8 definiții pentru socotit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SOCOTIT1 s. n. Faptul de a (se) socoti; calcul, socoteală. – V. socoti.
SOCOTIT1 s. n. Faptul de a (se) socoti; calcul, socoteală. – V. socoti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
socotit1 sns [At: CORESI, ap. DHLR II, 479 / E: socoti] 1-7 Socotire (1, 4, 7-8, 14-17).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SOCOTIT1 s. n. Faptul de a socoti; calcul, socoteală.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
socotit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
socotit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
socotit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SOCOTIT s. calcul, calculare, socoteală, socotire, (rar) calculație, (pop.) răboj, (înv.) sămăluire. (~ul anilor calendaristici.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SOCOTIT s. calcul, calculare, socoteală, socotire, (rar) calculație, (pop.) răboj, (înv.) sămăluire. (~ anilor calendaristici.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
socotitsubstantiv neutru
etimologie:
- socoti DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.