nins, ninsă [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~nși, ~e / E: ninge] 1 a Acoperit de zăpadă. 2 a Pe care s-a depus zăpada. 3 a (Fig; d. oameni; îla) ~ de ani (sau) de vreme Bătrân. 4 a (Fig; d. oameni) Cărunt. 5 a (Rar; d. cai) Care are șuvițe albe de păr. 6 sf (Reg; îs) ~ă mare Ninsoare (1).

NINS adj. p. NINGE. 1 🌦 Acoperit cu ninsoare ¶ 2 Ⓕ Cărunt: Ai rămas cu fruntea ~ă și cu fața ciocîrtită (VLAH.).

NINS, -Ă, ninși, -se, adj. Acoperit de zăpadă. E-atît de bine cînd pe drumuri ninse Întîlnești o casă cu lumini aprinse. TOPÎRCEANU, B. 12. Iar cînd bietul bătrîn intră pe ușă nins și plin de frig, eu tresar de bucurie și-l primesc cu un «bună vremea» cald și repetat de cîteva ori în șir. PĂUN-PINCIO, P. 97. Să aluneci pe poleiul de pe ulițele ninse, Să privești prin lucii geamuri la luminile aprinse. EMINESCU, O. I 157. ♦ Fig. Cărunt. Deși bătrîn și nins, în trupu-i drept și falnic ardea un suflet de flacără. SADOVEANU, O. I 248. Cu părul nins, cu ochii mici Și calzi de duioșie, Aieve parc-o văd aici Icoana firavei bunici. IOSIF, PATR. 9. ◊ Expr. Nins de ani (sau de vreme) = bătrîn, cu părul alb. Atîta știau că acum albi erau caii, bătrîn vizitiul, nins de ani doctorul. ANGHEL, PR. 91.

NINS ~să (~și, ~se) 1) v. A NINGE. 2) fig. Care are părul cărunt; încărunțit. ~ pe la tâmple. ◊ (A fi) ~ de ani (sau de vreme) (a fi) bătrân cu părul alb. ~ în luna lui mai încărunțit de tânăr. /v. a ninge

NINGE, pers. 3 ninge, vb. III. Intranz., impers. 1. A cădea zăpadă. ◊ Expr. (Parcă) îi tot ninge și-i plouă (întruna), se spune despre o persoană veșnic nemulțumită, posomorâtă. A-i ninge în barbă (sau pe cap, în păr) = a încărunți. ♦ Tranz. A acoperi ceva cu zăpadă. 2. Tranz. și intranz. Fig. A cădea ca fulgii de zăpadă; a cerne. ♦ Tranz. A lăsa să cadă (ca fulgii de zăpadă). – Lat. ningere.

ninge [At: ANON. CAR. / V: (reg) lin~ / Pzi: 3 ninge / E: ml ningere] 1 viim A cădea zăpada. 2 viim (Pop; îe) Pe când ~a pe miriște (sau de când ~a în căruță) Demult. 3 viim (Îe) Ningă-plouă În orice împrejurare. 4 viim (Îae) Orice s-ar întâmpla. 5 viim (Îe) A-i ~ în barbă (sau pe cap) A încărunți. 6 viim (Îe) (Parcă) îi ~ și (îi) plouă sau (parcă) îi plouă și (îi) ~ Se zice despre cineva care e mereu supărat, posomorât. 7 viim Nici nu-i ~ nici nu-i plouă Se zice despre un om închis, posac, indiferent față de tot ce se întâmplă. 8 vt A acoperi cu zăpadă. 9 vt A presăra zăpadă peste ceva. 10 vt (Fam; îe) Nici îl ~, nici îl plouă Nu are nici o grijă. 11 vt (Îe) E nins în luna lui mai Se spune despre o persoană care a încărunțit devreme. 12 vt (Fig) A încărunți. 13-14 viim, vt (Pan) (A cădea sau) a face să cadă ceva ca fulgii de zăpadă Si: a cerne. 15 vt (Fig) A lăsa să cadă.

NINGE vb. intr. și tr. 1 🌦 A cădea zăpadă: Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară (ALECS.); (P): plouă peste miriște și ninge peste pădure, adică acolo unde nu trebue; (P): parcă tot îi plouă și-i ninge (PANN), e totdeauna posomorît, nu e niciodată cu voie bună: acum lumea s’o posomorît, pare că-i tot ninge și-i plouă (ALECS.); (P): nici nu-mi plouă, nici nu-mi ninge, nu-mi pasă de asta, nu-mi ține de cald, nu mi-e de nici un folos ¶ 2 A face să cadă ca o ninsoare: Crengile-aninate’n cale ning steluțe și se’ndoaie (ALECS.) [lat. nĭngĕre].

NINGE, pers. 3 ninge, vb. III. Intranz., impers. 1. A cădea zăpadă. ◊ Expr. (Parcă) îi tot ninge și-i plouă (întruna), se spune despre o persoană veșnic nemulțumită, posomorâtă. A-i ninge în barbă (sau pe cap, în păr) = a încărunți. ♦ Tranz. A acoperi ceva cu zăpadă. 2. A cădea ca fulgii de zăpadă; a cerne. ♦ Tranz. A lăsa să cadă (ca fulgii de zăpadă). – Lat. ningere.

