2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEVOÍT, -Ă, nevoiți, -te, adj. Care este silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; obligat, dator. – V. nevoi.

nevoit, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 101v/14 / Pl: ~iți, ~e / E: nevoi] 1 (Înv) Torturat. 2 (Înv) Păgubit. 3 Constrâns. 4 (Înv) Îngrijit.

NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

nevoi [At: COD. VOR. 42/8 / Pzi: ~esc / E: nevoie] (Înv) 1 vtu A necesita (2). 2 vr A se chinui. 3 vt A păgubi. 4 vt (Asr; pasiv) A obliga (prin constrângere). 5-6 vri (Pop; urmat de determinări care arată scopul) A face eforturi Si: a (se) strădui. 7 vi A încerca depunând eforturi, grăbindu-se. 8 vr A se obișnui. 9 vr A se îndeletnici cu... 10-11 vri (Udp „de”) A avea grijă de ceva sau de cineva. 12-13 vri (Ccd sau udp „asupra”, „împotriva”) A ține piept Si: a rezista.

NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la pasiv, urmat de un infinitiv sau de o propoziție completivă cu verbul la conjunctiv) A fi silit sau constrîns; a fi obligat, dator. În vremea iernii e nevoit să se acopere cu șube. SADOVEANU, E. 94. Societatea ce se afla aici fusese nevoită a se închide în casă și a căuta distracții în convorbiri. BOLINTINEANU, O. 414. Sinan, trebuind a înainta spre București, era nevoit a trece pe la Călugăreni. BĂLCESCU, O. I 198. 2. Refl. (Învechit și arhaizant) A se sili, a se strădui, a face eforturi, a se trudi, a se căzni. De două luni de cînd se nevoiește el n-a văzut măcar un drac... să se ia la harță cu dînsul. STĂNOIU, C. I. 168. Văzîndu-l păzitorul cum se nevoia a-și scoate calul și căruța din noroi, i se făcu milă de el. ISPIRESCU, L. 374. Nevoindu-se cu silă să se urce pîn’la ea. NEGRUZZI, S. II 6.

A NEVOÍ ~iésc tranz. (folosit, mai ales, la pasiv) A pune cu forța (să facă ceva); a sili; a impune; a obliga; a constrânge. /Din nevoie

nevoì v. a căuta cu anevoie, a se opinti: se nevoiesc în deșert OD.

nevoĭésc v. tr. (d. nevoĭe; bg. nevolĭy). Silesc, constrîng: l-a nevoit să plece. V. refl. Mă silesc, mă opintesc: mult m’am nevoit să ridic peatra!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*nevoít (obligat) adj. m., pl. nevoíți; f. nevoítă, pl. nevoíte

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

nevoí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nevoiésc, imperf. 3 sg. nevoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. nevoiáscă

nevoi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nevoiesc, conj. nevoiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEVOÍ vb. v. canoni, căzni, cere, chinui, comporta, forța, frământa, impune, împotrivi, munci, necăji, necesita, obosi, osteni, pretinde, reclama, rezista, sforța, sili, solicita, strădui, trudi, zbate, zbuciuma.

NEVOÍ vb. a constrânge, a forța, a obliga, a sili. (Sunt ~ să...)

nevoi vb. v. CANONI. CĂZNI. CERE. CHINUI. COMPORTA. FORȚA. FRĂMÎNTA. IMPUNE. ÎMPOTRIVI. MUNCI. NECĂJI. NECESITA. OBOSI. OSTENI. PRETINDE. RECLAMA. REZISTA. SFORȚA. SILI. SOLICITA. STRĂDUI. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA.

NEVOI vb. a constrînge, a forța, a obliga, a sili. (Sînt ~ să...)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nevoít, nevoítă, adj. (înv.) chinuit (fizicește), torturat.

Intrare: nevoit
nevoit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nevoit
  • nevoitul
  • nevoitu‑
  • nevoi
  • nevoita
plural
  • nevoiți
  • nevoiții
  • nevoite
  • nevoitele
genitiv-dativ singular
  • nevoit
  • nevoitului
  • nevoite
  • nevoitei
plural
  • nevoiți
  • nevoiților
  • nevoite
  • nevoitelor
vocativ singular
plural
Intrare: nevoi
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nevoi
  • nevoire
  • nevoit
  • nevoitu‑
  • nevoind
  • nevoindu‑
singular plural
  • nevoiește
  • nevoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nevoiesc
(să)
  • nevoiesc
  • nevoiam
  • nevoii
  • nevoisem
a II-a (tu)
  • nevoiești
(să)
  • nevoiești
  • nevoiai
  • nevoiși
  • nevoiseși
a III-a (el, ea)
  • nevoiește
(să)
  • nevoiască
  • nevoia
  • nevoi
  • nevoise
plural I (noi)
  • nevoim
(să)
  • nevoim
  • nevoiam
  • nevoirăm
  • nevoiserăm
  • nevoisem
a II-a (voi)
  • nevoiți
(să)
  • nevoiți
  • nevoiați
  • nevoirăți
  • nevoiserăți
  • nevoiseți
a III-a (ei, ele)
  • nevoiesc
(să)
  • nevoiască
  • nevoiau
  • nevoi
  • nevoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nevoit

  • 1. Care este silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel.
    surse: DEX '09 sinonime: dator obligat

etimologie:

  • vezi nevoi
    surse: DEX '09

nevoi

  • 1. tranzitiv (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • În vremea iernii e nevoit să se acopere cu șube. SADOVEANU, E. 94.
      surse: DLRLC
    • Societatea ce se afla aici fusese nevoită a se închide în casă și a căuta distracții în convorbiri. BOLINTINEANU, O. 414.
      surse: DLRLC
    • Sinan, trebuind a înainta spre București, era nevoit a trece pe la Călugăreni. BĂLCESCU, O. I 198.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv învechit popular A face eforturi; a se strădui, a se căzni.
    exemple
    • De două luni de cînd se nevoiește el n-a văzut măcar un drac... să se ia la harță cu dînsul. STĂNOIU, C. I. 168.
      surse: DLRLC
    • Văzîndu-l păzitorul cum se nevoia a-și scoate calul și căruța din noroi, i se făcu milă de el. ISPIRESCU, L. 374.
      surse: DLRLC
    • Nevoindu-se cu silă să se urce pîn’ la ea. NEGRUZZI, S. II 6.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • nevoie
    surse: DEX '09 DEX '98