2 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

NEGUȚA, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

NEGUȚA, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

negoța v vz neguța

negoți[1] v vz neguța modificată

  1. În original, greșit tipărit: negiți. Vezi forma acestei variante în definiția principală. O confirmă și ordonarea alfabetică incorectă a definiției de față — LauraGellner

neguța [At: ROSETTI, B. 90 / V (îvp) ~goța, ~goți, nigoța, nigu~ / Pzi: ~țez, (rar) negoț / E: ml negotiare] (Îvp) 1 vt A negocia (1). 2 vrr A se târgui în vederea încheierii unei tranzacții comerciale. 3 vt A cumpăra. 4 vt A vinde.

nigoța v vz neguța

niguța v vz neguța

NEGOȚ (pl. -oațe) sn. ⚚ 1 Vînzare și cumpărare de mărfuri, comerț, negustorie, trafic 2 †Trans. Marfă: cela ce va sări asupra vameșilor cîndu-l vor tîmpina cu ~ul în cale și nu va lăsa să cerce ~ul (PRV.-MB.) [lat. n e g o t i u m].

†NEGUȚA (-goț) I. vb. tr. ⚚ 1 A face negoț 2 A tocmi. II. vb. refl. A se tocmi: au prins... a se ~ cu dînsul ca să nu-i jupească... spatele (SB.) [nĕgotiari].

NEGOȚA vb. I v. neguța.

NEGUȚA, neguțez, vb. I. Tranz. (Învechit și arhaizant) A vinde sau a cumpăra (o marfă) discutînd prețul, tocmindu-se; a face negoț, a negustori. Scotea în fiecare primăvară piei de vulpe... pe care le neguța cu pricepere în tîrg la Sebeș. SADOVEANU, V. F. 147. ♦ Refl. A se tocmi, a se tîrgui. N-am eu coraj acuma să mă neguțez. Dumneata cercetezi și numeri marfa și-mi pui banii pe masă. SADOVEANU, B. 98. ♦ Refl. Fig. A duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva; a se tîngui[1]. A prins... a se neguța cu dînsul, ca să nu-i jupească toate spatele. SBIERA, P. 20. – Prez. ind. și: (rar) negoț (GOROVEI, C. 109). – Variantă: negoța (CAMILAR, N. II 410) vb. I.

  1. Tângui nu are un astfel de sens. Probabil este vorba de târgui. — gall

A SE NEGUȚA mă ~ez intranz. înv. pop. 1) A căuta să convină asupra prețului prin concesii reciproce (mai ales în procesul de vânzare-cumpărare particulară); a se târgui. 2) A discuta în contradictoriu (încercând să ajungă la înțelegere). /<lat. negotiari

A NEGUȚA ~ez tranz. înv. pop. (mărfuri) A vinde sau a cumpăra, ducând tratative cu partea interesată asupra prețului. /<lat. negotiari

2) negóț și uțéz, a -uțá v. tr. (lat. *negotiare, cl. -ari; it. negoziare. El negoață, să negoațe, neguțăm. V. negociez, negustor). Vechĭ. Cumpăr la mezat. Azĭ. Est. Tratez p. a cumpăra, tocmesc: a neguța o vită, o marfă. V. intr. Negociez, mă tîrguĭesc, mă tocmesc: odată și nu maĭ neguța!

neguțéz V. negoț 2.

Ortografice DOOM

neguța (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. neguțez, 3 neguțează; conj. prez. 1 sg. să neguțez, 3 să neguțeze corectat(ă)

neguța (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 neguțează

neguța vb., ind. prez. 1 sg. neguțez, 3 sg. și pl. neguțează

Sinonime

NEGUȚA vb. v. achiziționa, cumpăra, lua, procura, târgui, tocmi, vinde.

neguța vb. v. ACHIZIȚIONA. CUMPĂRA. LUA. PROCURA. TÎRGUI. TOCMI. VINDE.

