3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NUMĂRĂTOÁRE numărători, s. f. 1. Numărare; socoteală, calcul. ◊ Numărătoare inversă = program de operații care se desfășoară în intervalul de timp ce desparte momentul curent de momentul lansării unei nave spațiale sau de debutul unei activități (de importanță majoră). 2. Abac. – Număra + suf. -(ă)toare.

numărătoare sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~mer~, (reg) lumănă~ / Pl: ~ori / E: număra1 + -toare] 1-2 Numărare (1-2). 3 Rezultat al numărării Si: număr1 (1), (îvp) numărătură (3), socoteală. 4 (Pex) Mod de a număra1. 5 (Reg; îe) A face ~ A răscoli stâna. 6 (Îs) ~a banilor Plată. 7 (Înv) Recensământ. 8 (Reg) Țarc cu o singură poartă prin care trec oile una câte una pentru a putea fi numărate. 9 (Reg; prc) Poartă a acestui țarc. 10 (Înv) Numerar. 11 (Înv; îs) Bani (în) ~ Bani lichizi. 12 Abac. 13 (Îs) ~ inversă Program de operații prevăzut a se desfășura în intervalul de timp ce desparte momentul curent de momentul lansării unei nave spațiale sau de debutul unei activități de importanță majoră.

NUMĂRĂTOÁRE, numărători, s. f. 1. Numărare; socoteală, calcul. ◊ Numărătoare inversă = program de operații prevăzute a se desfășura în intervalul de timp ce desparte momentul curent de momentul lansării unei nave spațiale sau de debutul unei activități (de importanță majoră). 2. Abac. – Număra + suf. -ătoare.

NUMĂRĂTOÁRE, numărători, s. f. 1. Acțiunea de a număra; socotit, numărat, calcul. Aici la dumneavoastră s-a greșit numărătoarea. DUMITRIU, N. 260. Să arăte... martorii care s-au găsit față la vînzare și la numărătoarea banilor. SADOVEANU, B. 216. Nici nu-i poate veni în minte cugetul ascuns în această ciudată numărătoare. EMINESCU, N. 55. ◊ (Învechit, în expr.) În numărătoare = în numerar, în bani gheață. Văzînd că nu poți căpăta bani în numărătoare, ia o orînduială la visterie. KOGĂLNICEANU, S. 203. 2. (Învechit) Recensămînt, statistică. 3. Abac.

NUMĂRĂTOÁRE ~óri f. Operația de a număra. /a număra + suf. ~ătoare

numărătoare f. 1. calcul amănunțit; 2. numerar.

NUMĂRĂTÓR, -OÁRE, numărători, -oare, s. n., s. m. 1. S. n. Aparat care servește la numărare. 2. S. m. și f. (Rar) Persoană care numără, care socotește, care calculează ceva, care are profesia de a număra. 3. S. m. Termen al unei fracții ordinare, scris deasupra liniei de fracție, arătând numărul de părți egale (indicate de numitor) conținute de fracție. – Număra + suf. -ător.

numărător, ~oare [At: ST. LEX. 223r/1 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: număra1 + -(ă)tor] 1 sm Persoană care face un calcul. 2 sm Persoană cu funcția de a număra1 (1), de a socoti bani. 3 sn (Înv) Numeral (5). 4 sm (Înv, sn) Parte a unei fracții ordinare situată deasupra liniei de fracție și care reprezintă deîmpărțitul operației de împărțire Si: (înv) numerator. 5 sn Aparat folosit la numerotare în presa de tipar înalt. 6 sn (Îs) ~ tipografic Aparat de numărat și calculat volumul de text al unui manuscris dactilografiat. 7 sf Abac. 8 a (Înv; îs) Bani ~ Bani numerar.

NUMĂRĂTÓR, -OÁRE, numărători, -oare, subst. 1. S. n. Aparat care servește la numărare. 2. S. m. și f. (Rar) Persoană care numără, care socotește, care calculează ceva, care are profesiunea de a număra. 3. S. m. Termen al unei fracții ordinare, scris deasupra liniei de fracție și reprezentând deîmpărțitul operației de împarțire. – Număra + suf. -ător.

NUMĂRĂTÓR2, numărătoare, s. n. Aparat care servește la numărarea a ceva.

NUMĂRĂTÓR3, -OÁRE, numărători, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care numără ceva.

NUMĂRĂTÓR s.m. 1. Termen al unei fracții, scris deasupra liniei de fracție, care arată numărul de părți conținute de fracție. 2. Aparat folosit pentru numărat. [< număra + -tor, după fr. numérateur].

NUMĂRĂTÓR I. s. m. 1. termen al unei fracții, deasupra liniei de fracție, indicând numărul de părți conținute de fracție. 2. aparat folosit la numerotare la tiparul înalt. II. s. m. f. persoană care numără, socotește, calculează ceva (după fr. numérateur)

NUMĂRĂTÓR1 ~oáre n. Aparat pentru numărare sau pentru numerotare. /a număra + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

numărătoáre1 (numărare, obiect) s. f., g.-d. art. numărătórii; pl. numărătóri

numărătoáre2 (persoană) s. f., g.-d. art. numărătoárei; pl. numărătoáre

numărătoáre (numărare, diagramă) s. f., g.-d. art. numărătórii; pl. numărătóri

numărătoáre (persoană) s. f., g.-d art. numărătoárei; pl. numărătoáre

arată toate definițiile

Intrare: numărătoare (numărare, obiect)
numărătoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • numărătoare
  • numărătoarea
plural
  • numărători
  • numărătorile
genitiv-dativ singular
  • numărători
  • numărătorii
plural
  • numărători
  • numărătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: numărătoare (persoană)
numărătoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • numărătoare
  • numărătoarea
plural
  • numărătoare
  • numărătoarele
genitiv-dativ singular
  • numărătoare
  • numărătoarei
plural
  • numărătoare
  • numărătoarelor
vocativ singular
  • numărătoare
  • numărătoareo
plural
  • numărătoarelor
Intrare: numărător (aparat)
numărător2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • numărător
  • numărătorul
  • numărătoru‑
plural
  • numărătoare
  • numărătoarele
genitiv-dativ singular
  • numărător
  • numărătorului
plural
  • numărătoare
  • numărătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

numărătoare (numărare, obiect)

  • exemple
    • Aici la dumneavoastră s-a greșit numărătoarea. DUMITRIU, N. 260.
      surse: DLRLC
    • Să arăte... martorii care s-au găsit față la vînzare și la numărătoarea banilor. SADOVEANU, B. 216.
      surse: DLRLC
    • Nici nu-i poate veni în minte cugetul ascuns în această ciudată numărătoare. EMINESCU, N. 55.
      surse: DLRLC
    • 1.1. învechit expresie În numărătoare = în numerar, în bani gheață.
      exemple
      • Văzînd că nu poți căpăta bani în numărătoare, ia o orînduială la visterie. KOGĂLNICEANU, S. 203.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Numărătoare inversă = program de operații care se desfășoară în intervalul de timp ce desparte momentul curent de momentul lansării unei nave spațiale sau de debutul unei activități (de importanță majoră).
      surse: DEX '09
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Număra + sufix -(ă)toare.
    surse: DEX '09

numărător (aparat)

  • 1. Aparat care servește la numărare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • Număra + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

numărător, -oare (persoană) numărătoare

  • 1. rar Persoană care numără, care socotește, care calculează ceva, care are profesia de a număra.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00

etimologie: