NICI adv., conj. I. Adv. 1. (Precedă cuvântul sau cuvintele care poartă accentul frazei, exprimând o negație mai categorică decât „nu” și fiind de obicei dublat de „nu”) Nici nu s-a clintit. 2. (În expr.) Nici că = deloc nu... II. Conj. (De obicei urmat de „nu”; leagă două sau mai multe propoziții, stabilind un raport de coordonare copulativă și purtând accentul în frază; repetat, arată excluderea, pe rând, a ideilor exprimate prin propozițiile sau prin cuvintele pe care le precedă) Nu are timp, nici nu dorește. Nici nu vede, nici nu aude. (Leagă două sau mai multe părți ale unei propoziții negative) A fost furtună mare, nu vedeai nici înainte, nici înapoi. ◊ Expr. Nici una, nici două sau nici una, nici alta = îndată, numaidecât; brusc, pe neașteptate. ◊ (Între „nici” și cuvântul negat se intercalează pron. pers. „tu”, iar verbul se omite) Nici tu casă, nici tu masă. – Lat. neque.

nici¹ [At: COD. VOR. 154/27 / V: (îrg) neci, nice, (înv) nece / E: ml neque] 1 c (Îvp; îcn) Continuă și întărește în propozița a doua, pe care o introduce, negația din propoziția întâi Ea n-aude, nici nu vede. 2 c (Îvr) Leagă o propoziție afirmativă de una negativă Deștinse către noi, nici nălțimea lasă. 3 c Leagă două sau mai multe părți ale aceleiași propoziții negative, continuând și întărind negația A fost furtună mare, nu vedeai nici înainte nici înapoi. 4 c (Are; în limba modernă apare de obicei urmat de „nu”) Arată excluderea succesivă a ideilor sau noțiunilor exprimate prin propozițiile ori cuvintele pe care le precedă Nici nu ninge, nici nu plouă. 5 c (Îe) ~ mă ninge, ~ mă plouă Se spune despre bărbații care se află sub ocrotirea unei femei. 6 c Leagă două sau mai multe părți ale aceleiași propoziții negative Nu era nici mai înalt nici mai puternic decât el. 7 c (Îe) ~ tu..., ~ tu... Se spune pentru a accentua lipsa mai multor lucruri. 8 c Arată excluderea succesivă exprimată de negația repetată a numelui predicativ Nu e nici înalt, nici mic. 9 av (Precedă cuvântul ori cuvintele care poartă accentul frazei; în limba modernă apare de obicei însoțit de „nu” și poate fi întărit cu „chiar” sau „măcar”) Exprimă o negație categorică Ca iarna asta nici n-am văzut. 10 av (Îe) ~ cât (e) negru sub unghie Absolut nimic. 11 av (Îlav) ~ atâta În și mai mică măsură. 12 av (Îal) Și mai puțin decât... 13 av (Reg; îlav) ~ încotro În nici o parte. 14 av (Îal) În toate părțile, fără o țintă precisă. 15 av (Îc) ~ un, ~ o Intră în componența adjectivelor pronominale negative, care neagă existența obiectului determinat Nici un zgomot, nici o adiere de vânt. 16 av (Îc) ~ unul, ~ una Intră în componența pronumelor negative, care neagă existența obiectului înlocuit Nu mai e nici unul. 17 av (Îlav) De ~ unele Nimic. 18 av (Îlav) ~ că... Deloc nu...

nici² s [At: COM. SAT. III, 51 / Pl: nct / E: nct] (Olt) Parte anterioară, tare, a râtului de porc.

NICI adv., conj. I. Adv. 1. (Precedă cuvântul sau cuvintele care poartă accentul frazei, exprimând o negație mai categorică decât „nu” și fiind de obicei dublat de „nu”) Nici nu s-a clintit. 2. (În expr.) Nici că = deloc nu... 3. (Împreună cu pron. nehot. „unul”, „una” formează pronume negative) Nu mai e nici unul. ◊ (Adjectival; urmat de art. nehot., „un”, „o”) Nici un zgomot, nici o adiere de vânt nu se simte. II. Conj. (De obicei urmat de „nu”; leagă două sau mai multe propoziții, stabilind un raport de coordonare copulativă și purtând accentul în frază; repetat, arată excluderea, pe rând, a ideilor exprimate prin propozițiile sau prin cuvintele pe care le precedă) Nu are timp, nici nu dorește. Nici nu vede, nici nu aude. ◊ (Leagă două sau mai multe părți ale unei propoziții negative) A fost furtună mare, nu vedeai nici înainte, nici înapoi. ◊ Expr. Nici una, nici două sau nici una, nici alta = îndată, numaidecât; brusc, pe neașteptate. ◊ (Între „nici” și cuvântul negat se intercalează pron. pers. „tu”, iar verbul se omite) Nici tu casă, nici tu masă. – Lat. neque.

