3 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

NEOFIT, -Ă, neofiți, -te, s. m. și f. Persoană care a îmbrățișat de curând o nouă religie, abandonând credința veche; p. ext. persoană care a aderat de curând la o cauză sau care a intrat de curând într-o grupare, într-o colectivitate etc. și este încă neinițiată deplin. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophyte.

neofit sm [At: GTN (1836), 86 bis 1/1 / P: ne-o~ / Pl: ~iți / E: fr néophyte] 1 Persoană convertită de curând la o altă credință, de obicei la creștinism. 2 (Pex) Persoană care aderă de curând la o cauză, care a intrat de curând într-o colectivitate, grupare etc., nefiind încă inițiată deplin Vz începător.

*NEOFIT sm. 1 ⛪ Om de curînd convertit (la creștinism), de curînd trecut la altă credință 2 Pr. ext. Persoană care aderă de curînd la o cauză, care s’a incorporat de curînd într’o colectivitate [fr. néophyte].

NEOFIT, -Ă, neofiți, -te, s. m. și f. Persoană care a îmbrățișat de curând o nouă religie, abandonând credința veche; p. ext. persoană care a aderat de curând la o cauză sau care a intrat de curând într-o grupare, într-o colectivitate etc. și este încă neinițiată deplin. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophyte.

NEOFIT, -Ă, neofiți, -te, s. m. și f. Persoană care a îmbrățișat de curînd o religie (abandonînd credința veche); p. ext. persoană intrată de curînd într-o grupare, o societate, o asociație etc. și încă neinițiată. Aceasta le-a dovedit el atunci cu toată înfocarea de neofit și poate cu o... pripită confuzie a textelor. C. PETRESCU, A. 318. Numele neofiților sau noilor botezați. ODOBESCU, S. I 452.

NEOFIT, -Ă s.m. și f. Persoană recent convertită la o religie; (p. ext.) proaspăt aderent la o grupare, la o societate etc. [< fr. néophyte, cf. lat. neophytus, gr. neophytos].

NEOFIT, -Ă s. m. f. cel convertit recent la o religie; (p.ext.) cel care a aderat de curând la o doctrină, la un partid. etc.; începător. (< fr. néophyte, lat. neophytus, gr. neophytos)

NEOFITĂ s. f. plantă răspândită recent de om. (< fr. néophyte)

NEOFIT ~ți m. 1) Persoană care a trecut de curând la o altă credință; prozelit. 2) Adept nou și înflăcărat al unei doctrine sau concepții; prozelit. [Sil. ne-o-] /<fr. néophyte

neofit m. cel decurând convertit.

* neofít, -ă adj. (vfr. neóphytos, d. néos, noŭ, și phýo, mă nasc; lat. néophytus, it. neófito. V. zoo-fit). Convertit de curînd. Și neofít (după fr. néophyte). V. proselit.