NINGE, pers. 3 ninge, vb. III. Intranz. 1. Impers. A cădea zăpadă. Joi a început să ningă și să viscolească din nou. BOGZA, Ț. 27. Afară plouă, ninge! afară-i vijelie, Și crivățul aleargă pe cîmpul înnegrit. ALECSANDRI, P. III 3. Bătea vîntu și ningea Și badea la noi venea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 165. ◊ Expr. Parcă-i tot ninge și-i plouă (într-una), se spune despre o persoană veșnic nemulțumită și posomorîtă. Ce naiba, parcă tot îți ninge și-ți plouă!... se minună prietinul de mutra-i posomorîtă. C. PETRESCU, C. V. 52. Da ce stai, bre omule, așa scîrbit, de pare că... îți ninge și-ți plouă. ȘEZ. III 185. I-a nins în barbă (sau în cap, în păr, pe la tîmple) = a încărunțit. ◊ (Cu subiectul «neaua»,«ninsoarea») Vîntu bate, Nu străbate; Neaua ninge, Nu-l atinge. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 516. ♦ Tranz. A acoperi cu ninsoare. Nici ploaia să nu te ploaie, Nici neaua să nu te ningă. HODOȘ, P. P. 47. N-am văzut verde frunzuță Ca la mîndra-n grădinuță; Cît o ninge, cît o plouă Ea e tot mîndră și nouă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 21. 2. Fig. A cădea ca fulgii de zăpadă; a cerne. Ninseseră din piersici suave flori roz-albe. MACEDONSKI, O. I 139. Privește-a nopții mîndră coroană Cum las-a ninge stele din ea. ALECSANDRI, P. II 78. ♦ Tranz. A lăsa să cadă. Cireșii ningeau căzătorii lor fulgi De albă și nobilă floare. COȘBUC, P. II 204. Crengile-aninate-n cale ning steluțe și se-ndoaie. ALECSANDRI, P. III 16.

A NINGE pers. 3 ninge 1. intranz. A cădea zăpadă. Peste noapte a nins. ◊ Plouă-ninge, drumul nu stă se spune pentru a sublinia, că viața nu se întrerupe orice s-ar întâmpla. Îi tot ninge și-i plouă (întruna) se spune despre cineva care este mereu nemulțumit. 2. tranz. 1) A acoperi cu ninsoare. 2) fig. A acoperi cu păr cărunt. 3) fig. A lăsa să cadă (ca fulgii de zăpadă). /<lat. ningere

ninge v. a cădea zăpadă. [Lat. NINGERE].

ning, nins, a ninge v. intr. impers. (lat. ningere, a ninge, d. nix, nivis, zăpadă. V. nea). Se zice despre zăpadă cînd cade din nourĭ: ninge. Fig. Par’că-i tot ninge și plouă, e tot-de-a-una posomorît. V. tr. M’a nins pe haĭne, mĭ-a căzut zăpadă pe haĭne. Fig. M’a nins pe cap, am albit, mĭ-a albit păru.

ninge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. ninge; conj. prez. 3 să ningă; ger. ningând; part. nins

ninge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. ninge; part. nins

ninge vb., ind. prez. 3 sg. ninge; conj. prez. 3 sg. ningă; part. nins

ninge (-g, nins), vb. – A cădea zăpadă. – Mr. (înv.) mîndzire. Lat. ningĕre (Pușcariu 1183; Candrea-Dens., 1232; REW 5926), cf. calabr. ningi „zăpadă”. – Der. ningău, s. m. (decembrie, ninsoare); nins, adj. (cu zăpadă; alb ca zăpada); ninsoare, s. f. (nămete, viscol, zăpadă); ninsoriu, adj. (nins, alb ca zăpada).

a-i ninge și a-i ploua expr. a fi abătut / posomorât / deprimat; a găsi defecte oricui sau la orice.

NINS adj. v. cărunt, sur.

nins adj. v. CĂRUNT. SUR.

NINS, -Ă adj., s. f. 1. adj. Acoperit de zăpadă, pe care s-a depus zăpadă. cf. pontBriant, d. Să aluneci pe poleiul de pe ulițele ninse. eminescu, o. i, 157. Munți cu fruntea ninsă. id. n. 13, cf. ddrf. Cînd bietul bătrîn intră pe ușă nins și plin de frig, eu tresar de bucurie. păun-pincio, p. 97. Văd poarta țărnii... Turnul vechi... O casă... două... Toate ninse! iosif, v. 43. Copacii rari și ninși par de cristal. bacovia, o. 35. O, e-atît de bine cînd pe drumuri ninse Întîlnești o casă cu lumini aprinse. topîrceanu, B. 12. ◊ Expr. Nins de ani (sau de vreme) = (despre oameni) bătrîn. Aîta știau că acum albi erau caii, bătrîn vizitiul, nins de ani doctorul. anghel, pr. 91. ♦ Fig. Cărunt. Cu părul nins, cu ochii mici Și calzi de duioșie, Aieve parc-o văd aici, Icoana firavei bunici. iosif, v. 41. Cînd cineva, descriind pe un bătrîn, vorbește despre părul său nins... dorește să pună în lumină vehemența impresiei primite de la aspectul acelui bătrîn. vianu, m. 70. ♦ (Rar; despre cai) Care are șuvițe albe de păr. cf. enc. vet. 152. 2. s. f. (Regional; determinat de „mare”) Ninsoare (1) (Bumbești Jiu-Tîrgu Jiu), alr i 1 249/825. – pl.: ninși, -se. – v. ninge.