NICI² conj. (De obicei urmat de «nu»; învechit, regional și arhaizant, fără «nu»; leagă două sau mai multe propoziții, stabilind un raport de coordonare copulativă; repetat, arată excluderea, pe rînd, a ideilor exprimate prin propozițiile sau prin cuvintele pe care le precedă) Nici nu vede, nici n-aude. TOPÎRCEANU, B. 25. Puiule, secuiule! Nici eu să robesc la tine, Nici tu să robești la mine. ALECSANDRI, P. II 24. Nici mi-i foame, nici mi-i sete, Nici mi-i dor de codru verde. ȘEZ. V 12. Nici nu suie, nici coboară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 127. ◊ (Leagă două sau mai multe părți ale unei propoziții cu predicatul negativ) Să nu ocolești nici deal, nici vale, nici munte, nici iaz. DELAVRANCEA, A. 98. S-a și stîrnit un vifor... de nu vedeai nici înainte, nici înapoi. CREANGĂ, P. 143. Dorul meu odihnă n-are, Nici la umbră, nici la soare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 381. ◊ Expr. Nici așa și nici așa v. așa. Nici una, nici două sau nici una, nici alta = fără multă vorbă, îndată, imediat, numaidecît. Fiul cel mic... se pomeni cu zîna că vine, și nici una nici alta, țop! se prinse lîngă dînsul în horă. ISPIRESCU, L. 213. Și nici una, nici două, haț! pe ied de gît, îi retează capul pe loc, și-l mînîncă. CREANGĂ, P. 23. M-am dus la Galați cu trăsura mea cea galbănă, și cum am agiuns, nici una, nici două... țup în vapor. ALECSANDRI, T. I 310. ◊ (Între «nici» și cuvîntul negat se intercalează pron. pers. «tu» iar verbul se omite, subînțelegîndu-se) Nici tu casă, nici tu masă, nimic, nimic, dară nimic n-aveau după sufletul lor. ISPIRESCU, L. 174. Femeia lui Ipate și cu baba, cînd se trezesc din amețeală, nici tu drumeț, nici tu copil, nici tu nemica! CREANGĂ, P. 174. Nici tu sat, nici tu tîrg, nici tu nemica. De ce mergi înainte, numai peste pustietăți dai. id. ib. 201. ◊ (Leagă două propoziții negative continuînd și întărind în propoziția a doua negația din propoziția întîi) Nu caut vorbe pe ales, Nici știu cum aș începe. EMINESCU, O. I 173. Obștea ne-a trimis pre noi să-ți spunem că norodul nu te vrea, nici te iubește. NEGRUZZI, S. I 139. Trandafire, n-ai mai fi, Nici în oale-ai înflori! ALECSANDRI, P. P. 341. ◊ (Uneori precedat de «și») Nu s-a mai pomenit și nici cred că s-a mai pomeni una ca asta undeva. CREANGĂ, P. 102. ♦ (Leagă două sau mai multe părți ale aceleiași propoziții, negînd noțiunea exprimată prin cuvîntul pe care îl precedă) Lișițile, nefiind chioare nici moarte, au zburat. CREANGĂ, P. 46.

NICI¹ adv. 1. Cuvînt folosit în propozițiile negative, pentru a întări negația sau cu valoare de negație. E lung pămîntul, ba e lat, Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i. COȘBUC, P. I 53. Nici n-aveți idee ce bun e Radu al meu. VLAHUȚĂ, O. A. 111. Nu știu ce făcuseră, că nici focul nu era făcut pe vatră. ISPIRESCU, L. 23. Satul, văzînd că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărî să-l spînzure. CREANGĂ, P. 329. ◊ Expr. Nici pas = de loc. Voi priveghea nurorile... și nu le-oi lăsa nici pas a ieși din casă, în lipsa feciorilor mei. CREANGĂ, P. 4. A nu zice nici cîrc v. cîrc. Nici de loc (sau, învechit, de leac) = absolut de loc. Mult e dușmanul jurat: Te vede că plîngi de foc, Lui nu-i pasă nici de loc. TEODORESCU, P. P. 318. ◊ (Învechit, neînsoțit de negația «nu») O, tu nici visezi, bătrîne, cîți în cale mi s-au pus! EMINESCU, O. I 146. 2. (Urmat de «că» formează loc. adv. care constituie o negație mai categorică decît «nu») De loc nu... Așa luptă, nici că s-a mai văzut. ISPIRESCU, L. 223. Mai mare pedeapsă decît asta, nici că se mai poate! CREANGĂ, P. 320. Vie valuri mari de foc, Nici că m-or clinti din loc. ALECSANDRI, P. II 13. 3. (Împreună cu pronumele nehotărît «unul», «una» formează pronume negative) Poate că nici unul, pentru nimic în lume, nu ar fi cerut însă celuilalt să mai rămîie. CAMIL PETRESCU, U. N. 137. Aș vrea s-alerg spre ei, să-i strîng în brațe, Să-i dăruiesc... dar nu mai e nici unul. IOSIF, P. 21. ◊ (Adjectival, urmat de art. nehot. «un», «o») Era convins de mult că nici o scăpare nu mai există. BART, E. 388. Nici un zgomot, nici o mișcare, nici o adiere de vînt nu se simte. VLAHUȚĂ, O. A. 410.

