4 intrări

Articole pe această temă:

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OȚÉL, (2) oțeluri, (3) oțele, s. n. 1. Aliaj de fier cu carbon (și cu alte elemente), folosit pentru rezistența, duritatea, tenacitatea și elasticitatea lui. ◊ Loc. adj. De oțel = asemenea oțelului (ca tărie, rezistență sau culoare). 2. (La pl.) Diverse sorturi de oțel (1); p. ext. obiecte fabricate din acest aliaj. ♦ (Rar; la pl.) Ținte, cuișoare cu capul lat și strălucitor. 3. (Înv.; la pl.) Mecanism de declanșare la puștile și pistoalele de tip vechi, alcătuit din cocoș, cremene și amnar; p. ext. pușcă, pistol, armă. ◊ Expr. A fi iute (sau slab) de oțele = a fi iute (sau slab) din fire. – Din sl. ocĕlŭ.

el sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 206/24 / Pl: ~e și (4-7) ~uri / E: slv оцѣль] 1 Aliaj de fier, carbon și alte elemente, caracterizat prin rezistență, duritate, fiabilitate și elasticitate, folosit pe scară largă în industrie. 2-4 (Îla) De ~ Asemenea oțelului (1) (ca tărie), (rezistență sau) culoare. 5 (Pop; îe) A-i tăia gura în fier și în ~ A vorbi mult și fără rost. 6 (Lpl) Diverse aliaje de oțel (1). 7 (Lpl) Obiecte fabricate din oțel (1). 8 (Rar; lpl) Ținte cu floarea lată și strălucitoare. 9 (Reg; lpl) Amnar. 10 (Înv; lpl) Mecanism de declanșare la puștile și pistoalele de tip vechi, alcătuit din cocoș, cremene și amnar. 11 (Înv; îe) A se duce (sau a ajunge, a se trezi) în ~ele puștii A sta în bătaia puștii. 12-13 (Pop; îe) A fi iute (sau slab) de ~e A fi (iute sau) slab din fire. 14 (Pex) Armă.

OȚÉL, (2) oțeluri, (3) oțele, s. n. 1. Aliaj de fier cu carbon (și cu alte elemente), întrebuințat pentru rezistența, duritatea, tenacitatea și elasticitatea lui. ◊ Loc. adj. De oțel = asemenea oțelului (ca tărie, rezistență sau culoare). 2. (La pl.) Diverse sorturi de oțel (1); p. ext. obiecte fabricate din acest aliaj. ♦ (Rar; la pl.) Ținte, cuișoare cu capul lat și strălucitor. 3. (Înv.; la pl.) Mecanism de declanșare la puștile și pistoalele de tip vechi, alcătuit din cocoș, cremene și amnar. ◊ Expr. A fi iute (sau slab) de oțele = a fi iute (sau slab) din fire. ♦ P. ext. Armă. – Din sl. ocĕlŭ.

OȚÉL, (2) oțeluri și (3, 4) oțele, s. n. 1. Aliaj de fier cu maximum 1,75% carbon, eventual și cu alte metale sau metaloizi, întrebuințat pentru rezistența, duritatea, tenacitatea, elasticitatea lui. Omul săltă arma de oțel oxidat în palmă. C. PETRESCU, C. V. 286. Scoase... din traistă-i un cuțit de-oțel. COȘBUC, P. I 231. Am o cățea cu dinții de oțel, și de i-oi da drumul, te face mii și fărîme. CREANGĂ, P. 90. ◊ Oțel-balot = bandă de oțel laminat, de secțiune dreptunghiulară, cu lățimea și grosimea de obicei standardizată; se folosește la confecționarea cercurilor de butoaie, la ambalarea lăzilor etc. ◊ Oțel-beton = oțel în formă de bare rotunde, folosit la armăturile elementelor de construcție din beton armat. ◊ (În metafore și comparații) Mă ținti cu ochii lui de oțel. SADOVEANU, O. I 420. Rămas din toți singur, sub cer de oțel, Pe minte își simte o noapte adîncă. MACEDONSKI, O. I 145. Prometheus va ști să puie în fața vrăjmașului un piept de oțel, o voință de fier. GHEREA, ST. CR. II 127. 2. (Numai la pl.) Diverse sorturi de oțel (1); p. ext. obiecte fabricate din acest aliaj (uneori și din alte metale). Și el e emirul și are-n tezaur... oțeluri cumplite. MACEDONSKI, O. I 142. 3. (Numai la pl.) Ținte, cuie mici cu capul lat și strălucitor. Purtau... chimir cu oțele. ODOBESCU, S. I 65. 4. (Învechit, numai la pl.) Mecanism de declanșare la puștile și pistoalele vechi, alcătuit din cocoș, cremene și amnar. Întinde pușca, trage oțelele și vrea să sloboadă. SBIERA, P. 229. Sătenii aduc acum puști și cer să le prefacă oțelele. I. IONESCU, M. 712. El ia pușca să mă-mpuște, Dar se-mpiedică-n podele, Pușca cade pe oțele. MARIAN, S. 5. ◊ Expr. (Rar) A se duce (sau a ajunge, a se trezi) în oțelele puștii = a ieși, a ajunge în bătaia puștii. Ieși afară... și te du în oțelele puștii vreunui vînător. ISPIRESCU, L. 209. (Neobișnuit) A fi iute (sau slab) de oțele = a fi iute (sau slab) din fire. Așa sîntem noi, partea femeiască... slabe de oțele. ALECSANDRI, T. 341. ♦ (Învechit și arhaizant, numai la pl.) Pușcă, flintă, pistol. În lucirile amurgului, oțelele oșteanului fulgerau. SADOVEANU, O. VII 57. Măi voinice, voinicele... Pune mîna pe oțele. ALECSANDRI, P. II 51.