Ortografice DOOM

neofit (desp. ne-o-) s. m., pl. neofiți

neofită (desp. ne-o-) s. f., g.-d. art. neofitei; pl. neofite

neofit (ne-o-) s. m., pl. neofiți

neofită (ne-o-) s. f., g.-d. art. neofitei; pl. neofite

neofit s. m. (sil. ne-o-), pl. neofiți

neofită s. f. (sil. ne-o-), pl. neofite

Jargon

NEO- „nou, recent, tînăr, imatur”. ◊ gr. neos „nou” > fr. néo-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. neo-. □ ~antrop (v. -antrop), s. m., denumire dală omului fosil asemănător celui de tip actual; ~artroză (v. -artroză), s. f., 1. Articulație nou creată între două extremități osoase. 2. Articulație nou creată prin artroplastie într-o anchiloză osoasă; ~biogeneză (v. bio-, v. -geneză), s. f., ipoteză conform căreia viața a apărut de mai multe ori pe globul pămîntesc; ~centromer (v. centro-, v. -mer), s. n., regiune cromozomială care îndeplinește, parțial, funcțiile centromerului; ~cit (v. -cit), s. n., celulă de formație recentă; ~citemie (v. -cit, v. -emie), s. f., apariție a neocitelor în sînge; ~cotil (v. -cotil), s. n., cavitate cotiloidiană în luxația congenitală a șoldului; ~ecologie (v. eco-1, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază ecosistemele recente; ~fil (v. -fil1), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă neofilie; ~filie (v. -filie1), s. f., afinitate excesivă pentru tot ceea ce este nou; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante antropocore încetățenite pe alte continente și în timpuri mai recente; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de tot ceea ce este nou; ~gen (v. -gen1), s. n., a doua perioadă a erei neozoice; ~geneză (v. -geneză), s. f., formație recentă de țesuturi; ~glicogeneză (v. glico-, v. -geneză), s. f., formare de glucoză din proteine sau lipide; ~idă (v. -id), s. f., curbă plană obținută dintr-o curbă dată, cu ajutorul unui punct fix și al unei secante care se rotește sprijinindu-se pe punctul fix; sin. spirala lui Arhimede; ~litic (v. -litic1), adj., s. n., 1. adj., Care aparține neoliticului. 2. s. n., Epoca pietrei lustruite; ~log (v. -log), s. m., persoană care folosește frecvent termeni recent împrumutați; ~logie (v. -logie1), s. f., introducere, folosire a neologismelor; ~morf (v. -morf), adj., cu înfățișare nouă sau cu caractere noi; ~morfie (v. -morfie), s. f., apariție la hibrizii din prima generație a unor caractere noi, deosebite de cele ale părinților; ~morfogen (v. morfo-, v. -gen1), adj., (despre factori) care produce neomorfoze; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., 1. s. f., Regenerare a țesuturilor sau organelor distruse. 2. Regenerare a unui organ într-o formă nouă și neobișnuită; ~pitec (v. -pitec), s. m., specie de maimuță de la începutul erei terțiare; ~plasm (v. -plasm), s. n., țesut de neoformație, rezultat din proliferarea patologică a celulelor; ~plazie (v. -plazie), s. f., proces patologic de formare a unui țesut nou, printr-o înmulțire excesivă a celulelor; ~tenie (v. -tenie), s. f., (la unele animale) fenomen de persistență a caracterelor larvare în starea de adult; ~tip (v. -tip), s. n., exemplar botanic care înlocuiește tipul pierdut sau distrus, colectat de pe locul clasic; ~zoic (v. -zoic), s. n., ultima eră geologică, care se continuă de la sfîrșitul mezozoicului pînă astăzi, cuprinzînd perioadele paleogenă, neogenă și cuaternară; sin. cainozoic, cenozoic; ~zom (v. -zom), s. m., precursor al ribozomului.

Sinonime

NEOFIT s. v. debutant, începător.

neofit s. v. DEBUTANT. ÎNCEPĂTOR.

Intrare: neofit
  • silabație: ne-o-fit info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neofit
  • neofitul
  • neofitu‑
plural
  • neofiți
  • neofiții
genitiv-dativ singular
  • neofit
  • neofitului
plural
  • neofiți
  • neofiților
vocativ singular
  • neofitule
  • neofite
plural
  • neofiților
Intrare: neofită (pers.)
  • silabație: ne-o- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neofită
  • neofita
plural
  • neofite
  • neofitele
genitiv-dativ singular
  • neofite
  • neofitei
plural
  • neofite
  • neofitelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: neofită (plantă)
  • silabație: ne-o- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neofită
  • neofita
plural
  • neofite
  • neofitele
genitiv-dativ singular
  • neofite
  • neofitei
plural
  • neofite
  • neofitelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

neofit, neofițisubstantiv masculin
neofită, neofitesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care a îmbrățișat de curând o nouă religie, abandonând credința veche. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: prozelit
    • format_quote Numele neofiților sau noilor botezați. ODOBESCU, S. I 452. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Persoană care a aderat de curând la o cauză sau care a intrat de curând într-o grupare, într-o colectivitate etc. și este încă neinițiată deplin. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
      • format_quote Aceasta le-a dovedit el atunci cu toată înfocarea de neofit și poate cu o... pripită confuzie a textelor. C. PETRESCU, A. 318. DLRLC
etimologie:

neofită, neofitesubstantiv feminin

  • 1. Plantă răspândită recent de om. MDN '00
  • diferențiere Plante antropocore încetățenite pe alte continente și în timpuri mai recente. DETS
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.