NICI¹ conj. (folosit în cuplu corelativ, exprimă un raport copulativ negativ) Nici nu vede, nici nu aude. ◊ Nici tu casă, nici tu masă a nu avea nimic; a fi sărac. /<lat. neque

NICI² adv. 1) (atribuie celor spuse un caracter negativ mai pronunțat). ~ nu ascultă. 2) (intră în componența unor cuvinte compuse) Niciodată. Nicidecum. /<lat. neque

nici conj. negativă: nici alb, nici negru; nicidecum, în niciun chip. [Vechiu-rom. nece = lat. NEQUE].

nicĭ conj. negativă (vrom. nece și necĭ, d. lat. nĕque): nicĭ alb, nicĭ negru; nicĭ n’am auzit de asta; nicĭ el chear. Nicĭ de cum (rar nicĭ ca cum), de loc, de fel, în nicĭ un mod: nu se vede nicĭ de cum. Vechĭ și níceșĭ. Azĭ în Trans. și nice.

nece c, av vz nici¹

neci c, av vz nici¹

nice c, av vz nici¹

néce V. nicĭ.

necĭ V. nicĭ.

nici² conjcț. (~ eu, ~ tu; ~ azi, ~ mâine; ~ unul, ~ altul/celălalt; ~ nu ninge, ~ nu plouă)

!nici¹ adv. (~ eu nu știu. ~ azi n-a venit. ~ nu mă gândesc. Nu știu și nici nu mă interesează.)

nici¹ (nici măcar) adv. (nici eu nu știu, nici azi n-a venit, nici nu mă gândesc)

nici² conjcț. (numai corelative: nici eu, nici tu; nici azi, nici mâine; nici nu ninge, nici nu plouă)

nici adv., conj.

!nici cum adv. + adv. (~ am spus eu, ~ zici tu.)

+nici măcar loc. adv.

+nici o² adv. + num. (după ~ săptămână; N-am ~ soră, nici mai multe.)

!nici o dată (nici o singură dată) adv. + loc. adv. (Nu s-a dus acolo ~, nici de mai multe ori.)

!nici odată (nici odinioară) adv. + adv. (Nu l-am crezut ~, nu-l cred nici astăzi.)

!nici odinioară (desp. -ni-oa-) adv. + adv. (Nu m-a ascultat ~, nu mă ascultă nici astăzi.)

!nici un² adv. + num. (după ~ kilometru; N-am ~ frate, nici mai mulți.)

!nici una¹ adv. + num. (N-am ~, nici mai multe surori. Nu participă ~, nici mai multe.)

!nici una² adv. + pr. (~, nici alta/nici cealaltă)

!nici unu adv. + num. (N-am ~, nici mai mulți frați. Nu participă ~, nici mai mulți.)

!nici unul adv. + pr. (~, nici altul/nici celălalt)

nici conj. – Exprimă negația. – Var. (înv.) nece, nice. Mr. niți, ninți megl. niți. Lat. nĕquĕ (Pușcariu 1179; Candrea-Dens., 1229; REW 5868), cf. prov., fr., cat., sp. ni, port. nem. – Comp. niciun, adj., negativ, cf. megl., mr. nițiun, istr. niciur, care presupun un lat. nĕquĕ unus (Diez, I, 290; Densusianu, Hlr., 164; Pușcariu 1179; Candrea-Dens., 1230; REW 5896), cf. v. fr. neisune, it. nessuno, sp. ningún; nicicînd, adv. (niciodată); nicicum, adv. (în nici un fel); niciodată, adv. (în nici o vreme); niciunde, adv. (în nici un loc). – Cf. nicăieri.

nici s.n. (reg.) partea anterioară, tare, a râtului de porc.

a nu zice nici pâs expr. 1. a păstra un secret; a fi discret. 2. a răbda, a îndura o dojană, o mustrare, un afront etc. fără a crâcni.

nici albă, nici neagră / nici cal, nici măgar / nici călare, nici pe jos / nici în car, nici în căruță expr. 1. (d. o situație) nehotărât, indecis. 2. ambiguu, de o calitate sau o compoziție incertă.

nici bechi / boacă / bucățică expr. nimic.

nici cât să chiorăști un șoarece / cât o ciupitură de purice / cât negru sub unghie / cât un vârf de ac expr. deloc.

nici cu miliția / cu poliția / de frică expr. nicicum, în nici un caz.

nici dracu’ / naiba expr. nimeni.

nici în clin, nici în mânecă expr. fără nici o legătură (cu cineva sau ceva).

nici în ruptul capului / mort expr. v. nici cu miliția.

nici pe dracu’ / pe naiba expr. (pop.) nimic.

nici pomeneală / poveste expr. nicidecum.

nici prea-prea, nici foarte-foarte expr. așa și așa; nici bine, nici rău; potrivit, mediocru.