihu. SADOVEANU, O. VII 121 Ana vorbea cu autoritate și cu oarecare dispreț. C. PETRESCU, C. V. 231. Cu toate astea, chiar fără permisiunea ta, eu te. voi urma. la o distanță oarecare! REBREANU, R. 11 229. 2. Indiferent care, careva. Dacă nu ne-am fi-ntîlnit (Absolut din întîmplare) Tu pe altul oarecare Tot așa l-ai fi iubit. TOPÎRCEANU, M. 58. 3. Neînsemnat, fără importanță; ceva. Înlăuntru, oarecare frămîntare și neorînduială. SADOVEANU, A. L. 184. În vremea ei, atunci, întîmplarea a fost oarecare. id. O. V 92. ◊ (Substantivat) Prietenul meu nu e un oarecare. – Variantă: oareșicáre (pronunțat oa-reși-) adj. nehot.

oarecáre2 (înv., reg.) pr. m., g.-d. oarecắruia; f. oarecáre, g.-d. oarecắreia; pl. m. și f. oarecáre, g.-d. oarecắrora

oarecáre1 adj. pr. invar.

OARECÁRE pron., adj. 1. pron. careva, cineva, unul, vreunul, (pop.) cinevașilea, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (~ dintre ei a întârziat.) 2. adj. vreun, (prin Transilv.) atare. (~ om.) 3. adj. obișnuit. (Un individ ~.) 4. adj. neînsemnat, (livr.) insignifiant. (Un ziar ~.) 5. adj. câtva, nițel, puțin. (~ vreme a stat în casă.) 6. adj. ceva, câtva, oareșicare, (înv. și reg.) cevași, cevașilea, oarecât, oarecâtva, oareșice. (Are ~ treabă acolo.) 7. adj. anumit, (înv.) oarecine. (Vorbea cu un ~ dispreț.)

OARECÁRE pron. nehot. v. ORICARE. /oare + care

oarecare (sg. și pl., m. și f.)

OAREȘICÁRE adj. nehot. v. oarecare.

*oáre cáre adv. + pr. ( ~ dintre ei știe?)

oare-cáre pron. indefinit. Orĭ-care ar fi: un om oare-care, un oare-care (saŭ simplu oare-care: l-a întrebat oare-care). Despre lucrurĭ: o linie oare-care.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

oarecáre adj. m., f. oarecáre; pl. m. și f. oarecáre

oarecáre pr. m., g.-d. oarecáruia; f. sg. oarecáre, g.-d. oarecăreia; pl. m. și f. oarecáre, g.-d. oarecărora

OARECARE pron., adj. 1. pron. careva, cineva, unul, vreunul, (pop.) cinevașilea, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (~ dintre ei a întîrziat.) 2. adj. vreun, (prin Transilv.) atare. (~ om.) 3. adj. obișnuit. (Un individ ~.) 4. adj. neînsemnat, (livr.) insignifiant. (Un ziar ~.) 5. adj. cîtva, nițel, puțin. (~ vreme a stat în casă.) 6. adj. ceva, cîtva, oareșicare, (înv. și reg.) cevași, cevașilea, oarecît, oarecîtva, oareșice. (Are ~ treabă acolo.) 7. adj. anumit, (înv.) oarecine. (Vorbea cu un ~ dispreț.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

un oarecare expr. (peior.) un om fără / lipsit de importanță.

Intrare: oarecare (pron.)
oarecare1 (pron.) pronume
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P83)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • oarecare
  • oarecare
plural
  • oarecare
  • oarecare
genitiv-dativ singular
  • oarecăruia
  • oarecăreia
plural
  • oarecărora
  • oarecărora
Intrare: oarecare (adj.)
oarecare2 (adj.) adjectiv pronominal invariabil
adjectiv invariabil (I9)
  • oarecare
  • silabație: oa-reși-
adjectiv invariabil (I9)
  • oareșicare

oarecare (adj.) oareșicare

  • 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: oareșicare
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Simeon privea cu oarecare mirare la supunerea lui Mihu. SADOVEANU, O. VII 121.
        surse: DLRLC
      • Ana vorbea cu autoritate și cu oarecare dispreț. C. PETRESCU, C. V. 231.
        surse: DLRLC
      • Cu toate astea, chiar fără permisiunea ta, eu te voi urma la o distanță oarecare! REBREANU, R. 11 229.
        surse: DLRLC
  • 2. Indiferent care.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: careva un exemplu
    exemple
    • Dacă nu ne-am fi-ntîlnit (Absolut din întîmplare) Tu pe altul oarecare Tot așa l-ai fi iubit. TOPÎRCEANU, M. 58.
      surse: DLRLC
  • 3. Fără importanță; care nu iese din comun.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ceva neînsemnat 3 exemple
    exemple
    • Înlăuntru, oarecare frămîntare și neorînduială. SADOVEANU, A. L. 184.
      surse: DLRLC
    • În vremea ei, atunci, întîmplarea a fost oarecare. SADOVEANU, O. V 92.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Prietenul meu nu e un oarecare.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Oare + care
    surse: DEX '98 DEX '09

oarecare (pron.)

etimologie:

  • Oare + care
    surse: DEX '98 DEX '09