2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEVOIÁȘ, -Ă, nevoiași, -e, adj., s. m. și f. 1. (Om) care este lipsit de mijloace materiale, care nu are nici cele necesare traiului; sărman, sărac; p. ext. care duce o viață grea; necăjit, muncit, trudit, nenorocit. 2. (Pop.) (Om) care este lipsit de vlagă, de putere, slab; incapabil de a face ceva (bun), becisnic, neputincios. [Pr.: -vo-iaș] – Nevoie + suf. -aș.

nevoiaș, ~ă a [At: N. TEST. (1648), 257r/6 / Pl: ~i, ~e / E: nevoie + -aș] 1 Care este lipsit de posibilități materiale. 2 Care nu are nici cele necesare traiului Si: sărman, sărac, (îvp) neavut (3), (îvr) mesericos, (reg) pământit. 3 (Pex) Nenorocit (2). 4 (Rar; udp „de”) Care este lipsit de ceva. 5 (Pop) Lipsit de putere Si: slab. 6 (Pop) Incapabil de a face ceva bun Si: becisnic. 7 (Rar) Pipernicit. 8 (Înv) Care creează dificultăți, griji Si: buclucaș.

NEVOIÁȘ, -Ă, nevoiași, -e, adj. 1. Care este lipsit de mijloace materiale, care nu are nici cele necesare traiului; sărman, sărac; p. ext. care duce o viață grea; necăjit, muncit, trudit, nenorocit. 2. (Pop.) Care este lipsit de vlagă, de putere, slab; incapabil de a face ceva (bun), becisnic, neputincios. [Pr.: -vo-iaș] – Nevoie + suf. -aș.

NEVOIÁȘ, -Ă, nevoiași -e, adj. 1. Lipsit de mijloace materiale; sărac, mizer. Imprimate făcute pentru firme nevoiașe rău platnice. PAS, Z. I 304. O femeie nevoiașă... veni la schit. GALACTION, O. I 317. Averea și-a făcut-o împrumutînd pe oamenii nevoiași și luîndu-le dobînzi îngrozitoare. DEMETRESCU, O. 137. ◊ (Substantivat) Găsea de cărat lemne nevoiașilor din alte străzi și oamenii îl căutau. DUNĂREANU, CH. 18. ♦ Sărăcăcios, prăpădit. Tot frămîntîndu-se cu firea ca să afle că ce ar putea să fie în nevoiașul acela de tron, își amăra viața. ISPIRESCU, U. 95. 2. Lipsit de vlagă; neajutorat, nepriceput, incapabil, becisnic. Bătrînul avea niște cai, cam nevoiași. PREDA, Î. 115. Se văzu mic și nevoiaș pe lîngă frate-său. VISSARION, B. 14. ◊ (Substantivat) Nevoiașul la toate Zice că nu poate. PANN, P. V. I 104.

NEVOIÁȘ ~ă (~i, ~e) și substantival Care nu dispune de mijloace de existență; sărac; sărman; mizer. /nevoie + suf. ~aș

nevoiaș m. 1. cel ce se află în nevoie, sărac; 2. infirm, neputincios: omul nevoiaș se înneacă pe uscat PANN.

nevoĭáș, -ă adj. (d. nevoĭe și suf. aș; ung. nevolyás, nyavalyás). Care are multe nevoĭ, sărac neputincĭos: om nevoĭaș, populațiune nevoĭașă. – În est nevoĭeș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!nevoiáș (pop.) adj. m., s. m., pl. nevoiáși; adj. f., s. f. nevoiáșă, art. nevoiáșa, pl. nevoiáșe

nevoiáș adj. m., pl. nevoiáși; f. sg. nevoiáșă, pl. nevoiáșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEVOIÁȘ adj., s. 1. adj., s. v. sărac. 2. adj. v. biet.

NEVOIÁȘ adj. v. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit.

NEVOIÁȘ adj., s. v. incapabil, necapabil, neputincios, prăpădit, slăbănog.

NEVOIAȘ adj., s. 1. adj., s. calic, necăjit, sărac, sărman, (livr.) mizer, (rar) mofluz, (înv. și pop.) neajuns, neavut, pirpiriu, (pop. și fam.) nepricopsit, (pop.) sărăcan, (înv. și reg.) mișel, slăbănog, (reg.) misăricios, oarfăn, obielos, pămîntit, (Ban.) bedaș, (înv.) measer, neputernic, neputincios, siromah, (fam. fig. și depr.) păduchios. (E un biet om ~.) 2. adj. biet, nenorocit, sărac, sărman, (livr.) mizer, pauper, (pop.) nemernic, păcătos, sărăcan, (înv. și reg.) ticăit, ticălos, (prin Munt. și Olt.) săget, (înv.) cainic, mișel, mișelos. (Un țăran ~; ~ul de mine!)

nevoiaș adj. v. CHIRCIT. DEGENERAT. ÎNCHIRCIT. NEDEZVOLTAT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. SFRIJIT.

nevoiaș adj., s. v. INCAPABIL. NECAPABIL. NEPUTINCIOS. PRĂPĂDIT. SLĂBĂNOG.

Nevoiaș ≠ avut, bogat, înstărit

Intrare: nevoiaș (adj.)
nevoiaș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nevoiaș
  • nevoiașul
  • nevoiașu‑
  • nevoiașă
  • nevoiașa
plural
  • nevoiași
  • nevoiașii
  • nevoiașe
  • nevoiașele
genitiv-dativ singular
  • nevoiaș
  • nevoiașului
  • nevoiașe
  • nevoiașei
plural
  • nevoiași
  • nevoiașilor
  • nevoiașe
  • nevoiașelor
vocativ singular
plural
Intrare: nevoiaș (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nevoiaș
  • nevoiașul
  • nevoiașu‑
plural
  • nevoiași
  • nevoiașii
genitiv-dativ singular
  • nevoiaș
  • nevoiașului
plural
  • nevoiași
  • nevoiașilor
vocativ singular
  • nevoiașule
  • nevoiașe
plural
  • nevoiașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nevoiaș, -ă nevoiașă

etimologie:

  • Nevoie + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09