3 intrări

61 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OARE adv. (De obicei întărește valoarea interogativă sau dubitativă a unei propoziții) Oare nu cumva a venit pe la d-ta pe-acasă?Lat. volet. Cf. alb. vallë.

oare1 [At: PSALT. 102 / V: (îrg) ~ră av, (înv) va~ c, oar c / E: ml volet] 1 avi (Introduce o propoziție interogativă indirectă) Dacă. 2 c (Îrg; disjunctiv, adesea cu nuanță copulativă; singur, în corelație cu sine însuși sau cu alte conjuncții și prepoziții) Sau.

OARE adv. interog. (De obicei întărește valoarea interogativă sau dubitativă a unei propoziții) Oare nu cumva a venit pe la d-ta pe-acasă?Lat. volet. Cf. alb. vallë.

OARE adv. interog. Întărește valoarea interogativă sau dubitativă a unor propoziții. De ce m-am dus eu oare La locul unde turme pasc? COȘBUC, P. II 215. Oare nu cumva nenea Martin a dat raita pe la d-ta pe-acasă? CREANGĂ, P. 31. Un bucium se aude în codri. Ce-o fi oare? ALECSANDRI, T. II 62. Care oare va fi rezultatul final al acestei căi? BĂLCESCU, O. II 9.

OARE adv. (atribuie celor spuse valoare interogativă sau dubitativă): ~ așa să fie? Se poate ~? /<lat. volet

oare f. pl. păsări de curte: oare, rațe, gâște, din drum până strâng PANN. [Cf. lat. ALAE, aripate].

oare adv. 1. exprimă o întrebare îndoelnică: va veni oare? 2. intră în compozițiunea unor adverbe și pronume, dându-le un sens indefinit: oarecând, odinioară; oarecare, ceva; oarecine, cineva; oarecum, întru câtva. [V. oară]. V. ori.

oare și (vechĭ) váre conj. interogativă (lat. *volet, cl. vult, vrea, de unde s’a făcut *voare, apoĭ oare, ca oĭ face din voĭ face, ĭar pe de altă parte *voare s’a prefăcut în vare ca afară din afoară din cauza labialeĭ. V. orĭ și voĭ 2). El e oare? Oare el e? Se poate să fie el? Nu știŭ bine dacă e el orĭ altu). – Ajută la formarea unor pron. și adv. cărora le dă un înț. indefinit: oare-care, oare-cine, oare-cînd, oare-cum. De oare ce, de vreme ce, odată ce, fiind-că, din pricină că, căcĭ: de oare ce ploŭă, rămînem acasă; gheața se topește, de oare ce e cald.

OA3 s. f. v. oră.

OA2 oare, s. f. (Reg.) Orătanie. – Lat. ovaria „ouătoare”.

ORĂ, ore, s. f. 1. Unitate de măsură a timpului, egală cu a douăzeci și patra parte dintr-o zi, cuprinzând 60 de minute sau 3600 de secunde; ceas. ◊ Loc. adv. Pe oră = cât ține un ceas, în decurs de un ceas; la fiecare ceas. Cu ora = (angajat și plătit) după un tarif orar. Din oră în oră = la intervale regulate de un ceas. Oră de oră = mereu, întruna. ♦ Moment indicat de fiecare dintre cele 24 de părți în care este împărțită o zi; p. ext. fiecare dintre cifrele înscrise pe cadranul unui ceasornic, care marchează aceste momente. ◊ Loc. adj. De ultimă oră = foarte nou, recent, actual. ♦ Distanță, spațiu ce se poate parcurge în timp de un ceas. ♦ Durată de timp nedeterminată; timp, epocă; moment. ◊ Expr. La ora actuală = în prezent. 2. Timp fixat de mai înainte pentru realizarea unei acțiuni, timp dinainte stabilit când cineva poate fi primit undeva. 3. Lecție, curs. ◊ Expr. A lua (sau a da) ore de... = a lua (sau a da) meditații. [Var.: oa s. f.] – Din lat. hora, it. ora.

oa2 sf [At: ECONOMIA, 36/3 / V: (reg) h~ / Pl: ~re / E: ml ovaria] 1 (Reg; mpl) Păsări de curte Si: orătanie, (reg) galiță, gujălie. 2-3 (Reg) Animal (sălbatic). 4 (Reg) Păduche. 5 (Reg) Vierme.

