NITUI vb. IV. Tranz. 1. (Complementul indică două sau mai multe piese) A îmbina, a împreuna, a fixa cu ajutorul niturilor. Se introduce nitul în gaura comună a pieselor de nituit, ioanovici, Tehn. 156. ◊ refl. pas. Ciocan... cu care se nituiește. damé, t. 87. Marginile tolelor de îmbinat se suprapun și se nituiesc direct. ltr² xi, 482. În cazul anumitor construcții cu zăbrele, unele profiluri cu dimensiuni mici se pot nitui pe aripele profilurilor mari. ib. ◊ refl. Fig. În inima neîncărcată se nituise pas cu pas, zi cu zi, o viclenie sănătoasă, popa, v. 309. 2. A forma un al doilea cap al nitului, după ce acesta a fost trecut, prin găurile pieselor care trebuie îmbinate. Există mașini de nituit care execută nituirea fie prin lovituri, ...fie printr-o presiune puternică asupra nitului. soare, maș. 54. Mașină-unealtă folosită la nituit. LTR^2. – Prez. ind.: nituiesc. – Nit + suf.-ui.