CURS², cursuri, s. n. 1. Expunere, predare a unei materii de studiu sub forma unui ciclu de lecții sau de prelegeri; p. ext. oră sau totalitatea orelor de program destinate acestei expuneri. 2. Ciclu de lecții tipărite în volum (și servind ca manual). – Din fr. cours.

curs⁵, ~ă a [At: MINEIUL (1776), 173 / Pl: ~rși, ~e / E: curge] Scurs.

curs⁴, ~ă [At: PSALT. 334 / Pl: ? / E: curge] 1 sn (Înv; îs) Înainte-~ul Premergător. 2 a (Ban; îcs) Curs-acie-d aia Ca urmare.

curs² sn [At: (a. 1804) IORGA, S. D. XII, 152 / Pl: ~uri / E: fr cours] 1 Desfășurare. 2 Urmare. 3 Evoluție a unui proces (mai ales a unei boli). 4 Expunere a unor informații de către un profesor în fața studenților etc. 5 Ciclu de lecții sau de prelegeri. 6 Oră sau ore de program destinate acestor prelegeri. 7 (Îs) ~ seral Curs² (6) care se predă seara. 8 (Îs) ~ inferior Clasele V-VIII ale unui liceu (în perioada interbelică). 9 (Îs) ~ superior Clasele IX-XII ale unui liceu. 10 Curs² (5) multiplicat în volum, folosit ca manual. 11 (Îs) ~ de calificare profesională Școală profesională de scurtă durată.

CURS², cursuri, s. n. 1. Expunere, predare a unei materii de studiu sub forma unui ciclu de lecții sau de prelegeri; p. ext. oră sau totalitatea orelor de program destinate acestei expuneri. 2. Ciclu de lecții tipărite, șapirografiate sau dactilografiate în volum (și servind ca manual). – Din fr. cours.

CURS², cursuri, s. n. 1. Expunere, predare a unei materii de studiu, făcută într-un institut de învățămînt sub forma unui ciclu de lecții sau prelegeri; p. ext. oră sau totalitatea orelor de program școlar destinate acestei expuneri. Tata și-a reluat cursurile la liceu. SAHIA, N. În Academia Mihăileană organizasem cîteva cursuri libere. GHICA, S. A. 104. Kogălniceanu începu a preda un curs de istorie. NEGRUZZI, S. I 334. Curs seral v. seral. Curs inferior v. inferior. Curs superior v. superior. 2. Ciclu de lecții sau de prelegeri prezentate în formă de manual; tratat. Am cumpărat un curs de mecanică. ▭ «Cursul scurt de istorie a Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice» constituie un important mijloc de rezolvare a problemei însușirii principiilor bolșevismului, a înarmării membrilor partidului cu teoria marxist-leninistă. REZ. HOT. I 265.

CURS s.n. I. 1. Expunere, predare a unei materii, făcută la o catedră de învățămînt superior sau forma unui ciclu de lecții sau prelegeri; (p. ext.) oră sau totalitatea orelor de program afectate acestei expuneri. 2. Volum care reunește un ciclu de lecții sau de prelegeri. II. Preț al unității bănești dintr-o țară, exprimat în unitățile bănești din celelalte țări; preț variabil, stabilit la bursă, pentru valută, hîrtii de valoare etc. [Cf. lat. cursus, fr. cours].

CURS¹ s. n. 1. ciclu de lecții sau prelegeri ținute la o catedră de învățământ superior. 2. volum care reunește un asemenea ciclu. (< fr. cours)

CURS² ~uri n. 1) Expunere a unei materii de studiu sub forma unui ciclu de lecții sau de prelegeri. 2) Totalitatea orelor de program destinate acestei expuneri. 3) Carte cuprinzând un ciclu de lecții sau prelegeri. 4) la pl. Formă de învățământ (ridicare a calificării, reprofilare etc.) de scurtă durată. ~uri serale. /<fr. cours

curs n. 1. mișcarea apei curgătoare: cursul unui fluviu; 2. întinderea ce străbate un fluviu, un râu; 3. mișcarea reală sau aparentă a astrelor; 4. mers: cursul trebilor, în tot cursul lucrării; 5. succesiunea timpului, înlănțuirea evenimentelor: o trist al lumii curs! AL., cursul secolelor; 6. circulațiune, credit: monedele străine n’au curs la noi; 7. prețul valorilor, al mărfurilor: cursul Bursei; 8. șir de lecțiuni făcute de un profesor, tractat ce conține aceste lecțiuni: Curs de chimie; cursurile Facultății; 9. indicarea orelor de plecare și sosire: cursul drumului de fier, cursul vapoarelor. [Lat. CURSUS; cele mai multe sensuri modelate după fr. cours].

curs n., pl. urĭ (d. curg saŭ lat. cŭrsus [une-orĭ tradus după fr. cours]; it. sp. pg. corso, pv. cors). Mișcarea apeĭ la vale, curgere: cursu rîuluĭ, rîu în cursu luĭ străbate țara. Curs de apă, rîŭ. Mișcarea reală saŭ aparentă a stelelor: cursu luniĭ, soareluĭ. Fig. Succesiunea timpuluĭ, faptelor: cursu luptelor. Digresiune (Vechĭ). Durată: cursu viețiĭ. Drum, loc: a da curs bucuriiĭ. Lecțiune, învățămînt: cursurile universitățiĭ. Carte, tratat special: curs de chimie. Circulațiune, umblare: aceștĭ banĭ n’aŭ curs. Vogă, credit: aceste stofe nu maĭ aŭ curs. Valoarea hîrtiilor și mărfurilor: cursu burseĭ, pĭețeĭ.

tabără-curs s. f. Tabără în care se țin cursuri de specializare ◊ „În această vară Societatea de științe naturale și geografie va organiza pentru profesorii care predau geografia și științele naturii în școlile generale și licee tabere-curs, cu program de geografie și biologie.” I.B. 28 II 67 p. 2; v. și Sc. 8 III 67 p. 4, 16 VII 68 p. 2 (din tabără + curs)

curs (curgere; mers; expunere) s. n., pl. cursuri

curs (curgere, mers, expunere) s. n., pl. cursuri

curs (curgere, mers, expunere) s. n., pl. cursuri

CURS s. 1. v. prelegere. 2. v. oră.

CURS s. 1. prelegere, (înv.) prelecție, propunere. (Azi nu și-a ținut ~.) 2. clasă, lecție, oră. (De ce ai lipsit de la ~ ?)