7 definiții pentru încărunțit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCĂRUNȚIT, -Ă, încărunțiți, -te, adj. (Despre păr) Care este cărunt; (despre oameni) cu părul cărunt; p. ext. bătrân. – V. încărunți.

ÎNCĂRUNȚIT, -Ă, încărunțiți, -te, adj. (Despre păr) Care este cărunt; (despre oameni) cu părul cărunt; p. ext. bătrân. – V. încărunți.

încărunțit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: încărunți] 1-2 Încărunțire (1-2).

încărunțit2, ~ă a [At: ODOBESCU, II, 152 / Pl: ~iți, ~e / E: încărunți] 1 (D. păr) Albit. 2 (D. persoane) Cu părul cărunt. 3 (Pex; d. persoane) Îmbătrânit.

ÎNCĂRUNȚIT, -Ă, încărunțiți, -te, adj. (Despre păr) Care este cărunt, care a început să albească; (despre persoane) cu părul cărunt, p. ext. în virstă, bătrîn. Se uită încruntat la soldatul încărunțit din fața sa. VORNIC, P. 121. Lenca răspundea sfioasă, cum se cuvine să vorbească cu o femeie încărunțită. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 145. – Variantă: cărunțit, -ă (ISPIRESCU, L. 353, ODOBESCU, S. II 152) adj.

CĂRUNȚIT, -Ă adj. v. încărunțit.

CĂRUNȚIT, -Ă adj. v. încărunțit.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCĂRUNȚIT adj. (pop.) surit. (Cu părul ~.)

Intrare: încărunțit
încărunțit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încărunțit
  • ‑ncărunțit
  • încărunțitul
  • încărunțitu‑
  • ‑ncărunțitul
  • ‑ncărunțitu‑
  • încărunți
  • ‑ncărunți
  • încărunțita
  • ‑ncărunțita
plural
  • încărunțiți
  • ‑ncărunțiți
  • încărunțiții
  • ‑ncărunțiții
  • încărunțite
  • ‑ncărunțite
  • încărunțitele
  • ‑ncărunțitele
genitiv-dativ singular
  • încărunțit
  • ‑ncărunțit
  • încărunțitului
  • ‑ncărunțitului
  • încărunțite
  • ‑ncărunțite
  • încărunțitei
  • ‑ncărunțitei
plural
  • încărunțiți
  • ‑ncărunțiți
  • încărunțiților
  • ‑ncărunțiților
  • încărunțite
  • ‑ncărunțite
  • încărunțitelor
  • ‑ncărunțitelor
vocativ singular
plural
cărunțit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărunțit
  • cărunțitul
  • cărunțitu‑
  • cărunți
  • cărunțita
plural
  • cărunțiți
  • cărunțiții
  • cărunțite
  • cărunțitele
genitiv-dativ singular
  • cărunțit
  • cărunțitului
  • cărunțite
  • cărunțitei
plural
  • cărunțiți
  • cărunțiților
  • cărunțite
  • cărunțitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încărunțit, încărunțiadjectiv

  • 1. (Despre păr) Care este cărunt; (despre oameni) cu părul cărunt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se uită încruntat la soldatul încărunțit din fața sa. VORNIC, P. 121. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Bătrân. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: bătrân
      • format_quote Lenca răspundea sfioasă, cum se cuvine să vorbească cu o femeie încărunțită. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 145. DLRLC
etimologie:
  • vezi încărunți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.