năsilnic, ~ă a [At: CCR 125/4 / V: (îvp) ~sâl~, (înv) ~săl~, ~sel~, nesâl~, nes~, (reg) ~sal~, nâsăl~, (îvr) nesâlnec / Pl: ~ici, ~ice / E: slv насильнъ] 1 (Îvp) Violent. 2 (Îvp) Rău. 3 (Îvp) Aspru. 4 (Îvp) Neîndurător. 5 (Îvp) Crunt. 6 (Înv; d. animale) Crud. 7 (Înv, d. animale) Sălbatic. 8 (Înv) Puternic. 9 (Îrg) Iute. 10 (Îrg) Vioi. 11 (Îrg) Neastâmpărat. 12 (Îrg; spc; d. cai) Nărăvaș (2). 13 (Îvr) Greu de suportat. 14 (Îvr) Dificil. 15 (Îrg) Nemulțumit. 16 (Îrg) Cârcotaș. 17 (Îrg) Mofturos. 18 (Îrg) Încăpățânat. 19 (Îrg) Ambițios. 20 (Reg) Nepăsător. 21 (Reg) Inactiv. 22 (Reg) Leneș. 23 (Reg) Nătâng (1). 24 (Înv; d. pământ) Neroditor.

†NĂSILNIC, NĂSĂLNIC, NĂSÎLNIC adj. Mold. Grozav, cumplit, violent, brutal: muiarea ce... va zice că (bărbatul ei) au fost năsilnic, de o au fost bătînd, fără de cale (PRV.-MB.); Căci nu răbda năsîlnica zînă Ca rîndu bun oamenii să păzască (BD.-DEL.) [vsl. nasilĭnŭ].

NĂSILNIC, -Ă, năsilnici, -e, adj. (Învechit și regional) Grozav, cumplit, năprasnic, violent; rău, îndărătnic. (Atestat în formele năsîlnic și năsălnic) Așa s-au făcut de năsălnic.. parcă nu a bine. CONTEMPORANUL, V_I 292. Năsîlnica zînă... Încălecînd, la iad să pogoară. BUDAI-DELEANU, Ț. 74. – Variante: năsălnic, -ă, năsîlnic, -ă adj.

năsilnic a. Mold. amarnic, violent: fiară năsilnică. [V. silnic].

năsílnic și (pop.) -îlnic, -ă adj. (vsl. na-sĭlinŭ, sîrb. nasilin, -ina, silnic, rus. nasilinyĭ, violent, vehement, nasilĭnik, cel ce ĭa cu forța. V. silnic). Est. Violent, vehement, silnic: vînt năsilnic. Adv. În mod năsilnic: vîntul bătea năsilnic.

năsalnic, ~ă a vz năsilnic

năsălnic a vz năsilnic

năsâlnic, ~ă a vz năsilnic

năselnic, ~ă a vz năsilnic

nâsălnic, ~ă a vz năsilnic

nesâlnec, ~ă a vz năsilnic

nesâlnic, ~ă a vz năsilnic

nesilnic, ~ă a vz năsilnic

NĂSĂLNIC 👉 NĂSILNIC.

NĂSĂLNIC, -Ă adj. v. năsilnic.

NĂSÎLNIC, -Ă adj. v. năsilnic.

năsilnic (înv., reg.) adj. m., pl. năsilnici; f. năsilnică, pl. năsilnice

năsilnic (înv., reg.) adj. m., pl. năsilnici; f. năsilnică, pl. năsilnice

năsilnic adj. m., pl. năsilnici; f. sg. năsilnică, pl. năsilnice

NĂSILNIC adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent.

năsilnic adj., adv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CÎINOS. CRÎNCEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NEVRUȚĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎMBLÎNZIT. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC. SÎNGEROS. VIOLENT.