Tezaur

NEGUȚA vb. I. tranz. (Învechit și popular) 1. A negocia (1). Bucatele răpitoriului toate să vor da muierii ceia ce s-au răpit, macar c-au fost numai cum are fi neguțată nunta între dînși. PRAV. 181. Ion Vodă trimise pe episcopul Isaia Rădăuțeanul cu alți deputați de frunte pentru a neguța un tractat de pace. HASDEU, I. V. 24, cf. 51. (fig.) O mătușă a mea, Casandra lui Filip Cîrnu, a prins a cerca ici-colo să neguțeze un mire potrivit. SADOVEANU, N. f. 79. ◊ refl. impers. Să va negoța de pace..., cerînd numai ca să se facă negoțiațiile în Constantinopole. AR (1829), 742/42. ♦ refl. și refl. recipr. A se tîrgui, a se tocmi; a încheia o tranzacție (comercială). Să negoțară... să-i dea bani mulți. FL. D. (1680), 27v/17. N-am eu coraj acuma să mă neguțez. SADOVEANU, B. 98. Plăti – fără să se negoațe, contrar obiceiului – o cursă întreagă unei trăsuri de piață. GALAN, B. I, 479, cf. DOINE, 277, ALR I 1 581/381, 552. ◊ Intraz. Aici veneau... negustori din Lemberg. Armenii neguțară întăi cu dînșii, apoi se duseră și ei în acea mare cetate a Galiției. IORGA, C. I. I, 199. Negoțind se face vînzarea. ZANNE, P. V, 440. ◊ tranz. O bute de vin am neguțat și n-am bani să o plătesc. NECULCE, <span style=„font-variant-caps: all-small-caps;”> L</span>. 21. Duse boii la tîrg... un român care-i negoța întreabă: „de ce-s așa mititei?” ȘEZ. I, 210. 2. A cumpăra. Și mă mai rog și de altu rîs, să-mi nigoți și să mi-l trimiți (a. 1620). ROSETTI, B. 90, cf. LET. III, 118/23. S-au găsît un turc niguțîtori să cumperi oi di la tatăl acestui Alixandru, stăpînul lor, și le-au neguțatu-li (a. 1753). ȘTEFANELLI, D. C. 52. Vin neguțau la corăbii pletoșii feciori din Ahaia, Unii cu fier lucitor și alții în schimb cu aramă. MURNU, I. 149. Călugării neguțară de la, un bulgar doi asini. SADOVEANU, O. X, 283, cf. 572, XIII, 65. De-ar fi dorul vînzător, Face-m-aș eu negustor, Neguța-l-aș... Și l-aș vinde. ȘEZ. IV, 235, cf. II, 213. Unul se face cumpărător și îl negoață. PAMFILE, J. II, 9. 3. A vinde. Această parte de ocină o am vîndut lui Patrașco... și mi-au dat toți banii deplin... și am neguțat pămîntul cîte un zlot bătut (a. 1662). URICARIUL, XXIII, 251. Ei negoață pămîntul cu cotul. FL. D. (1680), 56v/8. S-a dus cu boii de negoț Și boii i-au negoțit, Înapoi s-a înturnat. MAT. FOLC. 793. – prez. ind.: neguțez și (rar) negoț. – Și: (învechit și popular) negoța vb. I, (popular) negoți vb. IV, (învechit) nigoța, (regional) niguța (ALR II 3 645/365) vb. I. - lat. negotiare sau de la negoț.

Intrare: neguțat
neguțat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neguțat
  • neguțatul
  • neguțatu‑
  • neguțată
  • neguțata
plural
  • neguțați
  • neguțații
  • neguțate
  • neguțatele
genitiv-dativ singular
  • neguțat
  • neguțatului
  • neguțate
  • neguțatei
plural
  • neguțați
  • neguțaților
  • neguțate
  • neguțatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: neguța
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • neguța
  • neguțare
  • neguțat
  • neguțatu‑
  • neguțând
  • neguțându‑
singular plural
  • neguțează
  • neguțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • neguțez
(să)
  • neguțez
  • neguțam
  • neguțai
  • neguțasem
a II-a (tu)
  • neguțezi
(să)
  • neguțezi
  • neguțai
  • neguțași
  • neguțaseși
a III-a (el, ea)
  • neguțează
(să)
  • neguțeze
  • neguța
  • neguță
  • neguțase
plural I (noi)
  • neguțăm
(să)
  • neguțăm
  • neguțam
  • neguțarăm
  • neguțaserăm
  • neguțasem
a II-a (voi)
  • neguțați
(să)
  • neguțați
  • neguțați
  • neguțarăți
  • neguțaserăți
  • neguțaseți
a III-a (ei, ele)
  • neguțează
(să)
  • neguțeze
  • neguțau
  • neguțară
  • neguțaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • negoța
  • negoțare
  • negoțat
  • negoțatu‑
  • negoțând
  • negoțându‑
singular plural
  • negoțează
  • negoțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • negoțez
(să)
  • negoțez
  • negoțam
  • negoțai
  • negoțasem
a II-a (tu)
  • negoțezi
(să)
  • negoțezi
  • negoțai
  • negoțași
  • negoțaseși
a III-a (el, ea)
  • negoțează
(să)
  • negoțeze
  • negoța
  • negoță
  • negoțase
plural I (noi)
  • negoțăm
(să)
  • negoțăm
  • negoțam
  • negoțarăm
  • negoțaserăm
  • negoțasem
a II-a (voi)
  • negoțați
(să)
  • negoțați
  • negoțați
  • negoțarăți
  • negoțaserăți
  • negoțaseți
a III-a (ei, ele)
  • negoțează
(să)
  • negoțeze
  • negoțau
  • negoțară
  • negoțaseră
niguța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nigoța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
negoți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

neguța, neguțezverb

învechit popular
  • 1. A face negoț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: negustori
    • format_quote Scotea în fiecare primăvară piei de vulpe... pe care le neguța cu pricepere în tîrg la Sebeș. SADOVEANU, V. F. 147. DLRLC
    • 1.1. reflexiv reciproc A se tocmi, a se târgui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote N-am eu coraj acuma să mă neguțez. Dumneata cercetezi și numeri marfa și-mi pui banii pe masă. SADOVEANU, B. 98. DLRLC
      • 1.1.1. figurat A duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. DEX '09 DLRLC
        • format_quote A prins... a se neguța cu dînsul, ca să nu-i jupească toate spatele. SBIERA, P. 20. DLRLC
  • 2. Cumpăra. DEX '09 DEX '98
    sinonime: cumpăra
  • comentariu rar Prezent indicativ și: negoț. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.