OȚÉL ~uri n. 1) Aliaj de fier, carbon și alte elemente (crom, nichel, wolfram etc.), foarte dur, rezistent și elastic, de culoare argintie-cenușie. ◊ De ~ (sau tare ca ~ul) foarte tare, foarte rezistent. Braț de ~ braț viguros. Voință de ~ voință fermă, nestrămutată. ~ aliat oțel care, pe lângă carbon, mai conține și alte elemente (crom, nichel etc.). 2) la pl. Varietăți ale acestui aliaj. /<sl. ocelu

oțel n. 1. fier combinat cu carbon, servă la fabricarea armelor, tunurilor, cuțitelor, bricelor și instrumentelor chirurgicale; 2. pl. cocoșul cu cremenea și amnarul la o pușcă; 3. arma însăș: pune mâna pe oțele AL.; 4. fig. tărie: o inimă de aur și brațul de oțel AL. [Slav. OȚĬELŬ, (din it. ACCIALE].

oțél n., pl. urĭ ca marfă (vsl. ocelŭ și ocelĭ, oțel; sîrb. ocilo, cute, arcer, și ocilj, oțel; ceh. ocel; ung. acél, d. ven. azzale. V. acioaĭe). Fer combinat cu puțin cărbune și care devine foarte dur pin călire. El e maĭ ușor, maĭ maleabil și maĭ dur de cît feru și sfărămicĭos. Frîntura luĭ prezentă niște grăunțe maĭ micĭ. Din el se fac cuțite, brice, foarfece, capace de ceasornice, tunurĭ, puștĭ, săbiĭ, penițe ș. a. Fig. Braț de oțel, braț foarte robust. Pl. Oțele, mecanizmu unde ĭa foc cartușu’n pușcă. A pune mîna pe oțele, a pune mîna pe arme. V. criță.

BALÓT, baloturi, s. n. Pachet mare de mărfuri sau de diferite obiecte; (spec.) pachet de bumbac, de lână etc.; legătură mare de haine, de rufe etc.; bal2. ♦ Oțel-balot = bandă de oțel utilizată la confecționarea cercurilor de butoaie, la ambalaje etc. [Pl. și: (m.) baloți] – Din fr. ballot.

balot sn [At: (a. 1883) URICARIUL VII, 224 / Pl: ~uri / E: fr ballot] 1 Pachet mare de mărfuri sau de diferite obiecte special ambalate (pentru transportul dintr-un loc în altul). 2 (Spc) Pachet de bumbac, de lână etc. 3 Legătură mare de rufe, de haine etc. 4-5 (Îc) Oțel-~ (sau fier-~) Bandă lată de oțel (sau fier), cu grosime mică, întrebuințată la confecționarea cercurilor de butoaie, a șinelor de pe obada roților de căruță etc.

BALÓT, baloturi, s. n. Pachet mare de mărfuri sau de diferite obiecte; (în special) pachet de bumbac, de lână etc.; legătură mare de haine, de rufe etc; bal2. ♦ Oțel-balot = bandă de oțel întrebuințată la confecționarea cercurilor de butoaie, a șinelor de roți de căruță etc. – Din fr. ballot.

BALÓT1 s. n. invar. (Numai în expr.) Oțel-balot = bandă de oțel de grosime mică, întrebuințată la confecționarea cercurilor de butoaie, a șinelor de roți etc.

BALÓT1 adj. n. invar. (În expr.) Oțel-balot = bandă de oțel laminat la cald, de grosime mică, întrebuințată la confecționarea cercurilor de butoaie, a șinelor de roți etc. – Fr. ballot.

BALÓT s.n. Pachet, legătură mare (de mărfuri, de lucruri etc.); (spec.) bal2, legătură, pachet (de bumbac, de lână etc.). ◊ Fier sau oțel-balot = bandă de oțel care servește la legarea baloturilor, la confecționarea cercurilor de butoaie, a șinelor de roți etc. [Pl. -turi. / < fr. ballot].