o sf [At: ÎNV. ZĂN. 8/9 / V: (îvr) oa / Pl: ore / E: lat hora, it ora, fr heure] 1 Unitate a timpului egală cu a douăzeci și patra parte dintr-o zi, cuprinzând 60 de minute sau 3600 de secunde Si: ceas. 2-3 (Îlav) Cu ~a (Angajat și plătit) după un tarif orar. 4 (Îlav) Pe ~ În decurs de un ceas. 5 (Îal) La fiecare ceas. 6 (Îlav) Cu orele Timp îndelungat. 7 (Îlav) Din ~ în ~ La intervale regulate, de o oră. 8 (Îlav) ~ de ~ sau (îrg) (tot) pe ~ Foarte des Si: într-una, mereu. 9 (Îlav) La ore mici După miezul nopții Si: târziu. 10 Moment indicat de fiecare dintre cele 24 de părți în care e împărțită o zi. 11 (Îla) De ultimă ~ Foarte nou. 12 (Pex) Fiecare dintre cifrele înscrise pe cadranul unui ceasornic. 13 Distanță care poate fi parcursă în timp de un ceas. 14 Interval de timp nedeterminat. 15 Moment. 16 (Îlav) La ora actuală În prezent. 17 (Îlav) La ora asta În această clipă. 18 Timp fixat dinainte, cu exactitate, pentru desfășurarea unei acțiuni. 19-20 (Lecție sau) curs.

OA2, oare, s. f. (Reg.) Orătanie. – Lat. ovaria „ouătoare”.

ORĂ, ore, s. f. 1. Unitate de măsură a timpului, egală cu a douăzeci și patra parte dintr-o zi, cuprinzând 60 de minute sau 3600 de secunde; ceas. ◊ Loc. adv. Pe oră = cât ține un ceas, în decurs de un ceas; la fiecare ceas. Cu ora = (angajat și plătit) după un tarif orar. Din oră în oră = la intervale regulate de un ceas. Oră de oră = mereu, întruna. ♦ Moment indicat de fiecare dintre cele 24 de părți în care este împărțită o zi; p. ext. fiecare dintre cifrele înscrise pe cadranul unui ceasornic, care marchează aceste momente. ◊ Loc. adj. De ultimă oră = foarte actual, nou de tot. ♦ Distanță, spațiu care poate fi parcurs în timp de un ceas. ♦ Durată de timp nedeterminată; timp, epocă; moment. ◊ Expr. La ora actuală = în momentul de față, în prezent. 2. Timp fixat de mai înainte pentru realizarea unei acțiuni, timp dinainte hotărât când cineva poate fi primit undeva. 3. Lecție, curs. ◊ Expr. A lua (sau a da) ore de... = a lua (sau a da) lecții particulare de..., a lua (sau a da) meditații. [Var.: oa s. f.] – Din lat. hora, it. ora.

OA2, oare, s. f. (Regional; mai ales la pl.) Pasăre de curte; orătanie, galiță. Să aducă porumbul și meiul cu banița, ca să-și îndestuleze el... drăguțele lui de păsări. Dar să te ții bătaie pe oare. MACEDONSKI, O. III 50. – Pl. și: (învechit) oară (PANN, P. V. II 64).

