2 intrări

28 de definiții

din care

Explicative DEX

NESAȚ s. n. Dorință puternică, poftă, aviditate, lăcomie. [Var.: nesațiu s. n.] – Pref. ne- + saț.

NESAȚIU s. n. v. nesaț.

NESAȚIU s. n. v. nesaț.

NESAȚIU s. n. v. nesaț.

NESĂTUL, -Ă, nesătui, -le, adj. 1. Care nu s-a săturat; care nu se simte sătul niciodată; flămând. 2. Fig. Nesățios (1). – Pref. ne- + sătul.

nesaț sn [At: CORESI, EV. 504 / V: (înv) ~iu / Pl: ~uri / E: ne- + saț] 1 Poftă exagerată de mâncare sau de băutură Si: lăcomie, insațiabilitate, (rar) nesațietate (1) 2 (Pex) Dorință nemăsurată de câștig, de bogăție Si: cupiditate, aviditate, (rar) nesațietate (2). 3 Lipsă de cumpătare Si: (rar) nesațietate (3). 4 Râvnă continuă pentru ceva. 5 Dorință sau plăcere intensă și continuă care nu poate fi potolită.

nesațiu1 sn vz nesaț

nesătul, ~ă smf, a [At: CORESI, EV. 398 / Pl: ~ui, ~e / E: ne- + sătul] 1-2 (Om) care nu s-a săturat cu ce a mâncat Si: nesăturat (1-2). 3-4 (Reg) (Om) care se satură greu Si: măncăcios. 5-6 (Fig) Nesăturat (3-4).

NESAȚ s. n. Dorință puternică, poftă, aviditate, lăcomie. [Var.: nesațiu s. n.] – Ne- + saț.

NESĂTUL, -Ă, nesătui, -Ie, adj. 1. Care nu s-a săturat; care nu se simte sătul niciodată; flămând. 2. Fig. Care nu se satură cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesățios (1). – Ne- + sătul.

NESAȚ s. n. (De obicei în loc. adv., construit cu prep. «cu») Poftă, lăcomie, aviditate, dorință arzătoare. V. lăcomie. De pe plută, din goană, ochii noștri beau cu nesaț frumusețile acestea, care curg și nu se mai sfîrșesc. VLAHUȚĂ, O. A. 419. O, vino iar în al meu braț, Să te privesc cu mult nesaț. EMINESCU, O. I 235. – Variantă: nesațiu (C. PETRESCU, A. 310, BART, E. 352, MACEDONSKI, O. I. 222, VLAHUȚĂ, O. A. 215) s. n.

NESĂTUL, -Ă, nesătui, -le, adj. Care nu s-a săturat, care n-a mîncat de ajuns; care nu se simte sătul niciodată. (Fig.) Nesătul, nesățios, A ros munții pîn’ la os! DEȘLIU, M. 22.

NESAȚ n.: Cu ~ a) cu poftă nepotolită; cu sete; cu aviditate; b) cu plăcere și cu admirație. /ne- + saț

NESĂTUL ~ă (~i, ~e) (negativ de la sătul) 1) Care nu se simte sătul niciodată. 2) fig. Care tinde să obțină și să aibă cât mai mult; nesățios; lacom. /ne- + sătul

nesațiu n. 1. fire nesăturată; 2. fig. lăcomie fără margini.

nesáț și -áțiŭ n., pl. urĭ (ne- și saț, sațiŭ). Lipsă de saț, nesăturare. – Fig. Mare poftă: a sorbi cu nesaț vorbele cuĭva. – Vechĭ și adj.: lăcomia cea nesație.

nesăturát, -ă adj. Care nu se satură, lacom, insațiabil. – Și nesătúl (după vsl. ne-sytŭ) în Let. 2, 34.

Ortografice DOOM

nesaț s. n.

nesătul adj. m., pl. nesătui; f. nesătu, pl. nesătule

nesaț s. n.

nesătul adj. m., pl. nesătui; f. nesătulă, pl. nesătule

nesaț s. n.

nesătul adj. m., pl. nesătui; f. sg. nesătulă, pl. nesătule

Sinonime

NESAȚ s. 1. v. lăcomie. 2. aviditate, lăcomie, poftă. (Privea cu nesaț la...)

NESĂTUL adj. 1. v. flămând. 2. v. mâncăcios. 3. v. hrăpăreț.

NESĂTUL adj. v. avid, lacom, neîndestulat.

NESAȚ s. 1. lăcomie, (livr.) insațiabilitate, voracitate, (rar) nesațiabilitate, (pop.) saț, (înv.) poftă. (~ la mîncare.) 2. aviditate, lăcomie, poftă. (Privea cu ~ la...)

NESĂTUL adj. 1. flămînd, flămînzit, înfometat, nemîncat, (rar) înfomat, (reg.) fometos, (prin Transilv. și Ban.) sec. (Om veșnic ~.) 2. avid, lacom, mîncăcios, nesățios, pofticios, (livr.) insațiabil, vorace, (rar) lăcomit, lăcomos, (înv. și reg.) mîncător, (reg.) lingareț, mîncăreț, (Mold.) hulpav, (înv.) hrănaci, mîncaci. (Tare e ~ la mîncare.) 3. aprig, apucător, hrăpăreț, lacom, (livr.) cupid, rapace, (pop.) hapsîn. (Om ~.)

nesătul adj. v. AVID. LACOM. NEÎNDESTULAT.

Intrare: nesaț
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nesaț
  • nesațul
  • nesațu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • nesaț
  • nesațului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N56)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nesațiu
  • nesațiul
  • nesațiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • nesațiu
  • nesațiului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: nesătul
nesătul adjectiv
adjectiv (A9)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nesătul
  • nesătulul
  • nesătulu‑
  • nesătu
  • nesătula
plural
  • nesătui
  • nesătuii
  • nesătule
  • nesătulele
genitiv-dativ singular
  • nesătul
  • nesătulului
  • nesătule
  • nesătulei
plural
  • nesătui
  • nesătuilor
  • nesătule
  • nesătulelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nesațsubstantiv neutru

  • 1. Dorință puternică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De pe plută, din goană, ochii noștri beau cu nesaț frumusețile acestea, care curg și nu se mai sfîrșesc. VLAHUȚĂ, O. A. 419. DLRLC
    • format_quote O, vino iar în al meu braț, Să te privesc cu mult nesaț. EMINESCU, O. I 235. DLRLC
etimologie:
  • ne- + saț. DEX '09

nesătul, nesătuadjectiv

  • 1. Care nu s-a săturat; care nu se simte sătul niciodată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: flămând
  • 2. figurat Care nu se satură cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; nesățios. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Nesătul, nesățios, A ros munții pîn’ la os! DEȘLIU, M. 22. DLRLC
etimologie:
  • ne- + sătul. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.