2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OARECÁRE, oarecare, adj. pron. nehot., pron. nehot. I. Adj. pron. invar. 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape; oareșicare. ♦ Anumit. 2. Indiferent care; careva. 3. Fără importanță, neînsemnat; care nu iese din comun. II. Pron. (Înv. și reg.) Cineva, unul; careva. – Oare + care.

oarecare [At: COD. VOR. 28/1 / V: (înv) or~ / A și: (reg) oare~ / Pl: (înv) ~și, (asr) ~ri / G-D: ~cărui(a), ~cărei(a), ~căror(a) / E: oare1 + care] 1 pnh (Îrg) Cineva. 2 pnh (Îrg) Careva. 3 pnh (Îrg) Câtva. 4 pnh (Îvr) Oricare. 5 anh Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape Si: (îrg) oarece (4). 6 anh Anumit. 7 anh (Înv; lpl) Câțiva. 8 anh Indiferent care. 9 anh Lipsit de importanță Si: neînsemnat. 10 anh Care nu iese din comun Si: obișnuit.

OARECÁRE, oarecare, adj. nehot., pron. nehot. I. Adj. nehot. 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape; oareșicare. ♦ Anumit. 2. Indiferent care; careva. 3. Fără importanță, neînsemnat; care nu iese din comun. II. Pron. nehot. (Înv. și reg.) Cineva, unul; careva. – Oare + care.

OARECÁRE adj. nehot. 1. Anumit. Simeon privea cu oarecare mirare la supunerea lui. Mihu. SADOVEANU, O. VII 121 Ana vorbea cu autoritate și cu oarecare dispreț. C. PETRESCU, C. V. 231. Cu toate astea, chiar fără permisiunea ta, eu te. voi urma. la o distanță oarecare! REBREANU, R. 11 229. 2. Indiferent care, careva. Dacă nu ne-am fi-ntîlnit (Absolut din întîmplare) Tu pe altul oarecare Tot așa l-ai fi iubit. TOPÎRCEANU, M. 58. 3. Neînsemnat, fără importanță; ceva. Înlăuntru, oarecare frămîntare și neorînduială. SADOVEANU, A. L. 184. În vremea ei, atunci, întîmplarea a fost oarecare. id. O. V 92. ◊ (Substantivat) Prietenul meu nu e un oarecare. – Variantă: oareșicáre (pronunțat oa-reși-) adj. nehot.

OARECÁRE pron. nehot. v. ORICARE. /oare + care

varecare pron. nehot. v. oarecare.

OAREȘICÁRE adj. nehot. v. oarecare.

oare-cáre pron. indefinit. Orĭ-care ar fi: un om oare-care, un oare-care (saŭ simplu oare-care: l-a întrebat oare-care). Despre lucrurĭ: o linie oare-care.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oarecare2 (înv., reg.) pr. m., g.-d. oarecăruia; f. oarecare, g.-d. oarecăreia; pl. m. și f. oarecare, g.-d. oarecărora

oarecáre pr. m., g.-d. oarecáruia; f. sg. oarecáre, g.-d. oarecăreia; pl. m. și f. oarecáre, g.-d. oarecărora

oarecáre adj. m., f. oarecáre; pl. m. și f. oarecáre

oarecare m. și f., oarecărui gen. m., oarecărei gen. f.; oarecare pl. m. și f. (oarecare femei), oarecăror gen. pl. m. și f.

*oare care adv. + pr. ( ~ dintre ei știe?)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OARECÁRE pron., adj. 1. pron. careva, cineva, unul, vreunul, (pop.) cinevașilea, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (~ dintre ei a întârziat.) 2. adj. vreun, (prin Transilv.) atare. (~ om.) 3. adj. obișnuit. (Un individ ~.) 4. adj. neînsemnat, (livr.) insignifiant. (Un ziar ~.) 5. adj. câtva, nițel, puțin. (~ vreme a stat în casă.) 6. adj. ceva, câtva, oareșicare, (înv. și reg.) cevași, cevașilea, oarecât, oarecâtva, oareșice. (Are ~ treabă acolo.) 7. adj. anumit, (înv.) oarecine. (Vorbea cu un ~ dispreț.)

OARECARE pron., adj. 1. pron. careva, cineva, unul, vreunul, (pop.) cinevașilea, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (~ dintre ei a întîrziat.) 2. adj. vreun, (prin Transilv.) atare. (~ om.) 3. adj. obișnuit. (Un individ ~.) 4. adj. neînsemnat, (livr.) insignifiant. (Un ziar ~.) 5. adj. cîtva, nițel, puțin. (~ vreme a stat în casă.) 6. adj. ceva, cîtva, oareșicare, (înv. și reg.) cevași, cevașilea, oarecît, oarecîtva, oareșice. (Are ~ treabă acolo.) 7. adj. anumit, (înv.) oarecine. (Vorbea cu un ~ dispreț.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

un oarecare expr. (peior.) un om fără / lipsit de importanță.

Intrare: oarecare (adj.)
oarecare2 (adj.) adjectiv pronominal invariabil
adjectiv invariabil (I9)
  • oarecare
  • silabație: oa-reși- info
adjectiv invariabil (I9)
  • oareșicare
Intrare: oarecare (pron.)
oarecare1 (pron.) pronume
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P83)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • oarecare
  • oarecare
plural
  • oarecare
  • oarecare
genitiv-dativ singular
  • oarecăruia
  • oarecăreia
plural
  • oarecărora
  • oarecărora
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oarecareadjectiv pronominal

  • 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape. DEX '09 DEX '98
    sinonime: oareșicare
    • 1.1. Anumit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: anumit
      • format_quote Simeon privea cu oarecare mirare la supunerea lui Mihu. SADOVEANU, O. VII 121. DLRLC
      • format_quote Ana vorbea cu autoritate și cu oarecare dispreț. C. PETRESCU, C. V. 231. DLRLC
      • format_quote Cu toate astea, chiar fără permisiunea ta, eu te voi urma la o distanță oarecare! REBREANU, R. 11 229. DLRLC
  • 2. Indiferent care. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: careva
    • format_quote Dacă nu ne-am fi-ntîlnit (Absolut din întîmplare) Tu pe altul oarecare Tot așa l-ai fi iubit. TOPÎRCEANU, M. 58. DLRLC
  • 3. Fără importanță; care nu iese din comun. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Înlăuntru, oarecare frămîntare și neorînduială. SADOVEANU, A. L. 184. DLRLC
    • format_quote În vremea ei, atunci, întîmplarea a fost oarecare. SADOVEANU, O. V 92. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Prietenul meu nu e un oarecare. DLRLC
etimologie:
  • Oare + care DEX '98 DEX '09

oarecare, oarecarepronume

etimologie:
  • Oare + care DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.