ORĂ, ore, s. f. 1. Unitate de măsură a timpului egală cu a douăzeci și patra parte dintr-o zi, cuprinzînd 60 de minute sau 3600 de secunde; ceas. Feriră în această luptă crîncenă două mii de oameni... lupta țiind sece ore. ISPIRESCU, M. V. 42. Lîngă salcîm sta-vom noi noaptea întreagă, Ore întregi spune-ți-voi cît îmi ești dragă. EMINESCU, O. I 231. ◊ Loc. adv. Cu orele = timp îndelungat. Pe oră = în decurs de un ceas. Parcurge 20 de kilometri pe oră.Loc. adj. și adv. Cu ora = angajat și plătit după un tarif orar. Lucru cu ora. De ultimă oră = foarte actual, nou de tot. Ne aflăm în plină epocă de anchete și discuțiuni în legătură cu manifestările literare de ultima oră. BACOVIA, O. 240. La ora actuală = în prezent, în momentul de față. ♦ Distanță, întindere, spațiu cît poate fi parcurs în timp de un ceas. Satul se află la 3 ore de București. ♦ Fiecare dintre cele 24 de părți în care e împărțită o zi. La ce oră trebuie să vin duminică la studio? BARANGA, I. 168. Venea să-și facă observațiile astronomice pentru calculul orei. BART, E. 132. ♦ Durată de timp nedeterminată; timp, epocă, moment. Trecut-au ani de lacrimi și mulți vor trece încă Din ora de urgie în care te-am perdut! ALECSANDRI, P. I 120. Este ora nălucirii... un mormînt se dezvelește. ALEXANDRESCU, M. 14. 2. Timp, moment fixat cu exactitate de mai înainte, în care cineva poate fi primit undeva. Oră de audiențe. 3. Lecție, curs. Școlarii nu mai aveau curajul să stea cu el în clasă și cei mai mulți, în orele lui, fugeau. SAHIA, N. 58. ◊ Expr. A lua (sau a da) ore de... = a lua (sau a da) lecții particulare de... – Variantă: oa (SBIERA, P. 67, GHICA, S. A. 134) s. f.

O s.f. 1. Diviziune a timpului egală cu a douăzeci și patra parte dintr-o zi; ceas. 2. Moment, timp precis (cînd cineva poate face ceva, poate fi primit undeva etc.). 3. Curs, lecție (de o oră). [< lat. hora, cf. it. ora, fr. heure].

O s. f. 1. diviziune a timpului, a 24-a parte dintr-o zi; ceas. 2. timp precis (când cineva poate face ceva, poate fi primit undeva). 3. curs, lecție (de o oră). (< it. ora, lat. hora)

Oore f. 1) Unitate de măsură a timpului (egală cu a douăzeci și patra parte dintr-o zi și cuprinzând 60 de minute sau 3.600 de secunde); ceas. ◊ ~ de ~ mereu, întruna. Din ~ în ~ cu regularitate la un interval de un ceas. Pe ~ în timp de o oră. ~ academică 45 de minute. 2) Distanță care poate fi parcursă într-un interval de o asemenea durată. Parisul se află la trei ore de zbor. 3) Moment al zilei calculat de la miezul nopții (sau de la amiază). Ora 10.De ultimă ~ foarte actual; recent; nou de tot. 4) Durată de timp nedeterminată. ◊ La ora actuală în prezent. 5) Timp rezervat dinainte pentru o anumită activitate. ◊ Ore de primire timp din ziua de lucru a unei persoane oficiale rezervat primirii solicitanților. 6) Expunere sistematică și organizată după un program a unei materii de studiu într-o instituție de învățământ. ~ de literatură. [G.-D. orei] /<lat. hora, it. ora

2) oáră (oa dift.) f., pl. e (poate d. lat. ovarius, „păzitor de oŭă, de găinĭ”, considerat și ca adj. „de oŭă”, al căruĭ pl. ovaria a ajuns să însemne „păsărĭ domestice, găinĭ”). Vest. Pop. Pasăre domestică, maĭ ales găină: curtea plină de oare, gîște, rațe. – Și hoară (vest). Și oratăniĭ (Olt.) și (h)orăténiĭ (sud), angăriĭ, galițe. V. gobaĭe.

oare-cáre pron. indefinit. Orĭ-care ar fi: un om oare-care, un oare-care (saŭ simplu oare-care: l-a întrebat oare-care). Despre lucrurĭ: o linie oare-care.

*óră f., pl. e (lat. hora. V. oară). Ceas, a doŭă-zecĭ și patra parte dintre doŭă răsăriturĭ de soare. Timp, moment: ora prînzuluĭ. Fig. Fam. A trece un neplăcut sfert de oră, a trece un moment critic, penibil, periculos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oare adv.

oa2 (orătanie) (reg.) s. f., g.-d. art. oarei; pl. oare

o s. f., g.-d. art. orei; pl. ore; abr. h/H (la ora/orele 5)

oa2 (orătanie) (reg.) s. f., g.-d. art. oarei; pl. oare

o s. f., g.-d. art. orei; pl. ore; abr. h

oa (zool.) s. f., g.-d. art. oarei; pl. oare

o s. f., g.-d. art. orei; pl. ore

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OARE adv. (interogativ) 1. poate?, (astăzi rar) au?, (înv. și pop.) ori?, (reg.) doar? (~ nu ți-am dat ce ai vrut?) 2. dar?, păi? (~ așa să fie?)

