NITUIT², -Ă, nituiți, -te, adj. Prins, împreunat, fixat cu ajutorul niturilor¹. ♦ Ferecat, țintuit, bătut cu... Cordon nituit. – V. nitui.

nituit¹ sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: nitui] 1-2 Nituire (1-2).

nituit², ~ă a [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 141 / Pl: ~iți, ~e / E: nitui] 1 (D. piese) Care a fost fixat cu ajutorul niturilor. 2 (Rar) Ferecat, țintuit, bătut cu...

NITUIT², -Ă, nituiți, -te, adj. Prins, împreunat, fixat cu ajutorul niturilor. ♦ Ferecat, țintuit, bătut cu... Cordon nituit. – V. nitui.

NITUIT², -Ă, nituiți, -te, adj. Care este prins cu nituri, împreunat, fixat cu ajutorul niturilor. ♦ Ferecat, bătut (II 4). Era un chimir lat, roșcat, nituit cu bani de aramă. STANCU, D. 21.

NITUIT¹ s. n. Nituire. Nituitul plăcilor.

NITUI, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

nitui vt [At: DAMÉ, T. 87 / Pzi: ~esc / E: nit¹ + -ui] 1 A îmbina două sau mai multe piese, fixându-le cu ajutorul niturilor¹. 2 A forma al doilea cap al nitului¹, după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie îmbinate.

NITUI (-uesc) vb. tr. 1 A lega cu nituri ¶ 2 A turti vîrful unui cuiu după ce a fost bătut în ceva.

NITUI, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor. – Nit + suf. -ui.

NITUI, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma prin ciocănire sau prin apăsare un al doilea cap al nitului după ce a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A îmbina cu ajutorul niturilor două sau mai multe piese de metal. Podul a fost nituit piesă cu piesă. ◊ Refl. Fig. În inima neîncărcată se nituise pas cu pas, zi cu zi, o viclenie sănătoasă. POPA, V. 309.

A NITUI ~iesc tranz. (piese de metal) A împreuna cu ajutorul niturilor; a pune în nituri. /nit + suf. ~ui

nituì v. a turti vârful unui cuiu pe cealaltă parte a obiectului în care se bate. [V. nit].

nituĭésc v. tr. (d. nit). Fixez pin niturĭ.

nituit s. n.

nituit s. n.

nituit s. n.

nitui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiesc, 3 sg. nituiește; imperf. 1 nituiam; conj. prez. 1 sg. să nituiesc, 3 să nituiască

nitui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiesc, imperf. 3 sg. nituia; conj. prez. 3 să nituiască

nitui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiesc, 3 sg. nituiește, imperf. 3 sg. nituia; conj. prez. 3 sg. și pl. nituiască

nitui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiesc, conj. nituiască)

NITUÍT (< nitui) s. n. Mașină de ~ = mașină-unealtă destinată efectuării nituirilor.

NITUIT s. v. nituire.

NITUIT s. (TEHN.) nituire.

NITUIT¹ s. n. Nituire. cf. ddrf, enc. Tehn. i, 267. – pl.: nituituri. – v. nitui.

NITUIT², -Ă adj. Care a fost nituit. cf. ddrf. Între două șaibe... se află mantaua nituită de cupru, ionescu-muscel, țes. 141, cf. dm. ◊ fig. Un flăcău, Gavrilă – bine nituit, subțire la mijloc, ...s-a alăturat de ea. iovescu, N 105. ♦ (Rar) Ferecat, țintuit, bătut cu... Era un chimir lat, roșcat, nituit cu bani de aramă. stancu, d. 21. – pl.: nituiți, -te. – v. nitui.

NITUI vb. IV. Tranz. 1. (Complementul indică două sau mai multe piese) A îmbina, a împreuna, a fixa cu ajutorul niturilor. Se introduce nitul în gaura comună a pieselor de nituit, ioanovici, Tehn. 156. ◊ refl. pas. Ciocan... cu care se nituiește. damé, t. 87. Marginile tolelor de îmbinat se suprapun și se nituiesc direct. ltr² xi, 482. În cazul anumitor construcții cu zăbrele, unele profiluri cu dimensiuni mici se pot nitui pe aripele profilurilor mari. ib. ◊ refl. Fig. În inima neîncărcată se nituise pas cu pas, zi cu zi, o viclenie sănătoasă, popa, v. 309. 2. A forma un al doilea cap al nitului, după ce acesta a fost trecut, prin găurile pieselor care trebuie îmbinate. Există mașini de nituit care execută nituirea fie prin lovituri, ...fie printr-o presiune puternică asupra nitului. soare, maș. 54. Mașină-unealtă folosită la nituit. LTR^2. – Prez. ind.: nituiesc. – Nit + suf.-ui.