NĂSILNIC, -Ă adj. 1. (Învechit și popular) Violent, brutal; rău, aspru, neîndurător, crunt. Cînd vedem nevoile nevolnicilor și boalele greale a bolnavilor... să nu fim năsălnici cătră dînșii (a. 1683). ccr 125/4. Venit-am la pămîntul carele ne-ai trimis pre noi, pămînt carele cură miare și lapte și aceasta e roada lui, fără numai iaste năsilnică limba ce lăcuieșie pămîntul și cetățile mari zidite. biblia (1688), 105¹/36. Omul năsîlnic la inimă cădea-va la rău, că nu putea altu a fi asemene lui în răutate (sfîrșitul sec. XVII). mag. ist. ii, 200/3. Acest domnu Grigorie Vodă era foarte grabnic și năselnic. neculce, l. 380. Pentru căci îi supără diavolul, să fac din eiși răi și năsălnici. iacov, syn. 43^r/20. Căci nu rabdă năsîlnica zînă Ca rînd bun oamenii să păzască. Budai-deleanu, ț. 74, cf. lb, cihac, ii, 344, ddrf, alexi, w., tdrg, șăineanu, d. u., marian, d. 130. Tătarele o fost tare năsălnici oameni, o fost ducînd oamenii legaț de cal. arh. folk. i, 181. ◊ (Substantivat) Plecați-vă cu toată frica domnilor voștri, nu numai bunilor și blînzilor, ce și năsilnicilor. n. test. (1648), 183^v/21. ◊ (Adverbial) Și de va zice bine, pace robului tău, iară de va răspunde nesilnic, să știi că s-au săvîrșit răul de la el. biblia (1688), 211¹/19. Vîntu bătea năsilnic. scriban, d. Amintirile... îl munceau năsilnic. c. petrescu, a. r. 188. ♦ (Învechit; despre animale) Crud; sălbatic. Leu, fiară năsilnică. moxa, 379/29. Și dacă l-au pus domn, au luat pildă de pre capul acei hieri năsîlnice, zimbru. ureche, let. i, 99/7. 2. (Învechit) Puternic, tare. Zic perșii cum Chiros era părinte, iar Camvis stăpîn..., căci era greu și năsălnic. herodot (1645), 184. Căci nesîlnică e mîna lui preste noi. biblia (1688), 198¹/13, cf. 372²/39. În călcarea ticăloasei țări ce era să se calce de atîtea oști grele și nesilnice ca acelea... lăsat-au toate la mila și chivernisirea cerescului împărat (sfîrșitul sec. XVII). mag. ist. ii, 205/19,. cf. budai-deleanu, lex., barcianu, alexi, w. ◊ (În context figurat) Preoții cu trîmbița cuvîntului lui D[u]mn[e]zeu încungiură cetatea cea năsîlnică a inimii omenești. maior, p. 157/16. ◊ (Substantivat) Să nu faceți strîmbătate la judecată, să nu iai obrazul săracului nice să-l auzi obrazul năsilnicului, cu dereptate să judeci pre vecinul tău. biblia (1688), 85¹/9. 3. (Învechit și regional) Iute, vioi, neastîmpărat; spec. (despre cai) nărăvaș. Capra nesîlnică... adeseori încîlcea ițele lui Sîn-Petru. f (1890), 289. Pune la o sanie doi cai neînvățați și năsălnici, de să ferească Dumnezeu, și-i dă drumul prin tîrgul acela. pamfile, cr. 110, cf. a v 16, vi 9, lexic reg. 9, 71, mat. dialect. i, 213. ◊ (Adverbial) Iară pre creștin, i s-au calul sălbătăcit și mergea năsîlnic, ca nu-ntr-alte date, și-l trîntea. dosoftei, v. s. noiembrie 118^v/18. 4. (Învechit, rar) Greu de suportat; dificil. Și zise: nu D[oa]mne, fămeaie întru nesilnică zi sînt eu... și răvărsu sufletul mieu înaintea Domnului. biblia (1688), 194²/53, cf. 125¹/12. 5. (Învechit și regional) Nemulțumit; cîrcotaș; mofturos; îndărătnic; ambițios. Norod năsilnic la grumaz ești. biblia (1688), 132²/21. Eu știu pricea ta și cerbicea ta cea năsilnică. ib. 150¹/37. Așa s-au făcut de năsalnic, Doamne apără. contemporanul, v₁, 292. Cel bolnav încaltea stă pe coate, da ceilalți trebuie s-alerge și încă de nu-i om năsălnic la boală! ib. vi₁, 498, cf. h x 280, șez. iii, 82, i. cr. ii, 79, gr. s. vi, 241, a v 14. 6. (Regional) Apatic, nepăsător; inactiv, leneș. cf. pontbriant, d., rădulescu-codin. ♦ Nătîng (I 1) (Crucea-Vatra Dornei). glosar reg. 7. (Învechit; despre pămînt) Neroditor, neproductiv. Pămînt avem puțin și iaste și năsălnicu; să ne sculăm de aicia, să cercăm alt[ul] mai bun. herodot (1645), 512. Și vor pogorî bâtrînimea cetății aceiea junca la o vale nesîlnică carea nu s-au lucrat, nice s-au sămănat. biblia (1688), 141¹/53. – pl.: năsilnici, -ce. – Și: (învechit și popular) năsîlnic, -ă, (învechit și regional) năsălnic, -ă, năselnic, -ă, nesilnic, -ă, nesîlnic, -ă, (regional), năsalnic, -ă, nîsălnic, -ă (i. cr. vii, 155), (învechit, rar) nesîlnec, -ă (biblia 1688, 174²/29) adj. – Din slavonul насильнъ.