OARE adv. 1. poate?, (astăzi rar) au?, (înv. și pop.) ori?, (reg.) doar? (~ nu ți-am dat ce ai vrut?) 2. dar? (~ așa să fie?)

O s. 1. ceas. (O ~ are 60 de minute.) 2. v. răstimp. 3. v. moment. 4. clasă, curs, lecție. (De ce ai lipsit de la ~?)

O s. 1. ceas. (O ~ are 60 de minute.) 2. ceas, interval, perioadă, răstimp, timp. (A așteptat o ~ bună pîna să vină acela.) 3. ceas, clipă, clipită, minut, moment, secundă, timp, vreme, (rar) clipeală, (pop.) cirtă, soroc, (înv. și reg.) cescuț. (A sosit ~ cînd...) 4. clasă, curs, lecție. (De ce ai lipsit de la ~?)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oare adv. – Servește pentru a întări interogația: atunci, așadar, deci. – Var. ori. Mr. ori. Lat. *volet, formă populară în loc de vult „vrea” (Tiktin, Scriban). Der. din oară „dată” (Candrea) e mai dificil semantic. – Var. ori, identică semantic în interogație, se preferă acum în alternanță ori... ori (sau... sau) și se pare să se nuanțeze diferit în compunere. Comp. doară (var. doar, fam. dor), adv. (atunci, deci, servește pentru a întări interogația; poate, întîmplător; măcar, cel puțin; posibil; numai; la urma urmei), în loc de de oare (după Cihac, I, 183; Candrea-Dens., 1270 și Candrea, din lat. de hora; după Philippide, Principii, 93, din lat. dolet; după Procopovici, Dacor., III, 629-42, în loc de a doua oară; după Scriban, din lat. *devolet; oarecine, pron. indef. (o persoană nedeterminată); oricine, pron. indef. (cineva); orișicine, pron. indef. (cineva); oarece, pron. indef. (un anumit lucru); ori(și)ce, pron. indef. (un lucru oarecare); oarecare (var. ori(și)care), adj. indef. (cineva); oarecînd, adv. (într-un timp nedeterminat, odată); ori(și)cînd, adv. (în orice moment, totdeauna); oarecît, adj. (o anumită cantitate); ori(și)cît, adj. (orice cantitate); oarecum, adv. (într-un anumit fel); ori(și)cum, adv. (de orice fel); oareunde, adv. (într-o anumită parte); ori(și)unde, adv. (în orice loc). Nuanțele indicate nu sînt perfect delimitate; oareși- este ceva mai rar decît oriși-. Pentru comp. cf. lat. -vult, sp. quiera, sl. ašte. Din rom. provine iud. sp. or „sau” (Wagner 75) și rut. vare (Miklosich, Wander., 20; Candrea, Elemente, 408).

oară (ori), s. f.1. (Înv., rar) Oră, ceas. – 2. Dată. – Mr., megl. oară. Lat. hōra (Densusianu, Hlr., 223; Pușcariu 1213; Candrea-Dens., 1270; REW 4176), cf. alb. herë (Philippide, II, 644), it., prov. ora, fr. heure, sp., port. hora. Expresia a-și veni în ori (Bucov., Trans., Banat, a-și veni în fire) pare să aibă la bază același cuvînt. – Der. ao(a)re(a) (var. ao(a)ri), adv. (înv., o dată; cînd), cu a- adverbial, cf. alb. aherë.

oară (oare), s. f. – (Trans., Munt.) Pasăre de curte. – Var. hoară. Probabil din lat. *ōvāria „care dă ouă” (Candrea-Dens., 1295; REW 6128 preferă ipoteza unui der. rom. de la ou). E mai puțin probabilă der. din lat. *avula (Giuglea, Dacor., V, 897; cf. REW 836a) și încă și mai puțin cea din lat. ala (Tiktin). Se folosește mai ales la pl.Der. orătanie (var. orătenie), s. f. (Olt., Munt., pasăre de curte; stîrpitură).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ORA..., determinare a poziției unui corp aerian luându-se ca referință cadranul unui ceas, localizarea făcându-se în funcție de unghiul format de direcția de zbor și corpul respectiv, exprimarea poziției făcându-se în ore (de la 1 la 12).

