NUMĂRĂTOARE numărători, s. f. 1. Numărare; socoteală, calcul. ◊ Numărătoare inversă = program de operații care se desfășoară în intervalul de timp ce desparte momentul curent de momentul lansării unei nave spațiale sau de debutul unei activități (de importanță majoră). 2. Abac. – Număra + suf. -(ă)toare.

NUMĂRĂTOR, -OARE, numărători, -oare, s. n., s. m. 1. S. n. Aparat care servește la numărare. 2. S. m. și f. (Rar) Persoană care numără, care socotește, care calculează ceva, care are profesia de a număra. 3. S. m. Termen al unei fracții ordinare, scris deasupra liniei de fracție, arătând numărul de părți egale (indicate de numitor) conținute de fracție. – Număra + suf. -ător.

numărătoare sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~mer~, (reg) lumănă~ / Pl: ~ori / E: număra¹ + -toare] 1-2 Numărare (1-2). 3 Rezultat al numărării Si: număr¹ (1), (îvp) numărătură (3), socoteală. 4 (Pex) Mod de a număra¹. 5 (Reg; îe) A face ~ A răscoli stâna. 6 (Îs) ~a banilor Plată. 7 (Înv) Recensământ. 8 (Reg) Țarc cu o singură poartă prin care trec oile una câte una pentru a putea fi numărate. 9 (Reg; prc) Poartă a acestui țarc. 10 (Înv) Numerar. 11 (Înv; îs) Bani (în) ~ Bani lichizi. 12 Abac. 13 (Îs) ~ inversă Program de operații prevăzut a se desfășura în intervalul de timp ce desparte momentul curent de momentul lansării unei nave spațiale sau de debutul unei activități de importanță majoră.

numărător, ~oare [At: ST. LEX. 223^r/1 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: număra¹ + -(ă)tor] 1 sm Persoană care face un calcul. 2 sm Persoană cu funcția de a număra¹ (1), de a socoti bani. 3 sn (Înv) Numeral (5). 4 sm (Înv, sn) Parte a unei fracții ordinare situată deasupra liniei de fracție și care reprezintă deîmpărțitul operației de împărțire Si: (înv) numerator. 5 sn Aparat folosit la numerotare în presa de tipar înalt. 6 sn (Îs) ~ tipografic Aparat de numărat și calculat volumul de text al unui manuscris dactilografiat. 7 sf Abac. 8 a (Înv; îs) Bani ~ Bani numerar.

numărătoriu² s vz numărător

numerătoare sf vz numărătoare

NUMĂRĂTOARE sf. Număratul, socotitul numărului de persoane, de lucruri; recensămînt; a face ~, a număra [număra].

NUMĂRUȘ (pl. -ușuri, -ușe) sn. Trans. 1 Număr (la casă): Jina e așa o comună aproape de opt sute de ~e (GR.-N.) ¶ 2 = NUMĂRĂTOARE: Au venit cărți și pașuș, să meargă la ~ (IK.-BRS.) [lat. numĕrus, cu pronunțare ungurească].

NUMĂRĂTOARE, numărători, s. f. 1. Numărare; socoteală, calcul. ◊ Numărătoare inversă = program de operații prevăzute a se desfășura în intervalul de timp ce desparte momentul curent de momentul lansării unei nave spațiale sau de debutul unei activități (de importanță majoră). 2. Abac. – Număra + suf. -ătoare.

NUMĂRĂTOR, -OARE, numărători, -oare, subst. 1. S. n. Aparat care servește la numărare. 2. S. m. și f. (Rar) Persoană care numără, care socotește, care calculează ceva, care are profesiunea de a număra. 3. S. m. Termen al unei fracții ordinare, scris deasupra liniei de fracție și reprezentând deîmpărțitul operației de împarțire. – Număra + suf. -ător.

NUMĂRĂTOARE, numărători, s. f. 1. Acțiunea de a număra; socotit, numărat, calcul. Aici la dumneavoastră s-a greșit numărătoarea. DUMITRIU, N. 260. Să arăte... martorii care s-au găsit față la vînzare și la numărătoarea banilor. SADOVEANU, B. 216. Nici nu-i poate veni în minte cugetul ascuns în această ciudată numărătoare. EMINESCU, N. 55. ◊ (Învechit, în expr.) În numărătoare = în numerar, în bani gheață. Văzînd că nu poți căpăta bani în numărătoare, ia o orînduială la visterie. KOGĂLNICEANU, S. 203. 2. (Învechit) Recensămînt, statistică. 3. Abac.

NUMĂRĂTOR³, -OARE, numărători, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care numără ceva.

NUMĂRĂTOR¹, numărători, s. m. Termenul fracției ordinare scris deasupra liniei de fracție arătînd numărul părților care intervin în fracție.

NUMĂRĂTOR s.m. 1. Termen al unei fracții, scris deasupra liniei de fracție, care arată numărul de părți conținute de fracție. 2. Aparat folosit pentru numărat. [< număra + -tor, după fr. numérateur].

