NĂSILNIC, -Ă adj. 1. (Învechit și popular) Violent, brutal; rău, aspru, neîndurător, crunt. Cînd vedem nevoile nevolnicilor și boalele greale a bolnavilor... să nu fim năsălnici cătră dînșii (a. 1683). ccr 125/4. Venit-am la pămîntul carele ne-ai trimis pre noi, pămînt carele cură miare și lapte și aceasta e roada lui, fără numai iaste năsilnică limba ce lăcuieșie pămîntul și cetățile mari zidite. biblia (1688), 105¹/36. Omul năsîlnic la inimă cădea-va la rău, că nu putea altu a fi asemene lui în răutate (sfîrșitul sec. XVII). mag. ist. ii, 200/3. Acest domnu Grigorie Vodă era foarte grabnic și năselnic. neculce, l. 380. Pentru căci îi supără diavolul, să fac din eiși răi și năsălnici. iacov, syn. 43^r/20. Căci nu rabdă năsîlnica zînă Ca rînd bun oamenii să păzască. Budai-deleanu, ț. 74, cf. lb, cihac, ii, 344, ddrf, alexi, w., tdrg, șăineanu, d. u., marian, d. 130. Tătarele o fost tare năsălnici oameni, o fost ducînd oamenii legaț de cal. arh. folk. i, 181. ◊ (Substantivat) Plecați-vă cu toată frica domnilor voștri, nu numai bunilor și blînzilor, ce și năsilnicilor. n. test. (1648), 183^v/21. ◊ (Adverbial) Și de va zice bine, pace robului tău, iară de va răspunde nesilnic, să știi că s-au săvîrșit răul de la el. biblia (1688), 211¹/19. Vîntu bătea năsilnic. scriban, d. Amintirile... îl munceau năsilnic. c. petrescu, a. r. 188. ♦ (Învechit; despre animale) Crud; sălbatic. Leu, fiară năsilnică. moxa, 379/29. Și dacă l-au pus domn, au luat pildă de pre capul acei hieri năsîlnice, zimbru. ureche, let. i, 99/7. 2. (Învechit) Puternic, tare. Zic perșii cum Chiros era părinte, iar Camvis stăpîn..., căci era greu și năsălnic. herodot (1645), 184. Căci nesîlnică e mîna lui preste noi. biblia (1688), 198¹/13, cf. 372²/39. În călcarea ticăloasei țări ce era să se calce de atîtea oști grele și nesilnice ca acelea... lăsat-au toate la mila și chivernisirea cerescului împărat (sfîrșitul sec. XVII). mag. ist. ii, 205/19,. cf. budai-deleanu, lex., barcianu, alexi, w. ◊ (În context figurat) Preoții cu trîmbița cuvîntului lui D[u]mn[e]zeu încungiură cetatea cea năsîlnică a inimii omenești. maior, p. 157/16. ◊ (Substantivat) Să nu faceți strîmbătate la judecată, să nu iai obrazul săracului nice să-l auzi obrazul năsilnicului, cu dereptate să judeci pre vecinul tău. biblia (1688), 85¹/9. 3. (Învechit și regional) Iute, vioi, neastîmpărat; spec. (despre cai) nărăvaș. Capra nesîlnică... adeseori încîlcea ițele lui Sîn-Petru. f (1890), 289. Pune la o sanie doi cai neînvățați și năsălnici, de să ferească Dumnezeu, și-i dă drumul prin tîrgul acela. pamfile, cr. 110, cf. a v 16, vi 9, lexic reg. 9, 71, mat. dialect. i, 213. ◊ (Adverbial) Iară pre creștin, i s-au calul sălbătăcit și mergea năsîlnic, ca nu-ntr-alte date, și-l trîntea. dosoftei, v. s. noiembrie 118^v/18. 4. (Învechit, rar) Greu de suportat; dificil. Și zise: nu D[oa]mne, fămeaie întru nesilnică zi sînt eu... și răvărsu sufletul mieu înaintea Domnului. biblia (1688), 194²/53, cf. 125¹/12. 5. (Învechit și regional) Nemulțumit; cîrcotaș; mofturos; îndărătnic; ambițios. Norod năsilnic la grumaz ești. biblia (1688), 132²/21. Eu știu pricea ta și cerbicea ta cea năsilnică. ib. 150¹/37. Așa s-au făcut de năsalnic, Doamne apără. contemporanul, v₁, 292. Cel bolnav încaltea stă pe coate, da ceilalți trebuie s-alerge și încă de nu-i om năsălnic la boală! ib. vi₁, 498, cf. h x 280, șez. iii, 82, i. cr. ii, 79, gr. s. vi, 241, a v 14. 6. (Regional) Apatic, nepăsător; inactiv, leneș. cf. pontbriant, d., rădulescu-codin. ♦ Nătîng (I 1) (Crucea-Vatra Dornei). glosar reg. 7. (Învechit; despre pămînt) Neroditor, neproductiv. Pămînt avem puțin și iaste și năsălnicu; să ne sculăm de aicia, să cercăm alt[ul] mai bun. herodot (1645), 512. Și vor pogorî bâtrînimea cetății aceiea junca la o vale nesîlnică carea nu s-au lucrat, nice s-au sămănat. biblia (1688), 141¹/53. – pl.: năsilnici, -ce. – Și: (învechit și popular) năsîlnic, -ă, (învechit și regional) năsălnic, -ă, năselnic, -ă, nesilnic, -ă, nesîlnic, -ă, (regional), năsalnic, -ă, nîsălnic, -ă (i. cr. vii, 155), (învechit, rar) nesîlnec, -ă (biblia 1688, 174²/29) adj. – Din slavonul насильнъ.