oară, ori, s.f. – 1. Oră, ceas. 2. (reg.) Fire; în expresia a-și veni în oară/ori = a-și veni în fire, a-și reveni (după un moment de slăbiciune), a se întrema. Termen specific subdialectului maramureșean (Tratat, 1984: 347). – Lat. hora „oră, ceas” (Scriban, DER, DEX, MDA) > rom. oară, oră. Expresia a-și veni în ori, pare să aibă la bază același cuvânt (DER).

oară, ori, s.f. – 1. Oră, ceas. 2. Fire; în expresia a-și veni în oară/ori = a-și veni în fire, a-și reveni (după un moment de slăbiciune), a se întrema. Sens atestat în Trans., Banat, Maram. și nordul Mold. – Lat. hora < rom. oară, oră. Expresia a-și veni în ori, pare să aibă la bază același cuvânt (DER).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ULTIMA FORSAN (lat.) e poate ultima (oră) – Inscripție pe cadranul unor orologii. Clipa prezentă este, poate, ultima pe care o trăiești.

Five o’clock (engl.) – Traduse literal, aceste cuvinte înseamnă ora cinci dar, ca expresie, desemnează acele ceaiuri pe care burghezia le organiza în cerc intim, acasă, într-o zi fixă din săptămînă; se serveau gustări și se obișnuiau cancanuri și jocuri. Poeții Anghel și Iosif au încondeiat virulent aceste moravuri într-o poezie intitulată Five o’clock, din care extragem strofa: „Se fac grupări aparte, dar flirtul între tineri E-același pretutindeni, atît că-și schimbă locul. Primește-o doamnă miercuri și altă doamnă vineri: Căci care dintre doamne nu-și are five o’clock-ul?!” O schiță satirică a lui Caragiale la adresa acestor moravuri, poartă de asemenea titlul Five o’clock. Interesant este însă că expresia – deși în engleză – nu e folosită de englezi, fiindcă ei nu obișnuiesc să bea ceaiul la ora 5.

Quart d’heure de Rabelais (fr. „Sfertul de oră al lui Rabelais”) – Se povestește că marele scriitor francez Rabelais, întorcîndu-se o dată de la Roma, a fost reținut, din lipsă de bani, la un han din Lyon. I s-a acordat un sfert de oră, spre a-și achita consumația și a plăti taxa poștalionului pînă la Paris. Atunci Rabelais a avut o idee năstrușnică: a așezat într-un loc vizibil din camera sa mai multe pachețele pe care scria: „otravă pentru rege”, „otravă pentru regină”, „otravă pentru dauphin” (prințul moștenitor al tronului). Hangiul, alarmat, a înștiințat de îndată autoritățile din Lyon, care l-au transportat pe Rabelais la Paris cu diligența jandarmeriei. Regele Francisc I, aflînd adevărul, s-a amuzat și l-a reținut pe Rabelais la dejun. „Sfertul de oră al lui Rabelais” a rămas de atunci o expresie care semnifică o încurcătură bănească supărătoare, sau în general un moment neplăcut și dificil din viața cuiva, dar care pînă la urmă se încheie cu bine. Balzac o folosește în romanul César Birotteau: „În acel moment, șeful chelnerilor… aduce factura. Apoi sosiră (alții)… fiecare cu nota de plată a patronului său. Sfertul de oră al lui Rabelais, zise Ragon zîmbind” (Balzac, Opere, vol. V, ESPLA, 1959, pag. 453). IST.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

oră sexuală expr. 1. (deț.) chemare la ordin. 2. stare de lene.

Intrare: oare
oare adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • oare
oară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: oară (zool.)
oară1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oa
  • oara
plural
  • oare
  • oarele
genitiv-dativ singular
  • oare
  • oarei
plural
  • oare
  • oarelor
vocativ singular
plural
Intrare: oră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • o
  • ora
plural
  • ore
  • orele
genitiv-dativ singular
  • ore
  • orei
plural
  • ore
  • orelor
vocativ singular
plural
  • pronunție: haș, hî
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • h
  • h-ul
  • h-u‑
plural
  • h-uri
  • h-urile
genitiv-dativ singular
  • h
  • h-ului
plural
  • h-uri
  • h-urilor
vocativ singular
plural
oară1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oa
  • oara
plural
  • oare
  • oarele
genitiv-dativ singular
  • oare
  • oarei
plural
  • oare
  • oarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oareadverb

