2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor.

neguțător sm [At: COD. VOR. 78 / V: (îrg) ~uțitor, (înv) năgoțâtori, ~goțătoriu, ~goțitor, ~uțătoriu, ~uțitoriu, ~țutori, nigâțători, niguțâ~, niguți~ / Pl: ~i / E: neguța + -ător] 1 (Îvp) Negustor (1). 2 (Îvr) Negociator (3).

neguțătór m. (d. negoț 2 saŭ lat. negotiator; it. negoziatore). Vechĭ. Negustor. – și -uțitór și -oțitór.

NEGUSTÓR, negustori, s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul (particular); comerciant. [Var.: (înv. și reg.) neguțătór s. m.] – Lat. negotiatorius sau neguța + suf. -tor.

NEGUSTÓR, negustori, s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul (particular); comerciant. [Var.: (înv. și reg.) neguțătór s. m.] – Lat. negotiatorius sau neguța + suf. -tor.

negustor, ~oare smf [At: (a. 1784) GCR, II, 138/2 / V: (reg) năgoțâtori, năgustori, ~găstoriu, ~goțâtători, ~storiu, ~guțutori, nig~ / Pl: ~i, ~oare / E: cf lat negotiatorius] 1 Persoană care se ocupă cu comerțul particular Si: comerciant, (înv) negociator (1), negociant (1), (îvp) neguțător (1). 2 (Îe) ~ greu ca fulgul de apă (sau cu marfă de un leu) sau ~ de piei de cloșcă (sau de ploșniță, de purici) Negustor (1) sărac, care face comerț cu mărfuri mărunte, lipsite de valoare.

NEGUSTÓR, negustori, s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul particular; comerciant. Mi-a dat un răvaș pecetluit către un negustor bogat din Brăila. GALACTION, O. I 77. Iaca și codrul Grumăzeștilor, grija negustorilor și spaima ciocoilor. CREANGĂ, P. 119. De-ar fi dorul vînzător, Eu m-aș face negustor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 92. – Variantă: (învechit și regional) neguțătór (SADOVEANU, D. P. 48, ISPIRESCU, L. 24, ALEXANDRESCU, M. 373) s. m.

arată toate definițiile

Intrare: neguțător
năgoțâtori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
neguțător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: negustor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • negustor
  • negustorul
  • negustoru‑
plural
  • negustori
  • negustorii
genitiv-dativ singular
  • negustor
  • negustorului
plural
  • negustori
  • negustorilor
vocativ singular
  • negustorule
plural
  • negustorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neguțător
  • neguțătorul
  • neguțătoru‑
plural
  • neguțători
  • neguțătorii
genitiv-dativ singular
  • neguțător
  • neguțătorului
plural
  • neguțători
  • neguțătorilor
vocativ singular
  • neguțătorule
plural
  • neguțătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

negustor neguțător

  • 1. Persoană care se ocupă cu comerțul (particular).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: comerciant, -ă diminutive: negustoraș attach_file 3 exemple
    exemple
    • Mi-a dat un răvaș pecetluit către un negustor bogat din Brăila. GALACTION, O. I 77.
      surse: DLRLC
    • Iaca și codrul Grumăzeștilor, grija negustorilor și spaima ciocoilor. CREANGĂ, P. 119.
      surse: DLRLC
    • De-ar fi dorul vînzător, Eu m-aș face negustor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 92.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină negotiatorius
    surse: DEX '09 DEX '98
  • neguța + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98