NUMĂRĂTOR I. s. m. 1. termen al unei fracții, deasupra liniei de fracție, indicând numărul de părți conținute de fracție. 2. aparat folosit la numerotare la tiparul înalt. II. s. m. f. persoană care numără, socotește, calculează ceva (după fr. numérateur)

NUMĂRĂTOARE ~ori f. Operația de a număra. /a număra + suf. ~ătoare

NUMĂRĂTOR² ~i m. mat. Termen al unei fracții ordinare, aflat deasupra liniei de fracție, care arată câte părți egale conține această fracție; deîmpărțit al unei fracții. /a număra + suf. ~ător

numărătoare f. 1. calcul amănunțit; 2. numerar.

numărător m. număr ce indică câte părți ale unității se coprind într’o fracțiune.

numărătór, -oáre adj. Care numără. S.f. Acțiunea saŭ știința de a număra, de a afla număru uneĭ sume, uneĭ mulțimĭ (statistică, recensiment, catagrafie): după ultima numărătoare, populațiunea Româniiĭ e de 20,000,000. S.n., pl. oare. Aritm. Acela dintre ceĭ doĭ terminĭ aĭ uneĭ fracțiunĭ care arată de cîte orĭ cuprinde părțile unitățiĭ și care se scrie deasupra numitoruluĭ.

numărătoare¹ (numărare; obiect) s. f.; g.-d. art. numărătorii; pl. numărători

numărător² (persoană; termen al unei fracții) s. m., pl. numărători

numărătoare¹ (numărare, obiect) s. f., g.-d. art. numărătorii; pl. numărători

numărător¹ (persoană, termen al unei fracții) s. m., pl. numărători

numărătoare (numărare, diagramă) s. f., g.-d. art. numărătorii; pl. numărători

numărător (persoană, termen al unei fracții) s. m., pl. numărători

NUMĂRĂTOARE s. v. recensământ.

NUMĂRĂTOARE s. 1. v. numărat. 2. v. abac.

NUMĂRĂTOR adj. v. cash, gata, gheață, lichid, numerar, sunător.

NUMĂRĂTOR s. v. numeral.

numărătoare s. v. RECENSĂMÎNT.

NUMĂRĂTOARE s. 1. numărare, numărat, (pop.) numărătură, (înv.) socoteală, socotință. (~ obiectelor.) 2. abac. (~ cu bile, pentru calcule.)

numărător adj. v. GATA. GHEAȚĂ. LICHID. NUMERAR. SUNĂTOR.

numărător s. v. NUMERAL.

NUMĂRĂTOR s. m. (Criș., Trans. SE) În sintagma numărător de stele = astrolog, cititor în stele. Meșterii astronomiei ce să cheamă numărători si socotitori de steale. GA, 58^r. Fiind acela numărătoriu de stele. MISC. 1778, 47^r. Etimologie: număra + suf. -tor. Vezi și număra.

NUMĂRĂTOARE s. f. 1. Acțiunea de a număra¹ (1), numărare, numărat¹, (învechit și popular) numărătură (1); p. ext. mod de a număra¹. cf. ANON. CAR.Această ciudată numărătoare, EMINESCU, n. 55. Gardienilor începuse să le fie frică să se mai ducă seara și dimineața la numărătoare, VLAHUȚĂ, ap. TDGR. Numărătoarea dură scurt și suma se dovedi catastrofală = 377 lei. C. PETRESCU, C. v. 47. Să fac numărătoare. Deschide palma-ntreagă. ARGHEZI, C. O. 34. La numărătoare au aflat fata toți iepurii; nu-i lipsea nici unul. SBIERA, P. 145. Norocel îi ia pe toți, intră-n ograda împăratului și se pune la numărătoare, I. CR. I, 6. Cînd colo la numărătoare sî găsești și el cu doi giuncani și socru-so cu doi cai. GRAIUL, I, 525. ◊ (Cu determinări în genitiv arătînd ceea ce se numără) Se face numărătoarea ouălor, pentru ca să nu se strice, MARIAN, S. R. II, 219. Sistemul de numărătoare a firelor... este același. PAMFILE, I. C. 211. Numeralul cardinal, grație faptului că servește la numărătoarea obiectelor de tot felul, are o întrebuințare mai largă decît celelalte, IORDAN, STIL. 137. ◊ Expr. (Regional) A face numărătoarea = a răscoli stîna, v. răscoli, CHEST. v. 13/77. ♦ (Determinat prin „banilor”) Plată. Trebuie să arate... martorii care s-au găsit față la... numărătoarea banilor, SADOVEANU, B. 216, cf. id. O. X, 645. ♦ (Învechit) Recensămînt, statistică. Numărătoarea făcîndu-să mai rar între acest clas de oameni înmulțește a sale greutăți întru plata birului (a. 1835). URICARIUL, VIII, 135. S-a făcut numerătoarea generală a populațiunei. F (1906), 20/1. 2. Rezultatul numărării; număr¹ (I 1); socoteală. Fuma exagerat... numărînd mucurile încîntat, cînd numărătoarea se suia pînă la cincizeci pe zi. TEODOREANU, m. II, 415. N-or să bage de seamă. Cînd le iese numărătoarea, ei nu se mai uită la față, la nume, că lipsești. GALAN, Z. R. 388. 3. (Regional) Țarc cu o singură ușă prin care trec oile una cîte una pentru a putea fi numărate (DRAGOMIR, O. m. 32); p. restr. ușița acestui țarc (PĂCALĂ, m. R. 448). 4. (Învechit) Numerar (2). Acest comerciu... pentru anii trecuți au adus următor rezultat: valoare de importație: în marfă... în numărătoare. AR (1837), 119²/26, cf. DDRF, ȘĂINEANU,D. U. ◊ Bani (în) numărătoare = bani (în) numerar, bani lichizi. Văzînd că nu poți căpăta bani în numărătoare, ia o orînduială la visterie. KOGĂLNICEANU, S. 203, cf. DDRF. – pl.: numărători. – Și: (învechit) numerătoare, (regional) lumănătoare (ALR II/886) s.f. – Număra¹ + suf. -toare.