  • 1. (De obicei întărește valoarea interogativă sau dubitativă a unei propoziții) DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote De ce m-am dus eu oare La locul unde turme pasc? COȘBUC, P. II 215. DLRLC
    • format_quote Oare nu cumva nenea Martin a dat raita pe la d-ta pe-acasă? CREANGĂ, P. 31. DLRLC
    • format_quote Un bucium se aude în codri. Ce-o fi oare? ALECSANDRI, T. II 62. DLRLC
    • format_quote Care oare va fi rezultatul final al acestei căi? BĂLCESCU, O. II 9. DLRLC
etimologie:

oa, oaresubstantiv feminin

  • 1. regional Pasăre de curte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să aducă porumbul și meiul cu banița, ca să-și îndestuleze el... drăguțele lui de păsări... Dar să te ții bătaie pe oare. MACEDONSKI, O. III 50. DLRLC
  • comentariu învechit Plural și: oară. DLRLC
etimologie:

o, oresubstantiv feminin

  • 1. Unitate de măsură a timpului, egală cu a douăzeci și patra parte dintr-o zi, cuprinzând 60 de minute sau 3600 de secunde. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: ceas
    • format_quote Feriră în această luptă crîncenă două mii de oameni... lupta țiind zece ore. ISPIRESCU, M. V. 42. DLRLC
    • format_quote Lîngă salcîm sta-vom noi noaptea întreagă, Ore întregi spune-ți-voi cît îmi ești dragă. EMINESCU, O. I 231. DLRLC
    • 1.1. Moment indicat de fiecare dintre cele 24 de părți în care este împărțită o zi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote La ce oră trebuie să vin duminică la studio? BARANGA, I. 168. DLRLC
      • format_quote Venea să-și facă observațiile astronomice pentru calculul orei. BART, E. 132. DLRLC
      • 1.1.1. Moment al zilei calculat de la miezul nopții (sau de la amiază). NODEX
        • format_quote Ora 10. NODEX
    • 1.2. prin extensiune Fiecare dintre cifrele înscrise pe cadranul unui ceasornic, care marchează aceste momente. DEX '09 DEX '98
    • 1.3. Distanță, spațiu ce se poate parcurge în timp de un ceas. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Satul se află la 3 ore de București. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.4. Durată de timp nedeterminată. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Trecut-au ani de lacrimi și mulți vor trece încă Din ora de urgie în care te-am perdut! ALECSANDRI, P. I 120. DLRLC
      • format_quote Este ora nălucirii... un mormînt se dezvelește. ALEXANDRESCU, M. 14. DLRLC
    • 1.5. Oră academică = 45 de minute. NODEX
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu orele = timp îndelungat. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Pe oră = cât ține un ceas, în decurs de un ceas; la fiecare ceas. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Parcurge 20 de kilometri pe oră. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu ora = (angajat și plătit) după un tarif orar. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Lucru cu ora. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Din oră în oră = la intervale regulate de un ceas. DEX '09 NODEX
    • chat_bubble locuțiune adverbială Oră de oră = mereu, întruna. DEX '09 NODEX
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De ultimă oră = foarte nou. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Ne aflăm în plină epocă de anchete și discuțiuni în legătură cu manifestările literare de ultima oră. BACOVIA, O. 240. DLRLC
    • chat_bubble La ora actuală = în momentul de față, în prezent. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 2. Timp fixat de mai înainte pentru realizarea unei acțiuni, timp dinainte hotărât când cineva poate fi primit undeva. DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Oră de audiențe. DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. Ore de primire = timp din ziua de lucru a unei persoane oficiale rezervat primirii solicitanților. NODEX
  • 3. Expunere sistematică și organizată după un program a unei materii de studiu într-o instituție de învățământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
    • format_quote Oră de literatură. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
    • format_quote Școlarii nu mai aveau curajul să stea cu el în clasă și cei mai mulți, în orele lui, fugeau. SAHIA, N. 58. DLRLC
    • chat_bubble A lua (sau a da) ore de... = a lua (sau a da) lecții particulare de..., a lua (sau a da) meditații. DEX '09 DEX '98
  • comentariu abreviere h DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic