O definiție pentru Oțel
Enciclopedice
OȚEL subst. 1. – b. și -escul (Dm; Ștef); -ești s. (ib.); Otel, (16 A I 111); Oțăl (C Ștef). 2. Otelea (Vra; 16 B I 159 etc.).
Intrare: Oțel
Exemple de pronunție a termenului „Oțel” (49 clipuri)
Clipul 1 / 49