BALÓT s. n. pachet, legătură mare de mărfuri, de diferite obiecte etc.; bal2. ◊ oțel-balot = bandă de oțel la legarea baloturilor, la confecționarea cercurilor de butoaie etc. (< fr. ballot)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oțél (aliaj) s. n., (soiuri) pl. oțéluri

oțél (aliaj) s. n., (soiuri) pl. oțéluri

oțel, oțele (mecanismul puștii) și oțeluri (diferite feluri de oțel).

arată toate definițiile

Intrare: Oțel
Oțel nume propriu
nume propriu (I3)
  • Oțel
Intrare: oțel
oțel1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • el
  • elul
  • elu‑
plural
  • eluri
  • elurile
genitiv-dativ singular
  • el
  • elului
plural
  • eluri
  • elurilor
vocativ singular
plural
oțel2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • el
  • elul
  • elu‑
plural
  • ele
  • elele
genitiv-dativ singular
  • el
  • elului
plural
  • ele
  • elelor
vocativ singular
plural
Intrare: oțel-balot
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • el-balot
  • elul-balot
plural
genitiv-dativ singular
  • el-balot
  • elului-balot
plural
vocativ singular
plural
Intrare: oțel-beton
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • el-beton
  • elul-beton
plural
genitiv-dativ singular
  • el-beton
  • elului-beton
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oțel

  • 1. (numai) singular Aliaj de fier cu carbon (și cu alte elemente), folosit pentru rezistența, duritatea, tenacitatea și elasticitatea lui.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Omul săltă arma de oțel oxidat în palmă. C. PETRESCU, C. V. 286.
      surse: DLRLC
    • Scoase... din traistă-i un cuțit de-oțel. COȘBUC, P. I 231.
      surse: DLRLC
    • Am o cățea cu dinții de oțel, și de i-oi da drumul, te face mii și fărîme. CREANGĂ, P. 90.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală De oțel = asemenea oțelului (ca tărie, rezistență sau culoare).
      surse: DEX '09 DEX '98 3 exemple
      exemple
      • metaforic Mă ținti cu ochii lui de oțel. SADOVEANU, O. I 420.
        surse: DLRLC
      • metaforic Rămas din toți singur, sub cer de oțel, Pe minte își simte o noapte adîncă. MACEDONSKI, O. I 145.
        surse: DLRLC
      • metaforic Prometheus va ști să puie în fața vrăjmașului un piept de oțel, o voință de fier. GHEREA, ST. CR. II 127.
        surse: DLRLC
  • 2. (la) plural Diverse sorturi de oțel.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Obiecte fabricate din acest aliaj.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Și el e emirul și are-n tezaur... oțeluri cumplite. MACEDONSKI, O. I 142.
        surse: DLRLC
    • 2.2. rar (numai) plural Ținte, cuișoare cu capul lat și strălucitor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Purtau... chimir cu oțele. ODOBESCU, S. I 65.
        surse: DLRLC
  • 3. învechit (numai) plural Mecanism de declanșare la puștile și pistoalele de tip vechi, alcătuit din cocoș, cremene și amnar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Întinde pușca, trage oțelele și vrea să sloboadă. SBIERA, P. 229.
      surse: DLRLC
    • Sătenii aduc acum puști și cer să le prefacă oțelele. I. IONESCU, M. 712.
      surse: DLRLC
    • El ia pușca să mă-mpuște, Dar se-mpiedică-n podele, Pușca cade pe oțele. MARIAN, S. 5.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • În lucirile amurgului, oțelele oșteanului fulgerau. SADOVEANU, O. VII 57.
        surse: DLRLC
      • Măi voinice, voinicele... Pune mîna pe oțele. ALECSANDRI, P. II 51.
        surse: DLRLC
    • 3.2. expresie rar A se duce (sau a ajunge, a se trezi) în oțelele puștii = a ieși, a ajunge în bătaia puștii.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ieși afară... și te du în oțelele puștii vreunui vînător. ISPIRESCU, L. 209.
        surse: DLRLC
    • 3.3. expresie A fi iute (sau slab) de oțele = a fi iute (sau slab) din fire.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Așa sîntem noi, partea femeiască... slabe de oțele. ALECSANDRI, T. 341.
        surse: DLRLC
  • comentariu Forma de plural oțeluri se folosește pentru sensul (2.), iar forma oțele pentru sensul (3.).
    surse: DEX '09

etimologie:

oțel-balot

  • 1. Bandă de oțel utilizată la confecționarea cercurilor de butoaie, la ambalaje etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

oțel-beton

  • 1. Oțel în formă de bare rotunde, folosit la armăturile elementelor de construcție din beton armat.
    surse: DLRLC

etimologie: